ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1080/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la data de 7

aprilie 2003, B.G. a chemat în judecată Guvernul României și Consiliul Local al

municipiului Craiova, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 965/2002, în ceea

ce privește Anexa nr. 2, nr. crt. 4796, precum și a hotărârii nr. 147 din 31

august 1999, modificată prin hotărârea nr. 69/2000, hotărârea nr. 173/2001,

hotărârea nr. 49/2002 și respectiv, hotărârea nr. 133/2002 ale pârâtului

secund, ca nelegale.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că includerea suprafeței de 1062 mp teren care îi aparține, în domeniul

public al municipiului Craiova, s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 6 alin.

(1), (2), (3) și (7) din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică și

regimul juridic al acesteia, deoarece bunul imobil nu a trecut în proprietatea

statului, pe baza unui titlu valabil.

Că, existența pe teren a unor pomi

și vegetație, nu îndreptățea nici ea, adoptarea hotărârilor de către Consiliul

local municipal care atribuie întregii suprafețe de 199.250 mp, destinația de

parc public.

La termenul din 5 septembrie 2003,

Ministerul Administrației și Internelor a formulat cerere de intervenție în

interesul pârâtului Guvernul României, solicitând respingerea acțiunii

principale, ca neîntemeiată.

Intervenientul a arătat că în opinia

sa, soluția respectivă se impune, deoarece reclamantul nu a făcut dovada

dreptului său pretins vătămat care să justifice introducerea acțiunii pentru

anularea actelor administrative supuse controlului jurisdicțional.

Prin sentința nr. 1164 din 12

decembrie 2003, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a

respins acțiunea principală și cererea de intervenție accesorie, ca

neîntemeiate.

Instanța a reținut că terenul în

litigiu este amplasat în cadrul Parcului Cornițoiu din municipiul Craiova, așa

cum, de altfel, a constatat și expertul topografic numit în cauză.

De asemenea, că pentru valorificarea

dreptului subiectiv, reclamantul are la îndemână acțiunea civilă prevăzută de

legea specială cu caracter reparatoriu.

Așadar, chiar dacă terenul a intrat

în proprietatea statului fără titlu, prejudiciul suferit de reclamant, prin

includerea lui în domeniul public de interes local, va putea fi reparat, numai

în conformitate cu normele Legii nr. 10/2001, iar nu pe calea contenciosului

administrativ.

Împotriva sentinței a declarat

recurs, reclamantul B.G.

Recurentul a susținut că în mod

greșit prima instanță a respins acțiunea principală, de vreme ce s-a demonstrat

cu probele administrate, că terenul în discuție nu a intrat în proprietatea

statului, pe baza unui titlu valabil și sunt incidente dispozițiile art. 6 din

Legea nr. 213/1998.

Având în vedere că bunul imobil îi

aparține și că el este deținut în prezent de autoritatea locală a

administrației publice, fără nici un titlu, B.G. a cerut admiterea recursului,

modificarea hotărârii atacate și în fond, admiterea acțiunii introductive.

Criticile formulate în cadrul

motivelor de recurs nu sunt întemeiate.

Mai întâi, se constată că

reclamantul nu a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra suprafeței de

1062 mp de teren intravilan, care anterior a aparținut mamei sale, B.E.

El nu a depus în dosar, certificatul

de moștenitor sau orice alt titlu juridic valabil care să ateste existența în

patrimoniul său, a bunului imobil, ca o condiție de admisibilitate a acțiunii

pentru anularea actelor administrative.

Deși a invocat existența pe rolul

Curții de Apel Craiova, a unui proces civil având ca obiect cererea de

revendicare (dosarul nr. 5.306/2002), reclamantul nu a făcut dovada finalizării

acestuia, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, care să confirme

calitatea sa de proprietar asupra terenului.

Pe de altă parte, astfel cum s-a

arătat în întâmpinarea depusă de pârâtul Consiliul Local al municipiului

Craiova, moștenitorii defunctei F.I. au formulat notificare în temeiul Legii nr.

10/2001, iar expertul tehnic D.I. a identificat terenul, ca fiind situat în

incinta Parcului Cornițoiu.

S-a precizat, totodată, că terenul

este traversat de două alei pavate cu dale ce se intersectează în jumătatea de

nord. În jumătatea sudică se află amenajări edilitar peisagistice, de tipul

taluzuri betonate, rond amenajat cu dale și straturi de flori, lucrări de

canalizare.

În sfârșit, ca vegetație, pe teren

se găsesc arbori de diferite specii, cu o vârstă sub 10 ani și iarbă.

Rezultă, deci, că prin natura sa,

uzul și interesul public, decurgând din destinația dată efectiv terenului,

acesta face parte din categoria bunurilor care aparțin domeniului public al

municipiului Craiova și este administrat în mod legal de Consiliul local al

acestui municipiu.

Concluzia se impune și în raport cu

reglementările instituite prin Legea nr. 213/1998 (Anexa nr. 1, pct. III.2) și

Legea fondului funciar nr. 18/1991 [art. 5 alin. (1)], care enumeră parcurile

publice, în categoria bunurilor ce alcătuiesc domeniul public local.

Având în vedere aceste considerente și apreciind că nu sunt

îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 29/1990,

pentru anularea actelor administrative atacate, Înalta Curte de Casație și

Justiție va respinge recursul, ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art. 15 al

aceleiași legi organice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul B.G., împotriva

sentinței civile nr. 1164 din 12 decembrie 2003, a Curții de Apel Craiova, secția

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 februarie 2005.