ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 863/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 32 din 16

noiembrie 2005, Curtea de Apel Suceava a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta Z.D.A. prin procurator P.C. împotriva rezoluției nr. 122/P/2005

din 11 august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut următoarele:

La 22 iunie 2006, procuratorul

petiționarei

Z.D.A. a

depus o plângere la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin care a

solicitat să se efectueze cercetări față de notarul public S.D.M. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. și față de numita T.I. pentru

săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 291 și 292 C. pen.

În cuprinsul plângerii petiționara a

susținut că numita S.D.M., în calitate de notar public, a întocmit și

autentificat sub nr. 556 un contract de donație prin care T.I. i-a donat fiului

său T.R.Șt. un imobil în municipiul Botoșani, în care s-ar fi trecut date

nereale referitoare la suprafața de teren precum și la un perete al

construcției, care este proprietatea petiționarei.

Prin rezoluția nr. 122/P/2005 din 11

august 2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin

rezoluția nr. 283/II/2 din 20 septembrie 2005 a Procurorului General Adjunct al

aceluiași parchet s-a dispus, în temeiul art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. a) C.

proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimați.

S-a reținut, în esență, că datele

consemnate în contractul de donație sunt identice cu cele menționate în

sentința civilă nr. 1775/1997 a Judecătoriei Botoșani, din care rezultă dreptul

de proprietate al numitei T.E.

S-a motivat că prin actele

premergătoare efectuate s-a constatat că notarul public a verificat situația

imobilului supus donației și a făcut mențiuni în actul autentificat sub nr. 556/2003,

care însă nu s-au referit la zidul despărțitor al proprietăților, ci doar la

sentința civilă nr. 1775/1997 a Judecătoriei Botoșani, prin care i s-a atribuit

numitei T.I., cu titlul de cotă parte din moștenire, lotul nr. 1 din imobil,

așa cum a fost individualizat în schița anexă la suplimentul raportului de

expertiză efectuat de expertul A.D.

Împotriva rezoluției procurorului a

formulat plângere petenta, reiterând argumentele dezvoltate în cuprinsul

plângerii inițiale, adresate parchetului.

Curtea de Apel Suceava, examinând

actele și lucrările dosarului a apreciat că nu poate fi reținută în sarcina

notarului public infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen., întrucât notarul

public a verificat situația imobilului ce făcea obiectul donației conform

dispozițiilor art. 70 din Ordinul nr. 710/ C din 5 iulie 1995 pentru adoptarea

Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici și a activității

notariale nr. 36/1995, iar în înscrisul pe care l-a întocmit și autentificat, a

făcut mențiuni conforme cu realitatea, așa cum, dealtfel a fost stabilit prin

hotărâre judecătorească.

Totodată s-a constatat că intimata T.I.

nu a făcut declarații neconforme cu realitatea.

Drept urmare, Curtea de Apel Suceava,

constatând că rezoluția atacată este legală și temeinică, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea, ca nefondată.

Fiind nemulțumită de soluția

pronunțată, petiționara, în termen legal a formulat recurs, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate pentru motivele relevate amplu în memoriile depuse

la dosar.

Examinând hotărârea atacată potrivit

art. 385

14

C. proc. pen., pe baza lucrărilor și materialului din

dosarul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul este

nefondat, pentru următoarele considerente.

Ca o garanție a respectării

legalității în procesul penal, legiuitorul a prevăzut posibilitatea că orice

persoană nemulțumită de actele și măsurile dispuse în timpul urmăririi penale

să facă plângere împotriva acestora.

În cauza supusă analizei se constată

că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava prin rezoluția din 11 august

2005, dată în dosarul nr. 122/P/2005, a dispus în mod corect, în temeiul art. 228

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi

penale față de S.D.M. notar public în municipiul Botoșani, pentru săvârșirea

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art.

246 C. pen. și făptuitoarea T.I., pentru infracțiunile de fals în declarații și

uz de fals, prevăzute de art. 292 și 291 C. pen., întrucât faptele nu există.

