ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.06.2005

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3545/2005

HOTĂRÂRE
07.06.2005
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3545/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 3 noiembrie 2003, T.M., în calitate de mandatar cu procură de

reprezentare a soției sale, M.T., a solicitat anularea deciziei nr. 4318 din 9

octombrie 2003, emisă de Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor

cu Handicap pentru Adulți și repunerea în drepturi conform certificatului nr. 1663

din 24 iulie 2002, eliberat de Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu

Handicap a sectorului 4, București.

În motivarea acțiunii s-a

arătat că reclamanta, la data de 14 iunie 2002, a suferit un accident vascular

cerebral cu hematom mare, care a necesitat intervenție chirurgicală, în urma

accidentului rămânând cu sechele, fiind imobilizată la pat și dependentă de o

altă persoană.

S-a mai precizat că prin

decizia nr. 1662/2002 a fost încadrată la handicap grav, cu deficiență

funcțională gravă și că ulterior s-a stabilit că este vorba de boală, și nu de

handicap, invocându-se Ordinul Ministerului Sănătății nr. 726/2002.

Prin sentința civilă nr. 92/2004,

a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

S-a reținut că bolile de

care suferă reclamanta, nu se încadrează între afecțiunile prevăzute de Ordinul

Ministerului Sănătății nr. 726/2002, pentru a putea fi încadrată în categoria

persoanelor cu handicap.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen, reclamanta, prin mandatarul T.M.

În motivarea recursului s-a

arătat că în urma accidentului vascular, reclamanta a rămas cu sechele

irecuperabile (pierderea capacității de autoservire, a câmpului vizual, mers

imposibil, convulsii epileptice, incontinență sfincteriană, etc.), necesitând

însoțitor permanent; că inițial a fost încadrată la handicap grav și prin

certificatul nr. 1919/2003, deși boala nu s-a ameliorat, afecțiunile au fost

considerate boală, și nu handicap, conform Ordinului Ministerului Sănătății nr.

726/2002; că sunt nule dispozițiile Anexei I Cap. II, pct. I din Ordinul Ministerului

Sănătății nr. 726/2002, deoarece referirea la vârsta standard de pensionare

este în contradicție cu art. 16 din Constituția României, cu art. 1 alin. (2) lit.

c) pct. IV din Legea nr. 48/2002, pentru aprobarea O.U.G. nr. 137/2002 privind

prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și cu Legea nr. 30/1994

privind ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului.

S-a mai arătat că prima

decizie revizuită la data de 30 iulie 2003, este anterioară Ordinului Ministerului

Sănătății nr. 726 din 24 octombrie 2002, astfel încât ordinul retroactivează.

Verificând cauza în funcție

de motivarea recursului, în lumina dispozițiilor art. 304

1

civ., Curtea constată că sentința este legală și temeinică.

Ordinul Ministerului Sănătății

nr. 726 din 24 octombrie 2002 a fost emis în baza art. 1 alin. (3) din O.U.G. nr.

102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002. Acest ordin prevede criteriile pe

baza cărora se stabilește gradul de handicap, inclusiv pentru suferințe apărute

anterior publicării ordinului în M. Of. nr. 775/24.10.2002.

Încadrarea sau nu în grad de

handicap o poate face numai Comisia medicală a persoanelor cu handicap, care

are competență exclusivă prin calificarea medicală a membrilor săi, ca să

aprecieze și să califice dacă suferința persoanei fizice expertizate reprezintă

sau nu un handicap.

Din interpretarea

sistematică a dispozițiilor O.U.G. nr. 102/1999, aprobată prin Legea nr. 519/2002,

rezultă că încadrarea în grad de handicap se face numai până la împlinirea

vârstei standard de pensionare prevăzută de Legea nr. 19/2000. Persoanele care

au împlinit vârsta de pensionare, beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr.

17/2000, privind asistența socială a persoanelor vârstnice, precum și de pensia

pentru limită de vârstă, în măsura în care sunt întrunite cerințele Legii nr. 19/2000.

Ca urmare, dispozițiile Ordinul

Ministerului Sănătății nr. 726/2002, referitoare la vârsta standard de

pensionare, nu sunt în contradicție cu actele normative invocate de recurentă

și nici cu O.U.G. nr. 102/1999, întrucât legea specială (O.U.G. nr. 102/1999,

aprobată prin Legea nr. 519/2002), se adresează exclusiv segmentului de

persoane care au vârsta până la vârsta standard de pensionare. Nu este vorba de

o discriminare pe criterii de vârstă, întrucât există reglementări legale și

pentru persoanele care au depășit vârsta standard de pensionare, astfel cum s-a

arătat mai sus.

Din actele dosarului rezultă

că reclamanta, la data de 14 iunie 2002, a suferit un accident vascular

cerebral cu hematom intraparenchimatos operat, soldat cu hemiplegie stânga.

Comisia Superioară a stabilit și diagnosticul de HTA stadiul II, CICD -

obezitate gradul III și că, pe fondul unei hipertensiuni arteriale severe, s-a

constituit accidentul vascular cerebral. De asemenea, Comisia a apreciat că

fiind vorba de o complicație majoră a unei boli cardiovasculare, reclamanta nu

se încadrează în criteriile medicale prevăzute de Ordinul Ministerului Sănătății

nr. 726/2002, aceasta fiind pensionată pentru limită de vârstă (63 de ani),

după ce a lucrat 30 de ani în grupa a II-a de muncă și a cotizat la asigurările

sociale.

Față de cele mai sus

reținute, se constată că actul atacat este legal, iar recursul formulat de

reclamantă, prin reprezentant, nu este fondat.

Pe cale de consecință,

recursul va fi respins, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi

analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

Respinge recursul declarat

de reclamanta M.T., prin T.M., împotriva sentinței civile nr. 92 din 21

ianuarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 iunie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-01-14
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 148/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 iunie 2003, reclamanta R.I. a chemat în judecată Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handica
ÎCCJ 2005-02-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 521/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 16 septembrie 2003, reclamanta R.M. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap - Comisia
ÎCCJ 2005-04-07
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2327/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1878, pronunțată la data de 29 septembrie 2004, în dosarul nr. 483/2004, Curtea de Apel București, se
ÎCCJ 2004-09-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7257/2004
categorie de persoane cu handicap care necesită o protecție specială, Comisia Superioară de Expertiză Medicală de pe lângă Inspectoratul de Stat pentru Persoanele cu Handicap, i-a stabilit reclamantului, diagnosticul deficiență funcțională
ÎCCJ 2004-09-14
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6924/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 12 mai 2003, reclamantul G.D. a solicitat anularea deciziei de încadrare în grad mediu de handicap nr. 1428 din 16 aprilie 2
Sursă