ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3138/2005

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin notificarea înregistrată la

Primăria municipiului Târgu Jiu la data de 4 iunie 2001, reclamanții T.A., T.M.

și D.T. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a

unui teren în suprafață de 3500 mp, iar în situația în care nu este posibilă

restituirea în natură au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă

de despăgubiri bănești în sumă de 122.500.000 lei.

Primăria municipiului Târgu Jiu i-a

comunicat reclamantului, la data de 14 noiembrie 2001, că notificarea înregistrată

sub nr. 2610 din 4 iunie 2001 a fost expediată către Regionala CFR Craiova, ca

unitate deținătoare a terenului solicitat.

Această unitate nu a răspuns

notificării sub nici o formă, astfel că reclamanții au formulat prezenta

acțiune, în temeiul art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că sunt succesori, în calitate de fii, ai proprietarului terenului în

litigiu. În anul 1956, terenul a fost expropriat pentru utilitate publică,

respectiv construirea căii ferate Târgu Jiu–Rovinari, iar casa aflată pe teren

a fost demolată și reconstruită pe un alt teren cumpărat de autorul lor. Prin

acțiune se solicită restituirea în natură a terenului expropriat, în principal,

iar în subsidiar despăgubiri bănești, în condițiile legii.

Acțiunea reclamanților a fost

respinsă prin sentința nr. 92 din 27 martie 2003 a Tribunalului Gorj, secția

civilă, reținându-se că terenul în litigiu a format obiectul unei cereri de

reconstituire a dreptului de proprietate pe temeiul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000,

fiind astfel exceptat aplicării dispozițiilor Legii nr. 10/2001 [art. 8 alin. (1)].

De asemenea, prima instanță a

reținut că reclamanții nu au dovedit că autorul lor a fost proprietarul

terenului solicitat, ci, dimpotrivă, s-a dovedit că proprietar al terenului de

5.000 mp pe care s-a construit terasamentul căii ferate a fost numitul D.R.

care a și primit despăgubiri.

Apelul declarat de reclamanți

împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 196 din 5 septembrie

2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, fiind anulată sentința și

reținându-se cauza spre rejudecare.

Cauza a fost soluționată prin

decizia nr. 433 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă,

admițându-se acțiunea reclamanților.

S-a constatat valoarea de expertiză

a terenului solicitat, care nu poate fi restituit în natură, la suma de 1.328.723.200

lei, în raport de care se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent

conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Pârâții au fost obligați la plata

sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

În motivarea deciziei, instanța de

apel a reținut că reclamanții au dovedit că sunt persoane îndreptățite la

acordarea de măsuri reparatorii deoarece autorul lor a fost proprietarul

terenului de 3300 mp, expropriat pentru lucrări de căi ferate, fiind despăgubit

numai pentru o parte din valoarea acestuia.

De asemenea, instanța de apel a

reținut aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 de către instanța

de fond în sensul că reclamanții pot formula acțiunea de față, în temeiul

art.48 din lege.

S-a stabilit că restituirea în

natură nu este posibilă, terenul fiind afectat de construcții ce nu pot fi

ridicate, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin

echivalent, calculate în raport de valoarea stabilită prin expertiza efectuată

în cauză și în conformitate cu art. 31 și art. 36 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva hotărârii instanței de

apel au declarat recurs pârâții.

Compania Națională de Căi Ferate, CFR

SA, sucursala Regională Craiova, critică hotărârea pentru motivele prevăzute de

art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Se susține că reclamanții nu au dovedit că

autorul lor a fost proprietarul terenului situat în Târgu Jiu, iar evaluarea

acestuia este eronată, fiind exagerat de mare în raport cu valoarea reală a

terenului.

D.G.F.P. Gorj, pentru Ministerul

Finanțelor Publice și în numele Statului Român critică hotărârea instanței de

apel pentru omisiunea pronunțării asupra excepției lipsei calității procesual

pasive a Statului Român.

Recursurile sunt fondate pentru

considerentele ce urmează.

Din certificatul de calitate nr.190

din 30 noiembrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public S.B. din Târgu Jiu

rezultă că de pe urma defuncților T.M., decedată la data de 10 aprilie 1996 și T.D.,

decedat la data de 28 septembrie 1998, foști soți, au rămas ca moștenitori

reclamanții, în calitate de fii.

