ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2653/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

11 martie 2002, reclamanta H.L. a chemat în judecată Autoritatea Națională a

Vămilor, solicitând obligarea acesteia să o reîncadreze în funcția de inspector

vamal superior, conform deciziei Direcției Generale a Vămilor nr. 1163/2003.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă

au fost anulate deciziile prin care a fost revocată decizia nr. 1163/2002,

astfel că în raport cu această situație, pârâta în mod nejustificat a refuzat

punerea în aplicare a acesteia și practic, reîncadrarea sa în funcția de

inspector vamal superior.

Prin sentința civilă nr. 702

din 15 aprilie 2004, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca fiind

inadmisibilă.

S-a reținut că în ce

privește adresa nr. 8818/2004, a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a

comunicat reclamantei, motivul imposibilității reîncadrării în funcție, nu

constituie în sine un act administrativ de autoritate, de natură să producă

efecte juridice prin el însuși, dar nici dovada unui refuz nejustificat de

soluționare a unei cereri.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, reclamanta H.L., motivat în drept, pe dispozițiile art. 304 pct.

9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut că în

mod greșit s-a apreciat, ca fiind inadmisibilă, cererea sa; pe de o parte,

adresa nr. 8818/2004, emisă de pârâtă, fiind în fapt, o manifestare de voință a

acestuia, producătoare de efecte juridice, și în același timp, dovada refuzului

de soluționare a unei cereri.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru următoarele considerente.

Prin acțiune, reclamanta a

solicitat reîncadrarea în funcția de inspector vamal superior, solicitând

implicit să se constate refuzul nejustificat al Direcției Generale a Vămilor,

de a pune în aplicare decizia nr. 1163/2003.

De altfel, temeiul de drept

al acțiunii este indicat ca fiind art. 1 din Lege nr. 29/1990, dispoziție în

conformitate cu care: „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră

vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ

sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva

cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței

competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și

repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Or, în cauză refuzul

autorității pârâte de a da curs deciziei nr. 1163/2003, este evident exprimat

prin adresa nr. 8818 din 3 martie 2004.

Astfel fiind, în mod greșit

Curtea de Apel București a apreciat, ca inadmisibilă, cererea reclamantei,

rezumându-se la analiza din punct de vedere formal, a naturii juridice a

adresei nr. 8818/2004, și fără a sesiza în fapt efectul juridic,respectiv

refuzul nejustificat de a soluționa cererea reclamantei.

Aceasta, cu atât mai mult,

cu cât în cauză s-a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești

irevocabile, prin care au fost anulate deciziile de revocare a deciziei nr. 1163/2003,

situație de care profită implicit și reclamanta.

Astfel fiind, urmează a se

aprecia că în cauză se impune admiterea recursului, casarea sentinței Curții de

Apel București și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță,

pentru a soluționa pe fond cererea reclamantei, având în vedere, totodată, și

susținerile reclamantei-recurente făcute în acest sens, prin motivele de

recurs.

Văzând dispozițiile art. 313

C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta H.L. împotriva sentinței nr. 702 din 15 aprilie 2004 a Curții de

Apel București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 aprilie 2005.