Decizia nr. 106/2005 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin ordonanța din 30 iulie 2004, emisă în dosarul nr. 46/P/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei A.C., notar public, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 249 alin. (1) C. pen., și sancționarea administrativă a acesteia cu o amendă de 8.000.000 lei, în baza art. 11 pct. 1 lit. b) și art. 10 alin. (1) lit. b 1 ) C. proc. pen. și art. 91 C. pen. Plângerea formulată de persoana vătămată B.C.C. împotriva acestei ordonanțe a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința penală nr. 25 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava.

Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs petiționarul B.C.C., care a solicitat casarea hotărârii atacate, rejudecarea cauzei și judecarea intimatei A.C., pentru infracțiunile de fals și abuz în serviciu. Recursul nu este fondat. Din actele dosarului rezultă că B.C.C. s-a adresat Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani cu plângere împotriva notarului public A.C., pentru faptul de a fi autentificat o declarație falsă făcută în numele lui, din care rezulta că este de acord ca fiica sa B.D.A. să fie înscrisă pe pașaportul mamei, B.M., în scopul plecării în străinătate împreună cu aceasta. În urma cercetărilor efectuate de organele poliției s-a constatat că faptele reclamate de B.C.C.

sunt reale, dar că falsul nu a fost comis de învinuita A.C. ci de soția petentului care, cu complicitatea unui bărbat rămas neidentificat, prezentat ca fiind soțul ei, a indus-o în eroare pe învinuită, determinând-o să autentifice declarația falsă menționată în plângerea petentului. În motivarea ordonanței de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei A.C., parchetul a reținut că nu se poate reține în sarcina învinuitei infracțiunea de fals și că la autentificarea declarației necorespunzătoare realității, prezentate de soția petentului a contribuit și modul neglijent în care și-a îndeplinit atribuțiile învinuita, apreciind însă că, fapta nu întrunește pericolul social al unei infracțiuni. Luând în considerare împrejurările concrete în care notarul public A.C.

a autentificat declarația falsă prezentată de soția petentului, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că soluția dată de parchet în cauză este temeinică și legală și că, de asemenea, sentința prin care Curtea de Apel Suceava a dispus respingerea plângerii petentului împotriva ordonanței procurorului corespunde dispozițiilor prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat de petiționarul B.C.C. urmează să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul B.C.C. împotriva sentinței penale nr. 25 din 18 octombrie 2004 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurentul petiționar să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2005.