ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 32 din 16 noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta Z.D.A. prin procurator P.C. împotriva rezoluției nr. 122/P/2005 din 11 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: La 22 iunie 2006, procuratorul petiționarei Z.D.A. a depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care a solicitat să se efectueze cercetări față de notarul public S.D.M. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și față de numita T.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 și 292 C. pen.

În cuprinsul plângerii petiționara a susținut că numita S.D.M., în calitate de notar public, a întocmit și autentificat sub nr. 556 un contract de donație prin care T.I. i-a donat fiului său T.R.Șt. un imobil în municipiul Botoșani, în care s-ar fi trecut date nereale referitoare la suprafața de teren precum și la un perete al construcției, care este proprietatea petiționarei. Prin rezoluția nr. 122/P/2005 din 11 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin rezoluția nr. 283/II/2 din 20 septembrie 2005 a Procurorului General Adjunct al aceluiași parchet s-a dispus, în temeiul art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimați.

S-a reținut, în esență, că datele consemnate în contractul de donație sunt identice cu cele menționate în sentința civilă nr. 1775/1997 a Judecătoriei Botoșani, din care rezultă dreptul de proprietate al numitei T.E. S-a motivat că prin actele premergătoare efectuate s-a constatat că notarul public a verificat situația imobilului supus donației și a făcut mențiuni în actul autentificat sub nr. 556/2003, care însă nu s-au referit la zidul despărțitor al proprietăților, ci doar la sentința civilă nr. 1775/1997 a Judecătoriei Botoșani, prin care i s-a atribuit numitei T.I., cu titlul de cotă parte din moștenire, lotul nr. 1 din imobil, așa cum a fost individualizat în schița anexă la suplimentul raportului de expertiză efectuat de expertul A.D.

Împotriva rezoluției procurorului a formulat plângere petenta, reiterând argumentele dezvoltate în cuprinsul plângerii inițiale, adresate parchetului. Curtea de Apel Suceava, examinând actele și lucrările dosarului a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina notarului public infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât notarul public a verificat situația imobilului ce făcea obiectul donației conform dispozițiilor art. 70 din Ordinul nr. 710/ C din 5 iulie 1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995, iar în înscrisul pe care l-a întocmit și autentificat, a făcut mențiuni conforme cu realitatea, așa cum, dealtfel a fost stabilit prin hotărâre judecătorească.

Totodată s-a constatat că intimata T.I. nu a făcut declarații neconforme cu realitatea. Drept urmare, Curtea de Apel Suceava, constatând că rezoluția atacată este legală și temeinică, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea, ca nefondată. Fiind nemulțumită de soluția pronunțată, petiționara, în termen legal a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate pentru motivele relevate amplu în memoriile depuse la dosar. Examinând hotărârea atacată potrivit art. 385 14 C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente. Ca o garanție a respectării legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea că orice persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale să facă plângere împotriva acestora.

În cauza supusă analizei se constată că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluția din 11 august 2005, dată în dosarul nr. 122/P/2005, a dispus în mod corect, în temeiul art. 228 raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de S.D.M. notar public în municipiul Botoșani, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. și făptuitoarea T.I., pentru infracțiunile de fals în declarații și uz de fals, prevăzute de art. 292 și 291 C. pen., întrucât faptele nu există. De asemenea, Procurorul General Adjunct, prin rezoluția dată sub nr. 283/II/2 din 20 septembrie 2005, a confirmat justificat soluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, apreciind-o ca legală și temeinică și dispunând, pe cale de consecință, respingerea ca neîntemeiată a plângerii.

Într-adevăr, din actele premergătoare efectuate în cauză rezultă faptul că, la data de 18 februarie 2003, la sediul biroului notarului public S.D.M. s-au prezentat numiții T.I. și T.R.Șt., care au solicitat întocmirea și autentificarea contractului de donație a unui imobil situat în Botoșani, dobândit prin moștenire în baza sentinței nr. 1775/1997 a Judecătoriei Botoșani. Odată cu perfectarea actului de donație în formă autentică la nr. 556/2003, notarul a consemnat și faptul că donatorul a luat cunoștință de situația juridică a imobilului ce se donează și știe că acesta este ipotecat în favoarea B.R.D. S.A. Botoșani, înțelegând să-l dobândească pe riscul său. La data de 3 februarie 1999, T.I.

a intentat pe rolul Judecătoriei Botoșani o acțiune civilă având ca obiect partajul masei succesorale rămasă de pe urma defunctei P.N., mama sa, solicitând instanței de judecată să se constate bunurile rămase cu titlu de succesiune, calitatea sa de moștenitor precum și a tatălui său P.C. și să se dispună ieșirea din indiviziune prin partajarea în natură. Prin sentința civilă nr. 1775 din 17 martie 1997 a Judecătoriei Botoșani s-a dispus ieșirea din indiviziune a părților și s-a atribuit reclamantei lotul nr. 1 din imobil, individualizat în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert A.D., iar pârâtului lotul nr. 2, individualizat în aceeași schiță. Ulterior, Z.D.A., cumpărând și cota parte din masa succesorală a tatălui său P.C.

și neavând posibilitatea de a efectua lucrări de întreținere la imobil, deoarece o parte a zidului a rămas pe terenul numitei T.I., a formulat o acțiune civilă având ca obiect servitute de trecere, iar prin decizia nr. 52/ A din 19 februarie 2004, Tribunalul Botoșani a dispus instituirea în favoarea reclamantei a unei servituți de executare de lucrări pe suprafața de 1,21 m.p. teren, evidențiată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expertul S.A. Din examinarea lucrărilor existente în dosar, Înalta Curte constată că la momentul perfectării contractului de donație, 18 februarie 2003, donatoarea T.I. a prezentat notarului public o copie a hotărârii judecătorești din care rezulta dreptul său de proprietate asupra imobilului și, de asemenea, atât donatoarea cât și donatarul au semnat înscrisul în deplină cunoștință de cauză, întrucât cele consemnate în cuprinsul acestuia corespundeau voinței lor.

Așadar, fapta de abuz în serviciu contra intereselor statului presupusă a fi săvârșită de notarul public S.D.M. nu există, acesta îndeplinindu-și în mod corect și legal atribuțiile de serviciu ce-i reveneau potrivit Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995. De asemenea, se constată că în mod corect s-a stabilit, prin actele premergătoare efectuate în cauză, că în speță nu s-a identificat existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., de către intimații T.I. și T.R.Șt. Pe cale de consecință, în raport de starea de fapt stabilită a rezultat concluzia că în speță infracțiunile presupuse a fi săvârșite de intimatele S.D.M. și T.I.

nu există. Așa fiind, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul formulat de petiționara Z.D.A., ca nefondat. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara Z.D.A. împotriva sentinței penale nr. 32 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 60 RON (600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2006