ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 764/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 ianuarie 2003, la Tribunalul Cluj, reclamanta R.A.D.P. Cluj, a chemat în judecată pârâții C.L.M. Cluj și P.M. Cluj, solicitând obligarea acestora la 217.873.823 lei contravaloare facturi și 187.188.000 lei penalități. În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin H.C.L. nr. 185 din 10 iunie 1998, s-a dispus înființarea unui punct de ecarisaj în Municipiului Cluj – Napoca, în același sens s-au adoptat și H.C.L. nr. 238 din 14 iulie 1998 și H.C.L. nr. 69 din 2 octombrie 1996. În baza H.C.L. nr. 185 s-a încheiat contractul de concesionare nr. 10578 din 28 august 1998, prin care i s-au încredințat activitățile cuprinse în serviciul public de ecarisaj, stabilindu-se prin art. 3 din contract, achitarea contravalorii lucrărilor predate în cadrul C.T.Î.C.

pe baza situațiilor de lucrări lunare întocmite de concesionar, cu respectarea prețurilor unitar specifice acestor activități. Tribunalul Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, prin încheierea nr. 1900/ C din 9 mai 2003, în temeiul art. 40 alin. (3) C. proc. civ., a scos cauza de pe rol și a trimis dosarul pentru continuarea judecării la Tribunalul Iași, instanța la care s-a dispus strămutarea pricinii prin încheierea nr. 2353 din 16 aprilie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul nr. 596/2003. Reclamanta și-a precizat acțiunea prin actul nr. 3814 din 28 martie 2003, în sensul că pârâții C.L.M. Cluj și P.M. Cluj, în calitate de ordonator de credite să îi plătească suma de 217.873.823 lei, cu titlu de preț prestații și suma de 187.088.020 lei cu titlu de penalități.

Pârâții prin întâmpinările depuse au invocat excepția lipsei calității lor procesuale pasive precum și nerespectarea procedurii consacrate de art. 720 1 C. proc. civ., și au solicitat respingerea acțiunii pe motiv că, în contul datoriei pe care reclamanta o avea față de bugetul de stat, din prețul prestației s-a reținut suma reclamată. Tribunalul Iași prin sentința nr. 2151/ E, pronunțată la 22 septembrie 2003, a respins excepția neîndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art. 720 1 C. proc. civ., precum și a excepției lipsei calității procesuale pasive a P.M. Cluj, cu calitatea sa de ordonator de credite. A admis acțiunea reclamantei R.A.D.P. Cluj și a obligat pârâtul C.L.M. Cluj, să plătească reclamantei suma de 217.873.823 lei, cu titlu de preț prestații suma de 187.188.020 lei, cu titlu de dobândă și suma de 17.769.237 lei cheltuieli de judecată.

A respins acțiunea introdusă de reclamantă contra pârâtei P.M. Cluj, pentru lipsa calității procesuale pasive. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut să s-a dovedit executarea prestației, că beneficiarul nu a contestat realitatea cheltuielilor efectuate că prețul prestației a fost aprobat de pârât, astfel că în temeiul art. 969 și art. 970 C. civ., pârâții în calitate de ordonatori de credite au fost obligați să plătească reclamantei suma de 217.873.823 lei, cu titlu de preț și obligația fiind de natură comercială, iar refuzul de plată fiind găsit nejustificat, în temeiul art. 43 C. com., pârâții au fost obligați la 187.188.020 lei, cu titlu de dobândă, iar în temeiul art. 274 C. proc. civ., vor achita și suma de 17.796.237 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

În ceea ce privește acțiunea intentată P.M. Cluj, raportat la prevederile art. 91 din Legea 215/2001 și ținând cont de faptul că aceasta nu figurează ca parte în contract, cererea a fost respinsă, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei structuri administrative. Împotriva sentinței tribunalului au declarat apel pârâții, care au invocat faptul că prezenta cauză este comercială și nu este supusă apelului precizând că au înțeles să declare „recurs”. Instanța de apel a reținut cauza ca fiind apel și nu recurs, fiind înregistrată la Tribunalul Cluj. În baza O.U.G. nr. 58 din 1 iulie 2003 art. II pct. (2), instanța a reținut cauza spre competentă soluționare și calea de atac este cea a apelului.

