ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5804/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 23 aprilie 2003, reclamanta G.F. a solicitat anularea parțială a H.G. nr. 965/2002, pentru poziția nr. 414 din Anexa nr. 2, pentru terenul în suprafață de 161 mp, situat în municipiul Craiova. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că terenul în suprafață de 161 mp este proprietatea sa, fiind dobândit prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 1971/1984 și a fost nelegal atestat în domeniul public al municipiului Craiova, prin hotărârea contestată. La data de 13 iunie 2003, I.V. și I.L. au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei și au solicitat admiterea acțiunii, motivând că suprafața de 161 mp, situată pe strada D. din Craiova, a fost inclusă nelegal și abuziv în domeniul public al municipiului Craiova.

În interesul pârâtului Guvernul României, la data de 17 iunie 2003 și respectiv, 22 iulie 2003, au formulat cereri de intervenție, Consiliul Local al municipiului Craiova și Ministerul Administrației și Internelor, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, cu motivarea că hotărârea contestată a fost legal întocmită, pentru terenul care face parte din domeniul public al municipiului Craiova. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 224 din 23 mai 2005, prin care a respins acțiunea formulată de reclamanta G.F. și continuată de moștenitorii acesteia, G.A.B. și G.I. și a respins cererea de intervenție accesorie formulată de I.V. și I.L.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că acțiunea este inadmisibilă, pentru că nu întrunește condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, nefiind dovedită vătămarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 161 mp, situat în Craiova, str. V. Instanța de fond a avut în vedere că acțiunea pentru revendicarea acestui teren a fost soluționată de instanța de drept comun, precum și faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost respinsă cererea reclamantei de anulare a hotărârii nr. 173/2001, adoptată de Consiliul Local al municipiului Craiova, cu privire la inventarul bunurilor din domeniul public al municipiului Craiova. Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, reclamantul G.A.B., solicitând casarea hotărârii, în baza art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Recurentul a susținut că instanța de fond nu a analizat probele administrate în cauză, din care rezultă vătămarea dreptului său de proprietate, prin actul contestat și includerea nelegală a terenului de 161 mp, în domeniul public, deși nu a avut destinația de stradă și nu este afectat de investiții de interes public. De asemenea, recurentul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării sale privind încălcarea prevederilor art. 30 din H.G. nr. 555/2002, dat fiind că atestarea terenului în domeniul public al municipiului Craiova, a fost aprobată anterior clarificării situației juridice a bunului, pentru care erau pe rol acțiuni în justiție. Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304 și.

304 1 , Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele considerente: Prin hotărârea pronunțată în cauză, instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, constatând, însă, că nu a fost îndeplinită o condiție de fond prevăzută de art. 1 din Legea nr. 29/1990, pentru acțiunea în contencios administrativ, și anume, dovada dreptului recunoscut de lege și a vătămării adusă acestuia prin actul administrativ contestat. La termenul din 23 mai 2005, când a fost judecată pricina, excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost invocată în ședință publică, nu a fost supusă dezbaterilor, încălcându-se principiul contradictorialității, dreptul la apărare al părților, dar și dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc.

civ., care prevăd că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și celor care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Sub acest prim aspect, hotărârea instanței de fond este nelegală, cuprinzând argumente contradictorii cu privire la motivele de drept pe care s-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii. De asemenea, concluzia instanței de fond privind neîndeplinirea unei condiții prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, nu este rezultatul examinării tuturor probelor administrate în cauză, a dispozițiilor legale incidente, în raport cu obiectul cererii și hotărârea pronunțată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse apărările formulate de reclamantă, de intervenienții în interesul acesteia și pentru care au fost considerate neconcludente, înscrisurile pe care le-au depus în susținerea cererilor lor.

