ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 593/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12 septembrie 2003, reclamanta B.B. a solicitat anularea deciziei nr. 1265 și a deciziei nr. 1264, ambele emise la 14 august 2003, de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Secretarului general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și a adresei nr. 46984 din 25 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor și menținerea, ca legală și temeinică, a deciziei nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de Directorul general al Direcției Generale a Vămilor.

În motivarea acțiunii, reclamanta arată că prin decizia nr. 1162/2003, a fost numită în funcția publică de inspector principal și că, la presiunea Uniunii Sindicatelor Funcționarilor Publici, s-au anulat toate reîncadrările efectuate în sistemul vamal și s-au făcut noi reîncadrări după termenul legal de 15 iulie 2003, cu încălcarea principiului neretroactivității legii, și că în ce privește comunicarea de revocare a funcției, aceasta prezintă grave vicii de fond și de formă, fără să existe un nou aviz din partea Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și având la bază criterii stabilite arbitrar.

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1832 din 5 noiembrie 2003, a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la nota de constatare nr. 43254/2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, excepție invocată de aceasta și a admis acțiunea, în sensul că a anulat deciziile nr. 1264/2003 și nr. 1265/2003, nota de constatare nr. 43254/2003 și adresa nr. 46984/2003 și a menținut decizia nr. 1162/2003, prin care reclamanta a fost numită inspector principal.

Instanța reține, în motivarea sentinței, că excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, este neîntemeiată, pentru că ea a stat la baza emiterii deciziilor nr. 1264/2003 și nr. 1265/2003.

În ce privește fondul cauzei, reține că măsura anulării tuturor reîncadrărilor este nelegală, deoarece s-a efectuat după data limită stabilită de lege, nu a fost motivată în drept și în fapt, a încălcat principiul neretroactivității și nu a respectat modul de aplicare a criteriilor de încadrare și punctajul obținut.

Împotriva sentinței a declarat recurs, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, considerând că este netemeinică și nelegală.

Susține că instanța de fond a respins greșit excepția inadmisibilității capătului de cerere privitor la anularea notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, cu toate că și instanța recunoaște că nu este un act administrativ de sine stătător, de natură a produce consecințe directe prin el însuși, iar această notă nu poate fi asimilată unui act administrativ, pentru că nu constituie o manifestare de voință unilaterală, conținutul său nefiind susceptibil de a produce vătămarea unui drept recunoscut de lege.

Consideră că termenul de 15 iulie 2003, până la care trebuiau făcute reîncadrările conform Legii nr. 161/2003, era un termen de recomandare, nu de decădere, că nu s-a cerut și anularea avizului nr. 5190 din 5 august 2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici și că anularea notei de constatare și admiterea acțiunii au un impact direct și imediat asupra modificării structurii organizatorice și a statului de funcții în baza cărora a fost eliberat avizul, prin depășirea nivelului maxim de funcții publice prevăzut de lege și prin imposibilitatea asigurării fondurilor bănești.

Referitor la fondul cauzei, menționează că instanța a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 161/2003 și ale Ordinului nr. 218/2003, prin anularea notei de constatare, fără să țină cont de dispozițiile imperative ale art. XVI și XVII din lege.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care solicită ca recursul să fie respins ca nefondat, arătând că prima reîncadrare a funcționarilor publici din cadrul Direcției Generale a Vămilor a fost efectuată în baza avizului dat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, cu respectarea prevederilor Legii nr. 161/2003 și că, indiferent de gradul profesional dobândit în urma reîncadrării, salariul funcționarului public rămâne același.

Și Autoritatea Națională a Vămilor (fosta Direcție Generală a Vămilor) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu mențiunea că nota de constatare nr. 43254/2003, a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, a declanșat litigiul de față, iar nelegalitatea deciziilor nr. 1264/2003 și nr. 1265/2003 rezultă din nelegalitatea notei de constatare.

Recursul este nefondat.

Corect a reținut instanța de fond, că nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, întocmită de Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, este un act premergător deciziilor contestate, pentru că în baza acesteia s-au emis deciziile nr. 1264 și nr. 1265, de către Directorul general al Direcției Generale a Vămilor, la 14 august 2003.

Chiar dacă nu este un act administrativ de autoritate în sensul legii, nota de constatare este actul în baza căruia au fost emise deciziile menționate, așa cum rezultă și din cuprinsul acestora.

În nota de constatare se prevede expres reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcționarilor publici din cadrul Direcției Generale a Vămilor, revocarea deciziilor de reîncadrare adoptate până la acea dată și modul în care trebuie aplicat Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

Deci, nota de constatare este un act premergător emiterii deciziilor contestate, dar în același timp este și un act care a stat la baza acestor decizii, fără de care ele nu s-ar fi emis, astfel că se reține că instanța de fond a dispus corect ca excepția inadmisibilității cererii, referitoare la anularea notei de constatare, să fie respinsă ca neîntemeiată.

Susținerea recurentei, în sensul că termenul de 15 iulie 2003, stabilit ca dată limită pentru reîncadrarea personalului, prin art. XVI din Legea nr. 161/2003, a fost un termen de recomandare, nu de decădere, este întemeiată, avându-se în vedere că legea nu prevede vreo sancțiune pentru nerespectarea acestuia.

Dar, trebuie ținut cont că măsura reîncadrării funcționarilor publici din cadrul Direcției Generale a Vămilor, luată în baza deciziilor nr. 1264/2003 și nr. 1265/2003, este ilegală, pentru că s-a aplicat cu efect retroactiv, și anume, începând cu 15 iulie 2003, iar cele două decizii au fost emise la 14 august 2003. În plus, aceste decizii nu îndeplinesc condițiile legale de fond și de formă, fiind motivate sumar și având la bază criterii suplimentare față de cele prevăzute în Ordinul nr. 218/2003, al Președintelui Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, criterii suplimentare stabilite după împlinirea termenului prevăzut de Legea nr. 161/2003 și în baza notei de constatare în discuție.

Nici susținerea recurentei făcută în sensul că instanța a aplicat greșit dispozițiile Legii nr. 161/2003 și ale Ordinului nr. 218/2003, nu poate fi reținută, instanța având tocmai în vedere aceste acte normative în pronunțarea hotărârii și apreciind că dispozițiile acestora au fost încălcate prin nota de constatare și prin emiterea celor două decizii contestate.

Pentru considerentele menționate mai sus, în temeiul art. 14 din Legea nr. 29/1990 și art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței civile nr. 1832 din 5 noiembrie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2005.