ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5804/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 23

aprilie 2003, reclamanta G.F. a solicitat anularea parțială a H.G. nr.

965/2002, pentru poziția nr. 414 din Anexa nr. 2, pentru terenul în suprafață

de 161 mp, situat în municipiul Craiova.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că terenul în suprafață de 161 mp este proprietatea sa, fiind dobândit

prin moștenire, conform certificatului de moștenitor nr. 1971/1984 și a fost

nelegal atestat în domeniul public al municipiului Craiova, prin hotărârea

contestată.

La data de 13 iunie 2003, I.V. și

I.L. au formulat cerere de intervenție în interesul reclamantei și au solicitat

admiterea acțiunii, motivând că suprafața de 161 mp, situată pe strada D. din

Craiova, a fost inclusă nelegal și abuziv în domeniul public al municipiului

Craiova.

În interesul pârâtului Guvernul

României, la data de 17 iunie 2003 și respectiv, 22 iulie 2003, au formulat

cereri de intervenție, Consiliul Local al municipiului Craiova și Ministerul

Administrației și Internelor, solicitând respingerea acțiunii, ca nefondată, cu

motivarea că hotărârea contestată a fost legal întocmită, pentru terenul care

face parte din domeniul public al municipiului Craiova.

Curtea de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 224 din 23 mai

2005, prin care a respins acțiunea formulată de reclamanta G.F. și continuată

de moștenitorii acesteia, G.A.B. și G.I. și a respins cererea de intervenție

accesorie formulată de I.V. și I.L.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că acțiunea este inadmisibilă, pentru că nu întrunește

condițiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 29/1990, nefiind dovedită

vătămarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață

de 161 mp, situat în Craiova, str. V. Instanța de fond a avut în vedere că

acțiunea pentru revendicarea acestui teren a fost soluționată de instanța de

drept comun, precum și faptul că prin hotărâre judecătorească irevocabilă a

fost respinsă cererea reclamantei de anulare a hotărârii nr. 173/2001, adoptată

de Consiliul Local al municipiului Craiova, cu privire la inventarul bunurilor

din domeniul public al municipiului Craiova.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs, reclamantul G.A.B., solicitând casarea hotărârii, în baza art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut că instanța de

fond nu a analizat probele administrate în cauză, din care rezultă vătămarea

dreptului său de proprietate, prin actul contestat și includerea nelegală a

terenului de 161 mp, în domeniul public, deși nu a avut destinația de stradă și

nu este afectat de investiții de interes public.

De asemenea, recurentul a arătat că

instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărării sale privind încălcarea

prevederilor art. 30 din H.G. nr. 555/2002, dat fiind că atestarea terenului în

domeniul public al municipiului Craiova, a fost aprobată anterior clarificării

situației juridice a bunului, pentru care erau pe rol acțiuni în justiție.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport cu motivele de casare invocate și cu dispozițiile art. 304

și. 304

1

, Curtea va admite prezentul recurs, pentru următoarele

considerente:

Prin hotărârea pronunțată în cauză,

instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, constatând, însă, că nu a

fost îndeplinită o condiție de fond prevăzută de art. 1 din Legea nr. 29/1990,

pentru acțiunea în contencios administrativ, și anume, dovada dreptului

recunoscut de lege și a vătămării adusă acestuia prin actul administrativ

contestat.

La termenul din 23 mai 2005, când a

fost judecată pricina, excepția inadmisibilității acțiunii nu a fost invocată

în ședință publică, nu a fost supusă dezbaterilor, încălcându-se principiul

contradictorialității, dreptul la apărare al părților, dar și dispozițiile art.

137 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd că instanța se va pronunța mai întâi

asupra excepțiilor de procedură și celor care fac de prisos, în totul sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii.

Sub acest prim aspect, hotărârea

instanței de fond este nelegală, cuprinzând argumente contradictorii cu privire

la motivele de drept pe care s-a întemeiat soluția de respingere a acțiunii.

De asemenea, concluzia instanței de

fond privind neîndeplinirea unei condiții prevăzute de art. 1 din Legea nr.

29/1990, nu este rezultatul examinării tuturor probelor administrate în cauză,

a dispozițiilor legale incidente, în raport cu obiectul cererii și hotărârea

pronunțată nu cuprinde motivele pentru care au fost respinse apărările

formulate de reclamantă, de intervenienții în interesul acesteia și pentru care

au fost considerate neconcludente, înscrisurile pe care le-au depus în

susținerea cererilor lor.

