ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1752/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 martie 2004, reclamanta SC B.T. SA a solicitat anularea deciziei nr. 47 din 23 februarie 2004, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal nr. 4961 din 30 noiembrie 2001, întocmit de organele de control din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Timiș, exonerarea de la plata sumei de 9.719.751.751 lei, reprezentând impozit și suspendarea executării sumei contestate, până la soluționarea acțiunii. În motivarea acțiunii, reclamanta arată, în esență, că aplicarea sancțiunii de impozitare cu 90% a veniturilor pe care le-a realizat din contractul de asociere în participațiune, încheiat cu SC B.T.

SA, este nelegală, contrară dispozițiilor Legii nr. 133/1999. Prin încheierea ședinței publice de la 13 aprilie 2004 s-a admis cererea prin care reclamanta solicita suspendarea executării actelor contestate, suspendare ce va persista până la soluționarea acțiunii din dosarul nr. 2369/CA/2004, al Curții de Apel Timișoara. Instanța reține că reclamanta face dovada existenței unui caz bine justificat, în sensul că executarea debitului ar paraliza activitatea economică a acesteia și relațiile comerciale în derulare, iar iminența producerii unui prejudiciu este dovedită prin pornirea executării silite. Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, a declarat recurs împotriva încheierii din 13 aprilie 2004, susținând că este netemeinică și nelegală.

Menționează că cererea de suspendare a executării a fost admisă cu ușurință, fără să se motiveze temeinic, îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 9 din Legea nr. 29/1990, acestea fiind verificate formal și fără să se aibă în vedere fondul cauzei, din care rezultă că s-a stabilit legal debitul în sarcina reclamantei. Recursul va fi respins ca nefondat. Conform prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 29/1990 (aplicabilă în cauză): „În cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere instanței, să dispună suspendarea executării actului administrativ, până la soluționarea acțiunii”. Prin încheierea recurată s-a admis cererea referitoare la suspendarea executării actelor contestate și s-a dispus suspendarea, până la soluționarea acțiunii din dosarul nr. 2369/CA/2004.

În recurs s-a depus copie de pe sentința civilă nr. 398/PI, pronunțată la 27 septembrie 2004, în dosarul nr. 2369/CA/2004, al Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin care s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.T. SA, împotriva Ministerului Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în sensul că s-au anulat nota de constatare din 17 decembrie 2001 și decizia nr. 47 din 23 februarie 2004, cu privire la obligarea reclamantei, la plata sumei de 9.661.086.693 lei, cu titlu de obligație fiscală. Cum prin încheierea din 13 aprilie 2004 s-a dispus suspendarea executării celor două acte, până la soluționarea fondului cauzei, la prima instanță și cum prin sentința civilă nr. 398/PI din 27 septembrie 2004, instanța de fond s-a pronunțat în acest sens, urmează ca recursul să fie respins ca nefondat.

Văzând și prevederile art. 212, 299 și 312 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, în nume propriu și în reprezentarea Ministerului Finanțelor Publice, împotriva încheierii din 13 aprilie 2004, a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr. 2369/CA/2004, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2005.