ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7813/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 12 septembrie 2003 și precizată ulterior, reclamanta M.M. a chemat în

judecată Autoritatea Națională a Vămilor și Agenția Națională a Funcționarilor

Publici, solicitând anularea deciziilor nr. 1264 și nr. 1265 din 14 august

2003, a adresei nr. 46.984 din 15 august 2003 și a notei de constatare nr. 43.254

din 25 iulie 2003 și obligarea Autorității Naționale a Vămilor, la respectarea

deciziei sale nr. 1162 din 15 iulie 2003, prin care reclamanta a fost numită în

funcția publică de inspector principal.

În motivarea acțiunii,

reclamanta arată că potrivit Legii nr. 188/1999 și O.G. nr. 16/1998, a fost

numită în funcția de inspector de specialitate A III 1 și că potrivit

dispozițiilor Legii nr. 161/2003, Direcția Generală a Vămilor avea obligația de

a efectua reîncadrarea funcționarilor publici, pe noile funcții publice, până

la 15 iulie 2003.

Susține reclamanta, că

deciziile atacate au fost emise cu încălcarea termenelor prevăzute de Legea nr.

161/2003 și fără a se ține seama de criteriile stabilite prin O.G. nr. 218/2003.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1830 din 5 noiembrie 2003,

a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la nota de

constatare a Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, a admis acțiunea

reclamantei, a anulat actele administrative atacate și a menținut dispozițiile deciziei

nr. 1162 din 15 iulie 2003, a Direcției Generale a Vămilor, prin care

reclamanta a fost numită inspector principal.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, susținând

în esență că, nota de constatare emisă de ea, nu poate fi asimilată unui act

administrativ, că în mod greșit instanța a apreciat că aceasta a declanșat

litigiul dintre părți și că termenele prevăzute de Legea nr. 161/2003, sunt

termene de recomandare, și nu de decădere.

Recursul este nefondat.

În temeiul art. 21 lit. c)

din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcționarului public (modificată și

completată prin Legea nr. 161/2003), s-a deplasat la sediul Agenției Naționale

a Vămilor, Secretarul general al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

În urma verificării modului

de aplicare a legislației privind reîncadrarea funcționarilor publici din

sistemul vamal, reprezentantul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici a

încheiat nota de constatare nr. 43.254 din 25 iulie 2003, prin care s-a dispus

reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcționarilor publici, până la 15 iulie

2003, prin aplicarea unitară și corectă a criteriului prevăzut de art. 2 alin.

(1) lit. d) din Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, stabilindu-se un punctaj minim

pentru fiecare categorie de funcționari publici. S-a mai dispus ca reanalizarea

să fie efectuată de o comisie formată din reprezentanții Direcției Generale a

Vămilor și ai Uniunii Sindicatelor Funcționarilor Publici din România, precum

și revocarea actelor administrative de reîncadrare, adoptate până la 25 iulie

2003.

Conformându-se acestor

dispoziții, Directorul general al Direcției Generale a Vămilor a emis deciziile

nr. 1264 și nr. 1265 din 14 august 2003, contestate de către reclamanta-intimată.

Din actele dosarului rezultă

că prin decizia nr. 1162 din 15 iulie 2003, emisă de Direcția Generală a

Vămilor, M.M. a fost numită inspector principal, având un punctaj de 8,71, în

funcție de calificativul obținut la ultima evaluare, de funcția publică

deținută până la acea dată, de vechimea în specialitate și de complexitatea și

importanța atribuțiilor prevăzute în fișa postului, potrivit criteriilor

stabilite prin Ordinul nr. 218/2003 al Președintelui Agenției Naționale a

Funcționarilor Publici.

Ulterior, dispunându-se

măsura anulării tuturor reîncadrărilor efectuate în sistemul vamal și

efectuarea unei noi reîncadrări, procedând la simpla omologare pe orizontală a

funcțiilor deținute anterior, cu noile funcții, indiferent de criteriile

imperative stabilite prin Ordinul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr.

218/2003, hotărârea instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul

declarat de pârâtă se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței nr. 1830 din

5 noiembrie 2003 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 octombrie 2004.