ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2041/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

M.L. a chemat în judecată

Ministerul Educației și Cercetării, solicitând anularea dispozițiilor cuprinse

în anexa nr. 1 a Ordinului nr. 4652/1999, emis de pârât, ca nelegale. Este

vorba despre acele dispoziții care în opinia sa încalcă reglementarea

instituită prin art. 58 și art. 60 alin. (4) din Legea nr. 84/1995, ce

stabilesc gratuitatea învățământului de stat.

Reclamantul a mai susținut

că prin aplicarea acestui ordin a fost prejudiciat, deoarece i s-a impus plata

unei taxe de 350 Euro, pentru școlarizare în cadrul Universității D.J., din

Galați.

Prin sentința civilă nr. 183

din 27 septembrie 2004, Curtea de Apel Galați, secția comercială și de

contencios administrativ, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Instanța a reținut că prin

actul administrativ atacat nu a fost nesocotit principiul gratuității

învățământului de stat universitar, ci s-a dispus, în condițiile Legii nr. 84/1995,

cu privire la învățământul universitar de stat cu taxă.

De asemenea, că lui M.L. i

s-a pus în vedere să-și plătească studiile la a doua facultate, după expirarea

duratei normale de școlarizare pentru prima, măsură luată de rectorat, care nu

încalcă nici legea și nici ordinul a cărui anulare a fost cerută.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs, reclamantul.

Recurentul a susținut că

sentința este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a ignorat faptul

că Ordinul nr. 4652 din 8 octombrie 1999, emis de pârât, nu a fost publicat în

Monitorul Oficial.

Pe de altă parte, curtea de

apel a apreciat în mod greșit că normele cuprinse în actul administrativ cu

caracter normativ, sunt conforme cu prevederile art. 58 și art. 60 alin. (4)

din Legea nr. 84/1995, în redactarea de la data emiterii ordinului.

Criticile nu sunt

întemeiate.

Ordinul nr. 4652 din 8

octombrie 1995, emis de Ministerul Educației și Cercetării, privind criteriile

generale de organizare și desfășurare a admiterii în învățământul superior de

stat din anul 2000, a fost adus la cunoștința generală a tuturor subiecților de

drept vizați, prin publicare pe pagina de internet a acestei autorități a

administrației publice centrale de specialitate. El conține o serie de

precizări de detaliu necesare pentru aplicarea dispozițiilor Legii

învățământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul Oficial, Partea I-a, de a

cărei necunoaștere, reclamantul nu se poate prevala.

Potrivit art. 58 alin. (1)

din această lege, învățământul universitar de stat este gratuit, pentru cifra

de școlarizare aprobată anual de Guvern și cu taxă conform legii.

Rezultă prin urmare, că în

România învățământul universitar de stat este atât gratuit, cât și cu taxă.

În conformitate cu

dispozițiile art. 58 alin. (2) din aceeași lege, se percep taxe pentru

depășirea duratei de școlarizare prevăzută de lege, admiteri, înmatriculări,

reînmatriculări, repetarea examenelor și a altor forme de verificare, care

depășesc prevederile planurilor de învățământ. Totodată, se pot percepe taxe și

pentru activități neincluse în planul de învățământ, conform metodologiei

aprobate de senatul universitar.

Ordinul ministerial nu

adaugă nimic nou normelor legale mai sus enunțate, ci aduce precizări utile

pentru aplicarea lor întocmai, stabilind, așa cum a reținut prima instanță, că

studenții instituțiilor de învățământ superior înmatriculați în anii precedenți

pe locuri finanțate de la bugetul de stat, care renunță la continuarea

studiilor sau decid să facă a doua specializare în cadrul aceleiași

universități sau într-o altă universitate, beneficiază de subvenția de la

bugetul de stat, numai pe durata normală de studiu (scăzând din durata de

studiu a noii specializări, anii de studiu cu finanțare de la buget la

specializarea inițială).

Dacă prima specializare este

realizată prin achitarea taxei de studiu, cea de a doua specializare poate fi

făcută cu finanțare de la bugetul de stat.

Ori în speță, reclamantul

însuși a admis că a beneficiat anterior, timp de 4 ani de studii, fără taxă,

respectiv un an la Colegiul tehnic al Universității D.J. și 3 ani, la o

facultate real-umanistă, ce atrage incidența dispozițiilor art. 58 alin. (2)

din Legea nr. 84/1995, republicată, cu modificările ulterioare, în sensul că el

nu mai poate beneficia de gratuitate peste durata de școlarizare prevăzută

pentru prima specializare.

Ținând seama de aceste

considerente și de inexistența în cauză a unor motive de casare, de ordine

publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 306 alin. (2) C.

proc. civ., urmează a se respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.L. împotriva sentinței civile nr. 183 din 27 septembrie 2004 a Curții de

Apel Galați, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2005.