ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2653/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 11 martie 2002, reclamanta H.L. a chemat în judecată Autoritatea Națională a Vămilor, solicitând obligarea acesteia să o reîncadreze în funcția de inspector vamal superior, conform deciziei Direcției Generale a Vămilor nr. 1163/2003. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă au fost anulate deciziile prin care a fost revocată decizia nr. 1163/2002, astfel că în raport cu această situație, pârâta în mod nejustificat a refuzat punerea în aplicare a acesteia și practic, reîncadrarea sa în funcția de inspector vamal superior.

Prin sentința civilă nr. 702 din 15 aprilie 2004, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca fiind inadmisibilă. S-a reținut că în ce privește adresa nr. 8818/2004, a Direcției Generale a Vămilor, prin care s-a comunicat reclamantei, motivul imposibilității reîncadrării în funcție, nu constituie în sine un act administrativ de autoritate, de natură să producă efecte juridice prin el însuși, dar nici dovada unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamanta H.L., motivat în drept, pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut că în mod greșit s-a apreciat, ca fiind inadmisibilă, cererea sa; pe de o parte, adresa nr. 8818/2004, emisă de pârâtă, fiind în fapt, o manifestare de voință a acestuia, producătoare de efecte juridice, și în același timp, dovada refuzului de soluționare a unei cereri.

Recursul este fondat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente. Prin acțiune, reclamanta a solicitat reîncadrarea în funcția de inspector vamal superior, solicitând implicit să se constate refuzul nejustificat al Direcției Generale a Vămilor, de a pune în aplicare decizia nr. 1163/2003. De altfel, temeiul de drept al acțiunii este indicat ca fiind art. 1 din Lege nr. 29/1990, dispoziție în conformitate cu care: „orice persoană fizică sau juridică, dacă se consideră vătămată în drepturile sale, recunoscute de lege, printr-un act administrativ sau prin refuzul nejustificat al unei autorități administrative de a-i rezolva cererea referitoare la un drept recunoscut de lege, se poate adresa instanței competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Or, în cauză refuzul autorității pârâte de a da curs deciziei nr. 1163/2003, este evident exprimat prin adresa nr. 8818 din 3 martie 2004. Astfel fiind, în mod greșit Curtea de Apel București a apreciat, ca inadmisibilă, cererea reclamantei, rezumându-se la analiza din punct de vedere formal, a naturii juridice a adresei nr. 8818/2004, și fără a sesiza în fapt efectul juridic,respectiv refuzul nejustificat de a soluționa cererea reclamantei. Aceasta, cu atât mai mult, cu cât în cauză s-a făcut dovada existenței unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin care au fost anulate deciziile de revocare a deciziei nr. 1163/2003, situație de care profită implicit și reclamanta.

Astfel fiind, urmează a se aprecia că în cauză se impune admiterea recursului, casarea sentinței Curții de Apel București și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță, pentru a soluționa pe fond cererea reclamantei, având în vedere, totodată, și susținerile reclamantei-recurente făcute în acest sens, prin motivele de recurs. Văzând dispozițiile art. 313 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta H.L. împotriva sentinței nr. 702 din 15 aprilie 2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.