ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4517/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția I

penală, prin sentința penală nr. 1270 din 17 decembrie 2003, a respins cererea

de schimbare a încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. e) din același cod.

În baza art. 211 alin. (2) lit. c),

cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.I. la

pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

A făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 350 alin. (1), cu

referire la art. 160

b

C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată,

durata reținerii de 24 de ore, din data de 6 octombrie 2003 și a arestului

preventiv, cu începere de la 7 octombrie 2003, la zi.

A luat act că partea vătămată P.E.C.

nu a formulat pretenții civile în cauză, prejudiciul fiind acoperit prin

restituirea bunului.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, în cuantum de 2.000.000 lei din care,

onorariul avocat din oficiu de 400.000 lei, a fost avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență că, la data de 5 octombrie 2003, în jurul orelor 16,30,

inculpatul S.I. însoțit de numitul M.M. se deplasau pe B-dul Nicolae Grigorescu

către direcția Complexului T., împrejurare în care a observat-o, venind din

față, pe partea vătămată P.E.C., vorbind la telefonul mobil.

Inculpatul a luat hotărârea de a

deposeda partea vătămată de respectivul telefon mobil, hotărâre pe care a

comunicat-o numitului M.M. și, imediat după ce au depășit partea vătămată, s-a

întors și i-a smuls telefonul din mână, lovind-o totodată, cu palma peste față.

Cei doi, au încercat să-și asigure

scăparea prin fugă, însă, au fost prinși și imobilizați cu ajutorul numiților

P.C. și C.A., tatăl și respectiv, vărul părții vătămate, care se deplasau în

zonă cu un autoturism.

Prejudiciul a fost acoperit în

natură, prin restituirea bunului.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei deduceri a arestării

preventive, prin omiterea reținerii de 24 de ore din 5 octombrie 2003 a

inculpatului și a individualizării pedepsei considerată prea blândă, în raport

de gravitatea faptei, împrejurările și modalitățile în care a fost comisă,

astfel că reținerea circumstanțelor atenuante și coborârea ei sub minim sunt

nejustificate.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 62 din 3 februarie 2004, a respins apelul

declarat de parchet, ca nefondat, reținând că, în concordanță cu materialul

probator de la dosar, instanța de fond a stabilit corect situația de fapt, dând

faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, iar individualizarea

pedepsei este judicioasă, având în vedere că inculpatul se află la primul

conflict cu legea penală, este în vârstă de 20 de ani, a recunoscut fapta, ceea

ce a justificat reținerea în favoarea acestuia a circumstanțelor atenuante și

aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege.

Împotriva deciziei penale, în

termenul legal, a declarat recurs parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei aplicate inculpatului.

S-a susținut că instanțele de fond

și de apel au evaluat și valorificat insuficient, în procesul individualizării

sancțiunii penale, elementele obiective și subiective specifice cauzei,

aplicând inculpatului o pedeapsă prea blândă, în raport de criteriile prevăzute

de art. 72 C. pen.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București, este fondat.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea

pedepselor se ține seama de limitele de pedeapsă prevăzute de Partea specială a

Codului penal, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului

și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Conform dispozițiilor legale

menționate, se impunea ca instanțele de judecată să analizeze ansamblul

împrejurărilor și circumstanțelor cauzei și să aprecieze că, din complexul

acestora se desprinde, în mod precumpănitor, o semnificație agravantă, dacă

avem în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, care demonstrează

periculozitatea crescută a inculpatului. Astfel, acesta a acționat asupra unei

persoane de sex feminin, într-un loc public, profitând și de faptul că era

însoțit de un alt tânăr.

Un element de natură a circumstanția

negativ persoana inculpatului este și atitudinea sa de a-și motiva fapta ca

urmare a consumului de substanțe psihotrope.

Atât instanța de fond, cât și cea de

apel, au indicat ca motiv de aplicare a unei pedepse cu mult coborâte sub

minimul special prevăzut de lege (5 ani), atitudinea sinceră a inculpatului

care a recunoscut și regretat fapta săvârșită.

Or, așa cum rezultă din actele și

lucrările dosarului, inculpatul a negat exercitarea de violențe asupra părții

vătămate, pălmuirea acesteia peste obrazul și urechea dreaptă.

Mai mult decât atât, trebuie reținut

că la momentul imobilizării sale de către tatăl părții vătămate, inculpatul l-a

mușcat pe acesta de mâna dreaptă pentru a-și asigura scăparea (declarația

numitului P.C.)

Față de cele de mai sus, Curtea

apreciază că pedeapsa de un an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului, nu

este suficientă pentru atingerea scopului preventiv-educativ al sancțiunii

penale, prevăzut de art. 52 C. pen. și că pentru înfăptuirea cu eficiență a

actului de justiție se impune modificarea acestei pedepse, în sensul de a fi

majorată la 3 ani închisoare.

În consecință, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, prin care solicită aplicarea

față de inculpatul S.I. a unei pedepse mai severe, fiind fondat, va fi admis,

în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., vor fi casate

hotărârile atacate și se va dispune conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 62

A din 3 februarie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

privind pe inculpatul S.I.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 1270 din 17 decembrie 2003 a Tribunalului București, secția

I penală, numai cu privire la pedeapsa aplicată, pe care o majorează de la un

an și 6 luni închisoare, la 3 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii de 24 de ore din data de 5 octombrie 2003 și al arestării preventive

de la 6 octombrie 2003, la 14 septembrie 2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 septembrie 2004.