Astfel, instanța de fond a reținut că terenul în suprafață de 161 mp are destinația de stradă, fiind afectat de investiții de interes public și figurând în nomenclatorul stradal al municipiului Craiova. Atât din expertiza efectuată în cauză, cât și din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 765/A/2003, al aceleiași instanțe, rezultă că pe terenul respectiv nu sunt amplasate decât utilitățile necesare locatarilor, fără a se constata existența unor trotuare, rigole sau a altor amenajări de interes ori de uz public. Potrivit ambelor expertize, terenul respectiv figurează în registrul cadastral al municipiului Craiova, ca fiind proprietate privată, iar Consiliul Local al municipiului Craiova nu a prezentat cu privire la acest teren, documente cadastrale, documente de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate în condițiile art. 38 alin. (2) lit. k) din Legea nr. 215/2001 și nici hotărârea prevăzută de art. 12 din O.G.

nr. 43/1997, republicată, pentru încadrarea în categorii funcționale, a drumurilor vicinale și a străzilor. Instanța de fond a reținut greșit și existența unei hotărâri irevocabile pronunțată de instanța de drept comun, în acțiunea de revendicare a terenului, deși la dosarul cauzei nu s-au depus înscrisuri privind un asemenea litigiu. În schimb, instanța de fond nu a avut în vedere sentința civilă nr. 12264 din 28 iunie 2000, prin care Judecătoria Craiova a constatat dreptul de proprietate al reclamantei, asupra terenului în suprafață de 161,44 mp, în contradictoriu cu Statul român, prin Ministerul Finanțelor și Consiliul Local al municipiul Craiova. Această sentință este definitivă prin decizia civilă nr. 923 din 9 martie 2001 a Tribunalului Dolj, dar din dosar nu rezultă dacă s-a declarat recurs și dacă hotărârea este irevocabilă.

La pronunțarea hotărârii atacate, instanța de fond a considerat determinantă soluția de respingere prin hotărârea irevocabilă a acțiunii formulate de reclamantă pentru anularea poziției nr. 414 din Anexa nr. 4 a hotărârii nr. 173 din 13 iulie 2001, adoptată de Consiliul Local al municipiului Craiova, pentru inventarierea domeniului public de interes local. Această acțiune a fost respinsă prin decizia nr. 1127 din 7 decembrie 2003, a Curții de Apel Craiova, dar instanța de fond trebuia să aibă în vedere obiectul prezentei cauze și natura juridică a actului administrativ contestat. Din acest motiv, se constată că instanța de fond nu a avut în vedere că hotărârea nr. 173 din 13 iulie 2001 nu produce efecte juridice proprii și constituie, potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, un act preparator pentru hotărârea de guvern, de atestare a domeniului public.

În atare situație, legalitatea H.G. nr. 965/2002 trebuia analizată distinct, în raport cu motivele invocate în acțiune. Astfel, instanța de fond nu a cercetat motivele de nelegalitate prin care reclamanta a susținut că municipiul Craiova nu are un titlu asupra terenului, că bunul a fost atestat în domeniul public al municipiului, înainte de determinarea regimului juridic, prin soluționarea irevocabilă a litigiilor aflate pe rol și că i-a fost încălcat dreptul de proprietate dobândit prin moștenire de la părinții săi, conform certificatului de moștenitor nr. 1971/1984. De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra susținerii că terenul de 161 mp a fost inclus în domeniul public al municipiului Craiova, fără întocmirea documentației prevăzută de lege și nu examinat adresele nr. 1232/1866/2002, nr. 454/2995, emise de Prefectura județului Dolj și adresa nr. 6168/2002, emisă de Ministerul Administrației Publice, înscrisuri depuse în dovedirea acestei susțineri.

Față de considerentele expuse, Curtea constată că se impune rejudecarea cauzei, pentru stabilirea corectă a situației de fapt și a regimului juridic al terenului, după verificarea susținerilor părților și examinarea întregului material probator administrat. În consecință, Curtea va admite prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.A.B. împotriva sentinței nr. 224 din 23 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2005.