Astfel, instanța de fond a reținut

că terenul în suprafață de 161 mp are destinația de stradă, fiind afectat de

investiții de interes public și figurând în nomenclatorul stradal al

municipiului Craiova.

Atât din expertiza efectuată în

cauză, cât și din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 765/A/2003, al

aceleiași instanțe, rezultă că pe terenul respectiv nu sunt amplasate decât

utilitățile necesare locatarilor, fără a se constata existența unor trotuare,

rigole sau a altor amenajări de interes ori de uz public.

Potrivit ambelor expertize, terenul

respectiv figurează în registrul cadastral al municipiului Craiova, ca fiind

proprietate privată, iar Consiliul Local al municipiului Craiova nu a prezentat

cu privire la acest teren, documente cadastrale, documente de urbanism și de

amenajare a teritoriului, aprobate în condițiile art. 38 alin. (2) lit. k) din

Legea nr. 215/2001 și nici hotărârea prevăzută de art. 12 din O.G. nr. 43/1997,

republicată, pentru încadrarea în categorii funcționale, a drumurilor vicinale

și a străzilor.

Instanța de fond a reținut greșit și

existența unei hotărâri irevocabile pronunțată de instanța de drept comun, în

acțiunea de revendicare a terenului, deși la dosarul cauzei nu s-au depus

înscrisuri privind un asemenea litigiu. În schimb, instanța de fond nu a avut

în vedere sentința civilă nr. 12264 din 28 iunie 2000, prin care Judecătoria

Craiova a constatat dreptul de proprietate al reclamantei, asupra terenului în

suprafață de 161,44 mp, în contradictoriu cu Statul român, prin Ministerul

Finanțelor și Consiliul Local al municipiul Craiova. Această sentință este

definitivă prin decizia civilă nr. 923 din 9 martie 2001 a Tribunalului Dolj,

dar din dosar nu rezultă dacă s-a declarat recurs și dacă hotărârea este

irevocabilă.

La pronunțarea hotărârii atacate,

instanța de fond a considerat determinantă soluția de respingere prin hotărârea

irevocabilă a acțiunii formulate de reclamantă pentru anularea poziției nr. 414

din Anexa nr. 4 a hotărârii nr. 173 din 13 iulie 2001, adoptată de Consiliul

Local al municipiului Craiova, pentru inventarierea domeniului public de

interes local. Această acțiune a fost respinsă prin decizia nr. 1127 din 7

decembrie 2003, a Curții de Apel Craiova, dar instanța de fond trebuia să aibă

în vedere obiectul prezentei cauze și natura juridică a actului administrativ

contestat. Din acest motiv, se constată că instanța de fond nu a avut în vedere

că hotărârea nr. 173 din 13 iulie 2001 nu produce efecte juridice proprii și

constituie, potrivit art. 21 din Legea nr. 213/1998, un act preparator pentru

hotărârea de guvern, de atestare a domeniului public.

În atare situație, legalitatea H.G.

nr. 965/2002 trebuia analizată distinct, în raport cu motivele invocate în

acțiune. Astfel, instanța de fond nu a cercetat motivele de nelegalitate prin

care reclamanta a susținut că municipiul Craiova nu are un titlu asupra

terenului, că bunul a fost atestat în domeniul public al municipiului, înainte

de determinarea regimului juridic, prin soluționarea irevocabilă a litigiilor

aflate pe rol și că i-a fost încălcat dreptul de proprietate dobândit prin

moștenire de la părinții săi, conform certificatului de moștenitor nr.

1971/1984. De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra susținerii că

terenul de 161 mp a fost inclus în domeniul public al municipiului Craiova,

fără întocmirea documentației prevăzută de lege și nu examinat adresele nr.

1232/1866/2002, nr. 454/2995, emise de Prefectura județului Dolj și adresa nr.

6168/2002, emisă de Ministerul Administrației Publice, înscrisuri depuse în

dovedirea acestei susțineri.

Față de considerentele expuse,

Curtea constată că se impune rejudecarea cauzei, pentru stabilirea corectă a

situației de fapt și a regimului juridic al terenului, după verificarea

susținerilor părților și examinarea întregului material probator administrat.

În consecință, Curtea va admite

prezentul recurs, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza, spre

rejudecare, la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de G.A.B.

împotriva sentinței nr. 224 din 23 mai 2005 a Curții de Apel Craiova, secția de

contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite

cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 decembrie 2005.