ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 764/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în

judecată înregistrată la data de 27 ianuarie 2003, la Tribunalul Cluj,

reclamanta R.A.D.P. Cluj, a chemat în judecată pârâții C.L.M. Cluj și P.M.

Cluj, solicitând obligarea acestora la 217.873.823 lei contravaloare facturi și

187.188.000 lei penalități.

În motivarea acțiunii

reclamanta arată că prin H.C.L. nr. 185 din 10 iunie 1998, s-a dispus

înființarea unui punct de ecarisaj în Municipiului Cluj – Napoca, în același

sens s-au adoptat și H.C.L. nr. 238 din 14 iulie 1998 și H.C.L. nr. 69 din 2

octombrie 1996. În baza H.C.L. nr. 185 s-a încheiat contractul de concesionare nr.

10578 din 28 august 1998, prin care i s-au încredințat activitățile cuprinse în

serviciul public de ecarisaj, stabilindu-se prin art. 3 din contract, achitarea

contravalorii lucrărilor predate în cadrul C.T.Î.C. pe baza situațiilor de

lucrări lunare întocmite de concesionar, cu respectarea prețurilor unitar

specifice acestor activități.

Tribunalul Cluj, secția comercială

și de contencios administrativ, prin încheierea nr. 1900/ C din 9 mai 2003, în

temeiul art. 40 alin. (3) C. proc. civ., a scos cauza de pe rol și a trimis

dosarul pentru continuarea judecării la Tribunalul Iași, instanța la care s-a

dispus strămutarea pricinii prin încheierea nr. 2353 din 16 aprilie 2003,

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul nr. 596/2003.

Reclamanta și-a precizat

acțiunea prin actul nr. 3814 din 28 martie 2003, în sensul că pârâții C.L.M. Cluj

și P.M. Cluj, în calitate de ordonator de credite să îi plătească suma de

217.873.823 lei, cu titlu de preț prestații și suma de 187.088.020 lei cu titlu

de penalități.

Pârâții prin întâmpinările

depuse au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive precum și

nerespectarea procedurii consacrate de art. 720

1

C. proc. civ., și

au solicitat respingerea acțiunii pe motiv că, în contul datoriei pe care

reclamanta o avea față de bugetul de stat, din prețul prestației s-a reținut

suma reclamată.

Tribunalul Iași prin

sentința nr. 2151/ E, pronunțată la 22 septembrie 2003, a respins excepția neîndeplinirii

procedurii prealabile prevăzute de art. 720

1

C. proc. civ., precum

și a excepției lipsei calității procesuale pasive a P.M. Cluj, cu calitatea sa

de ordonator de credite.

A admis acțiunea reclamantei

R.A.D.P. Cluj și a obligat pârâtul C.L.M. Cluj, să plătească reclamantei suma

de 217.873.823 lei, cu titlu de preț prestații suma de 187.188.020 lei, cu

titlu de dobândă și suma de 17.769.237 lei cheltuieli de judecată.

A respins acțiunea introdusă

de reclamantă contra pârâtei P.M. Cluj, pentru lipsa calității procesuale

pasive.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut să s-a dovedit executarea prestației, că beneficiarul nu a

contestat realitatea cheltuielilor efectuate că prețul prestației a fost

aprobat de pârât, astfel că în temeiul art. 969 și art. 970 C. civ., pârâții în

calitate de ordonatori de credite au fost obligați să plătească reclamantei

suma de 217.873.823 lei, cu titlu de preț și obligația fiind de natură

comercială, iar refuzul de plată fiind găsit nejustificat, în temeiul art. 43 C.

com., pârâții au fost obligați la 187.188.020 lei, cu titlu de dobândă, iar în

temeiul art. 274 C. proc. civ., vor achita și suma de 17.796.237 lei, cu titlu

de cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește acțiunea

intentată P.M. Cluj, raportat la prevederile art. 91 din Legea 215/2001 și

ținând cont de faptul că aceasta nu figurează ca parte în contract, cererea a

fost respinsă, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a

acestei structuri administrative.

Împotriva sentinței

tribunalului au declarat apel pârâții, care au invocat faptul că prezenta cauză

este comercială și nu este supusă apelului precizând că au înțeles să declare

„recurs”.

