ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2041/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: M.L. a chemat în judecată Ministerul Educației și Cercetării, solicitând anularea dispozițiilor cuprinse în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 4652/1999, emis de pârât, ca nelegale. Este vorba despre acele dispoziții care în opinia sa încalcă reglementarea instituită prin art. 58 și art. 60 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, ce stabilesc gratuitatea învățământului de stat. Reclamantul a mai susținut că prin aplicarea acestui ordin a fost prejudiciat, deoarece i s-a impus plata unei taxe de 350 Euro, pentru școlarizare în cadrul Universității D.J., din Galați. Prin sentința civilă nr. 183 din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că prin actul administrativ atacat nu a fost nesocotit principiul gratuității învățământului de stat universitar, ci s-a dispus, în condițiile Legii nr. 84/1995, cu privire la învățământul universitar de stat cu taxă. De asemenea, că lui M.L. i s-a pus în vedere să-și plătească studiile la a doua facultate, după expirarea duratei normale de școlarizare pentru prima, măsură luată de rectorat, care nu încalcă nici legea și nici ordinul a cărui anulare a fost cerută. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul. Recurentul a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a ignorat faptul că Ordinul nr. 4652 din 8 octombrie 1999, emis de pârât, nu a fost publicat în Monitorul Oficial.

Pe de altă parte, curtea de apel a apreciat în mod greșit că normele cuprinse în actul administrativ cu caracter normativ, sunt conforme cu prevederile art. 58 și art. 60 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, în redactarea de la data emiterii ordinului. Criticile nu sunt întemeiate. Ordinul nr. 4652 din 8 octombrie 1995, emis de Ministerul Educației și Cercetării, privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în învățământul superior de stat din anul 2000, a fost adus la cunoștința generală a tuturor subiecților de drept vizați, prin publicare pe pagina de internet a acestei autorități a administrației publice centrale de specialitate. El conține o serie de precizări de detaliu necesare pentru aplicarea dispozițiilor Legii învățământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial, Partea I-a, de a cărei necunoaștere, reclamantul nu se poate prevala.

Potrivit art. 58 alin. (1) din această lege, învățământul universitar de stat este gratuit, pentru cifra de școlarizare aprobată anual de Guvern și cu taxă conform legii. Rezultă prin urmare, că în România învățământul universitar de stat este atât gratuit, cât și cu taxă. În conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (2) din aceeași lege, se percep taxe pentru depășirea duratei de școlarizare prevăzută de lege, admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de verificare, care depășesc prevederile planurilor de învățământ. Totodată, se pot percepe taxe și pentru activități neincluse în planul de învățământ, conform metodologiei aprobate de senatul universitar.

Ordinul ministerial nu adaugă nimic nou normelor legale mai sus enunțate, ci aduce precizări utile pentru aplicarea lor întocmai, stabilind, așa cum a reținut prima instanță, că studenții instituțiilor de învățământ superior înmatriculați în anii precedenți pe locuri finanțate de la bugetul de stat, care renunță la continuarea studiilor sau decid să facă a doua specializare în cadrul aceleiași universități sau într-o altă universitate, beneficiază de subvenția de la bugetul de stat, numai pe durata normală de studiu (scăzând din durata de studiu a noii specializări, anii de studiu cu finanțare de la buget la specializarea inițială). Dacă prima specializare este realizată prin achitarea taxei de studiu, cea de a doua specializare poate fi făcută cu finanțare de la bugetul de stat.

Ori în speță, reclamantul însuși a admis că a beneficiat anterior, timp de 4 ani de studii, fără taxă, respectiv un an la Colegiul tehnic al Universității D.J. și 3 ani, la o facultate real-umanistă, ce atrage incidența dispozițiilor art. 58 alin. (2) din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că el nu mai poate beneficia de gratuitate peste durata de școlarizare prevăzută pentru prima specializare. Ținând seama de aceste considerente și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.L. împotriva sentinței civile nr. 183 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2005.