ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4517/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 1270 din 17 decembrie 2003, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) din același cod. În baza art. 211 alin. (2) lit. c), cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1), cu referire la art. 160 b C. proc.

pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, durata reținerii de 24 de ore, din data de 6 octombrie 2003 și a arestului preventiv, cu începere de la 7 octombrie 2003, la zi. A luat act că partea vătămată P.E.C. nu a formulat pretenții civile în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin restituirea bunului. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 2.000.000 lei din care, onorariul avocat din oficiu de 400.000 lei, a fost avansa din fondul Ministerului Justiției. Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență că, la data de 5 octombrie 2003, în jurul orelor 16,30, inculpatul S.I. însoțit de numitul M.M.

se deplasau pe B-dul Nicolae Grigorescu către direcția Complexului T., împrejurare în care a observat-o, venind din față, pe partea vătămată P.E.C., vorbind la telefonul mobil. Inculpatul a luat hotărârea de a deposeda partea vătămată de respectivul telefon mobil, hotărâre pe care a comunicat-o numitului M.M. și, imediat după ce au depășit partea vătămată, s-a întors și i-a smuls telefonul din mână, lovind-o totodată, cu palma peste față. Cei doi, au încercat să-și asigure scăparea prin fugă, însă, au fost prinși și imobilizați cu ajutorul numiților P.C. și C.A., tatăl și respectiv, vărul părții vătămate, care se deplasau în zonă cu un autoturism. Prejudiciul a fost acoperit în natură, prin restituirea bunului.

Împotriva sentinței penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei deduceri a arestării preventive, prin omiterea reținerii de 24 de ore din 5 octombrie 2003 a inculpatului și a individualizării pedepsei considerată prea blândă, în raport de gravitatea faptei, împrejurările și modalitățile în care a fost comisă, astfel că reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea ei sub minim sunt nejustificate.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 62 din 3 februarie 2004, a respins apelul declarat de parchet, ca nefondat, reținând că, în concordanță cu materialul probator de la dosar, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, iar individualizarea pedepsei este judicioasă, având în vedere că inculpatul se află la primul conflict cu legea penală, este în vârstă de 20 de ani, a recunoscut fapta, ceea ce a justificat reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege. Împotriva deciziei penale, în termenul legal, a declarat recurs parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.

S-a susținut că instanțele de fond și de apel au evaluat și valorificat insuficient, în procesul individualizării sancțiunii penale, elementele obiective și subiective specifice cauzei, aplicând inculpatului o pedeapsă prea blândă, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este fondat. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de Partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform dispozițiilor legale menționate, se impunea ca instanțele de judecată să analizeze ansamblul împrejurărilor și circumstanțelor cauzei și să aprecieze că, din complexul acestora se desprinde, în mod precumpănitor, o semnificație agravantă, dacă avem în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, care demonstrează periculozitatea crescută a inculpatului. Astfel, acesta a acționat asupra unei persoane de sex feminin, într-un loc public, profitând și de faptul că era însoțit de un alt tânăr. Un element de natură a circumstanția negativ persoana inculpatului este și atitudinea sa de a-și motiva fapta ca urmare a consumului de substanțe psihotrope. Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au indicat ca motiv de aplicare a unei pedepse cu mult coborâte sub minimul special prevăzut de lege (5 ani), atitudinea sinceră a inculpatului care a recunoscut și regretat fapta săvârșită.

Or, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, inculpatul a negat exercitarea de violențe asupra părții vătămate, pălmuirea acesteia peste obrazul și urechea dreaptă. Mai mult decât atât, trebuie reținut că la momentul imobilizării sale de către tatăl părții vătămate, inculpatul l-a mușcat pe acesta de mâna dreaptă pentru a-și asigura scăparea (declarația numitului P.C.) Față de cele de mai sus, Curtea apreciază că pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, nu este suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ al sancțiunii penale, prevăzut de art. 52 C. pen. și că pentru înfăptuirea cu eficiență a actului de justiție se impune modificarea acestei pedepse, în sensul de a fi majorată la 3 ani închisoare.

În consecință, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care solicită aplicarea față de inculpatul S.I. a unei pedepse mai severe, fiind fondat, va fi admis, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi casate hotărârile atacate și se va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 62 A din 3 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpatul S.I. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 1270 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o majorează de la un an și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii de 24 de ore din data de 5 octombrie 2003 și al arestării preventive de la 6 octombrie 2003, la 14 septembrie 2004. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 septembrie 2004.