ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 106/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin ordonanța din 30 iulie

2004, emisă în dosarul nr. 46/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Suceava a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei A.C., notar

public, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de

art. 249 alin. (1) C. pen., și sancționarea administrativă a acesteia cu o

amendă de 8.000.000 lei, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 alin. (1)

lit. b

1

) C. proc. pen. și art. 91 C. pen.

Plângerea formulată de

persoana vătămată B.C.C. împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca

neîntemeiată prin sentința penală nr. 25 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel

Suceava.

Împotriva sentinței curții

de apel a declarat recurs petiționarul B.C.C., care a solicitat casarea

hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și judecarea intimatei A.C., pentru

infracțiunile de fals și abuz în serviciu.

Recursul nu este fondat.

Din actele dosarului rezultă

că B.C.C. s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani cu plângere

împotriva notarului public A.C., pentru faptul de a fi autentificat o declarație

falsă făcută în numele lui, din care rezulta că este de acord ca fiica sa

B.D.A. să fie înscrisă pe pașaportul mamei, B.M., în scopul plecării în

străinătate împreună cu aceasta.

În urma cercetărilor

efectuate de organele poliției s-a constatat că faptele reclamate de B.C.C.

sunt reale, dar că falsul nu a fost comis de învinuita A.C. ci de soția

petentului care, cu complicitatea unui bărbat rămas neidentificat, prezentat ca

fiind soțul ei, a indus-o în eroare pe învinuită, determinând-o să autentifice

declarația falsă menționată în plângerea petentului.

În motivarea ordonanței de

scoatere de sub urmărire penală a învinuitei A.C., parchetul a reținut că nu se

poate reține în sarcina învinuitei infracțiunea de fals și că la autentificarea

declarației necorespunzătoare realității, prezentate de soția petentului a

contribuit și modul neglijent în care și-a îndeplinit atribuțiile învinuita,

apreciind însă că, fapta nu întrunește pericolul social al unei infracțiuni.

Luând în considerare

împrejurările concrete în care notarul public A.C. a autentificat declarația

falsă prezentată de soția petentului, Înalta Curte de Casație și Justiție

constată că soluția dată de parchet în cauză este temeinică și legală și că, de

asemenea, sentința prin care Curtea de Apel Suceava a dispus respingerea

plângerii petentului împotriva ordonanței procurorului corespunde dispozițiilor

prevăzute de lege.

În consecință, recursul

declarat de petiționarul B.C.C. urmează să fie respins ca nefondat, cu

obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de petiționarul B.C.C. împotriva sentinței penale nr. 25 din

18 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurentul petiționar

să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 ianuarie 2005.