Curtea de Apel Iași prin decizia nr. 31/ A din 16 februarie 2004, a respins ca nefondate apelurile pârâților, cu motivarea în esență că procedura prealabilă a concilierii a fost îndeplinită prin actul nr. 28881 3 din 23 aprilie 2004, iar pe fondul pricinii a apreciat că prima instanță corect a reținut că există obligația plății prestației efectuate, deoarece în temeiul dispozițiilor art. 1143 C. civ., nu este posibilă o compensare unilaterală și deci prețul urmează a fi plătit, conform dispozițiilor art. 969 și art. 970 C. civ. Cu petiția înregistrată la 16 martie 2004, pârâții P.M. Cluj – Napoca și C.L.M. Cluj – Napoca, prin P.G.F., au declarat recurs împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a soluției pronunțată și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei R.A.D.P.

Cluj – Napoca, ca fiind nefondată. Prin motivele de recurs invocate, pârâții arată că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii, motiv prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. și reiterează de asemenea excepțiile invocate în fața instanței de fond și apel, fiind vorba despre excepții de ordine publică. Astfel, recurenții în principal invocă pe cale de excepție lipsa procedurii prealabile, obligație prevăzută în mod imperativ de textul art. 720 1 alin. (1) și următoarele C. proc. civ. Tot pe cale de excepție arată recurenții între instituția primarului sau a Primăriei (așa cum este descrisă de dreptul administrativ) și reclamanta R.A.D.P.

Cluj – Napoca, nu există nici un fel de raporturi comerciale, nu există nici un izvor de obligații comerciale, sumele indicate drept pretenții nu se regăsesc în nici un contract comercial. Așa fiind, recurenții solicită în principal respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale pasive, primarul sau Primăria nefiind parte în nici un contract. Pe fond, recurenții arată că facturile emise pentru sumele aferente situațiilor de lucrări din lunile mai, iunie, iulie 2000 în valoare totală de 230.262.245 lei au fost achitate parțial, deoarece s-a reținut datoria regiei față de Primărie constatată prin procesul – verbal de control din 10 aprilie 2000, în valoare de 216.375.373 lei, diferența de 13.886.872 lei rămasă după compensare fiind achitată.

Recursurile declarate de pârâți nu sunt fondate. Analizând motivele invocate de recurent, în raport de înscrisurile și lucrările aflate la dosar instanța constată că nu sunt fondate, instanța de apel ca de altfel și instanța de fond au apreciat și interpretat corect aceste înscrisuri, pronunțând hotărâri legale. Astfel, motivul de recurs referitor la lipsa procedurii prealabile a concilierii, nu poate fi primit, intimata – reclamantă îndeplinind această procedură la data de 24 aprilie 2002, înregistrată la pârâți. (dosar nr. 6750/2003). În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților invocată de către aceștia, corect s-a reținut că Primarul răspunde în calitate de ordonator de credite și nu ca instituție de drept administrativ.

Cu privire la prețul prestațiilor executate trebuie menționat că acest preț a fost aprobat prin hotărâre a C.L., recurenții – pârâți nu au contestat realitatea acestuia, iar motivul invocat că s-a efectuat o compensare cu obligații bugetare datorate de intimata – reclamantă nu poate fi reținut, întrucât compensarea nu poate fi unilaterală, fiind necesară voința expresă intimatei, astfel corect a reținut instanța de apel că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 1143 C. civ. și deci nu este posibilă compensarea. Trebuie menționat că în mod corect instanțele reținând că este o obligație de natură comercială, iar refuzul de plată este nejustificat, au obligat pârâții, în temeiul dispozițiilor art. 43 C. com., să plătească și dobândă.

Față de considerentele arătate, rezultă că decizia atacată este legală întrucât actele și înscrisurile existente la dosar au fost corect interpretate de instanță, situație în care recursurile declarate de pârâți vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de pârâții P.M. Cluj – Napoca și C.L.M. Cluj – Napoca, împotriva deciziei nr. 31/ A din 16 februarie 2004 a Curții de Apel Iași, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 februarie 2005.