De asemenea, Procurorul General

Adjunct, prin rezoluția dată sub nr. 283/II/2 din 20 septembrie 2005, a

confirmat justificat soluția procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Suceava, apreciind-o ca legală și temeinică și dispunând, pe

cale de consecință, respingerea ca neîntemeiată a plângerii.

Într-adevăr, din actele

premergătoare efectuate în cauză rezultă faptul că, la data de 18 februarie

2003, la sediul biroului notarului public S.D.M. s-au prezentat numiții T.I. și

T.R.Șt., care au solicitat întocmirea și autentificarea contractului de donație

a unui imobil situat în Botoșani, dobândit prin moștenire în baza sentinței nr.

1775/1997 a Judecătoriei Botoșani.

Odată cu perfectarea actului de

donație în formă autentică la nr. 556/2003, notarul a consemnat și faptul că

donatorul a luat cunoștință de situația juridică a imobilului ce se donează și

știe că acesta este ipotecat în favoarea B.R.D. S.A. Botoșani, înțelegând să-l

dobândească pe riscul său.

La data de 3 februarie 1999, T.I. a

intentat pe rolul Judecătoriei Botoșani o acțiune civilă având ca obiect

partajul masei succesorale rămasă de pe urma defunctei P.N., mama sa,

solicitând instanței de judecată să se constate bunurile rămase cu titlu de

succesiune, calitatea sa de moștenitor precum și a tatălui său P.C. și să se

dispună ieșirea din indiviziune prin partajarea în natură. Prin sentința civilă

nr. 1775 din 17 martie 1997 a Judecătoriei Botoșani s-a dispus ieșirea din

indiviziune a părților și s-a atribuit reclamantei lotul nr. 1 din imobil,

individualizat în schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert A.D.,

iar pârâtului lotul nr. 2, individualizat în aceeași schiță.

Ulterior,

Z.D.A., cumpărând și cota parte din

masa succesorală a tatălui său P.C. și neavând posibilitatea de a efectua

lucrări de întreținere la imobil, deoarece o parte a zidului a rămas pe terenul

numitei T.I., a formulat o acțiune civilă având ca obiect servitute de trecere,

iar prin decizia nr. 52/ A din 19 februarie 2004, Tribunalul Botoșani a dispus

instituirea în favoarea reclamantei a unei servituți de executare de lucrări pe

suprafața de 1,21 m.p. teren, evidențiată în schița anexă la raportul de

expertiză întocmit de expertul S.A.

Din examinarea lucrărilor existente

în dosar, Înalta Curte constată că la momentul perfectării contractului de

donație, 18 februarie 2003, donatoarea T.I. a prezentat notarului public o

copie a hotărârii judecătorești din care rezulta dreptul său de proprietate

asupra imobilului și, de asemenea, atât donatoarea cât și donatarul au semnat

înscrisul în deplină cunoștință de cauză, întrucât cele consemnate în cuprinsul

acestuia corespundeau voinței lor.

Așadar, fapta de abuz în serviciu

contra intereselor statului presupusă a fi săvârșită de notarul public S.D.M. nu

există, acesta îndeplinindu-și în mod corect și legal atribuțiile de serviciu

ce-i reveneau potrivit Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995.

De asemenea, se constată că în mod

corect s-a stabilit, prin actele premergătoare efectuate în cauză, că în speță

nu s-a identificat existența indiciilor privind săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 290 și 291 C. pen., de către intimații T.I. și T.R.Șt.

Pe cale de consecință, în raport de

starea de fapt stabilită a rezultat concluzia că în speță infracțiunile

presupuse a fi săvârșite de intimatele S.D.M. și T.I. nu există.

Așa fiind, pentru considerentele ce

preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție va respinge recursul formulat de petiționara Z.D.A.,

ca nefondat.

Totodată, în baza art. 192 alin. (2)

din același cod, recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționara Z.D.A. împotriva sentinței penale nr. 32 din 16

noiembrie 2005 a Curții de Apel Suceava.

Obligă recurenta petiționară la

plata sumei de 60 RON (600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2006