Instanța de apel a reținut

cauza ca fiind apel și nu recurs, fiind înregistrată la Tribunalul Cluj. În

baza O.U.G. nr. 58 din 1 iulie 2003 art. II pct. (2), instanța a reținut cauza

spre competentă soluționare și calea de atac este cea a apelului.

Curtea de Apel Iași prin

decizia nr. 31/ A din 16 februarie 2004, a respins ca nefondate apelurile

pârâților, cu motivarea în esență că procedura prealabilă a concilierii a fost

îndeplinită prin actul nr. 28881

3

din 23 aprilie 2004, iar pe fondul

pricinii a apreciat că prima instanță corect a reținut că există obligația

plății prestației efectuate, deoarece în temeiul dispozițiilor art. 1143 C.

civ., nu este posibilă o compensare unilaterală și deci prețul urmează a fi

plătit, conform dispozițiilor art. 969 și art. 970 C. civ.

Cu petiția înregistrată la

16 martie 2004, pârâții P.M. Cluj – Napoca și C.L.M. Cluj – Napoca, prin P.G.F.,

au declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel,

solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a soluției pronunțată

și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei R.A.D.P. Cluj –

Napoca, ca fiind nefondată.

Prin motivele de recurs

invocate, pârâții arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

sprijină, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a

legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și reiterează de

asemenea excepțiile invocate în fața instanței de fond și apel, fiind vorba

despre excepții de ordine publică.

Astfel, recurenții în

principal invocă pe cale de excepție lipsa procedurii prealabile, obligație

prevăzută în mod imperativ de textul art. 720

1

alin. (1) și

următoarele C. proc. civ.

Tot pe cale de excepție

arată recurenții între instituția primarului sau a Primăriei (așa cum este

descrisă de dreptul administrativ) și reclamanta R.A.D.P. Cluj – Napoca, nu

există nici un fel de raporturi comerciale, nu există nici un izvor de

obligații comerciale, sumele indicate drept pretenții nu se regăsesc în nici un

contract comercial.

Așa fiind, recurenții

solicită în principal respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale

pasive, primarul sau Primăria nefiind parte în nici un contract.

Pe fond, recurenții arată că

facturile emise pentru sumele aferente situațiilor de lucrări din lunile mai,

iunie, iulie 2000 în valoare totală de 230.262.245 lei au fost achitate

parțial, deoarece s-a reținut datoria regiei față de Primărie constatată prin procesul

– verbal de control din 10 aprilie 2000, în valoare de 216.375.373 lei,

diferența de 13.886.872 lei rămasă după compensare fiind achitată.

Recursurile declarate de

pârâți nu sunt fondate.

Analizând motivele invocate

de recurent, în raport de înscrisurile și lucrările aflate la dosar instanța

constată că nu sunt fondate, instanța de apel ca de altfel și instanța de fond

au apreciat și interpretat corect aceste înscrisuri, pronunțând hotărâri

legale.

Astfel, motivul de recurs

referitor la lipsa procedurii prealabile a concilierii, nu poate fi primit,

intimata – reclamantă îndeplinind această procedură la data de 24 aprilie 2002,

înregistrată la pârâți. (dosar nr. 6750/2003).

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocată de către aceștia,

corect s-a reținut că Primarul răspunde în calitate de ordonator de credite și

nu ca instituție de drept administrativ.

Cu privire la prețul

prestațiilor executate trebuie menționat că acest preț a fost aprobat prin

hotărâre a C.L., recurenții – pârâți nu au contestat realitatea acestuia, iar

motivul invocat că s-a efectuat o compensare cu obligații bugetare datorate de

intimata – reclamantă nu poate fi reținut, întrucât compensarea nu poate fi

unilaterală, fiind necesară voința expresă intimatei, astfel corect a reținut

instanța de apel că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1143 C. civ. și deci

nu este posibilă compensarea.

Trebuie menționat că în mod

corect instanțele reținând că este o obligație de natură comercială, iar

refuzul de plată este nejustificat, au obligat pârâții, în temeiul

dispozițiilor art. 43 C. com., să plătească și dobândă.

Față de considerentele

arătate, rezultă că decizia atacată este legală întrucât actele și înscrisurile

existente la dosar au fost corect interpretate de instanță, situație în care

recursurile declarate de pârâți vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de pârâții P.M. Cluj – Napoca și C.L.M. Cluj – Napoca, împotriva

deciziei nr. 31/ A din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința

publică, astăzi 9 februarie 2005.