Din înscrisurile depuse în dosarul

de fond rezultă că, în anul 1954, autorul reclamanților a obținut autorizația

de construcție nr.126 din septembrie 1954 și autorizația sanitară nr. 100 din

26 august 1954 în vederea construirii unei case de locuit în Târgu Jiu.

În legătură cu terenul pe care s-a

ridicat această casă nu s-a depus nici un act de proprietate, ci doar un extras

din registrul agricol, ilizibil.

În vederea bunei soluționări a

cauzei s-a atașat dosarul nr. 8859/2000 al Judecătoriei Târgu Jiu în care s-a

soluționat o acțiune a reclamanților având ca obiect reconstituirea dreptului

de proprietate asupra aceluiași teren, în temeiul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000.

Acțiunea a fost respinsă pe

considerentul că reclamanții nu au făcut dovada că autorul lor a avut în

proprietate terenul solicitat (sentința civilă nr. 14359/2000). De menționat

că, în acel litigiu, reclamanții au susținut că terenul avea o suprafață de

5000 mp.

Sentința a fost menținută prin

respingerea apelului și respectiv a recursului declarat de reclamanți; în

decizia nr. 1295 din 17 aprilie 2001 a Tribunalului Gorj, secția civilă, prin

care s-a soluționat apelul, ca și în decizia nr. 5177 din 12 septembrie 2001 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă, prin care s-a soluționat recursul,

instanțele au reținut, pe baza unei declarații a defunctei T.M., că terenul a

fost proprietatea altor persoane, respectiv a soților D.R. și M.

În dosarul nr. 3206/2001 al

Tribunalului Gorj, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1295 din 17 aprilie

2001, reclamantul T.A. a precizat în interogatoriul care i s-a luat că părinții

săi au făcut un schimb de terenuri cu soții D. pentru că tatăl său nu avea

drept de intrare în Târgu Jiu, iar acest act de schimb se află în posesia

pârâtei Regionala CFR Craiova.

Despre această convenție de schimb

se face o mențiune în memoriul tehnic întocmit cu ocazia exproprierii unor

terenuri prin Decretul nr. 399 din 2 august 1956, înscris depus în dosarul nr. 8859/2000

al Judecătoriei Târgu Jiu.

În declarația autentică dată de mama

reclamanților, aceasta precizează că terenul pe care și-a construit casa

împreună cu soțul său avea o suprafață de 1003 mp, iar în dosarul de fond al

prezentei cauze există o precizare de acțiune în care reclamanții pretind

restituirea suprafeței de 2458 mp.

Se constată din cele arătate mai sus

că există neclarități privind suprafața terenului a cărui restituire se

solicită și un probatoriu insuficient privind dreptul de proprietate al

autorilor reclamanților.

Cu ocazia soluționării cauzei în

apel s-a efectuat o expertiză tehnică de identificare și evaluare a terenului

ce face obiectul litigiului în care nu se arată pe baza căror înscrisuri s-a

făcut identificarea terenului, măsurat la 2.970 mp și care, evident, a stabilit

o valoare raportată la această suprafață, valoare ce depășește cu mult suma pretinsă

de reclamanți prin acțiune.

În raport de situația expusă,

instanța de recurs constată că este necesară clarificarea cererii reclamanților

în privința suprafeței terenului pe care pretind că l-au avut în proprietate

autorii lor, precum și administrarea de probe noi privind dreptul de

proprietate al autorilor reclamanților (convenția de schimb), un extras lizibil

din registrul agricol anterior exproprierii și, eventual, alte înscrisuri

pertinente, inclusiv refacerea expertizei tehnice în raport de precizările ce

se vor face și înscrisurile ce se vor depune.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) și art. 313 C. proc. civ., vor fi admise

recursurile pârâților, se va casa decizia nr. 196 din 5 septembrie 2003 a

Curții de Apel Craiova, secția civilă, și se va trimite cauza aceleiași

instanțe pentru rejudecarea apelului reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de

pârâtele D.G.F.P. Gorj în numele Statului Român reprezentat de Ministerul

Finanțelor Publice și de CNCFR, sucursala Regională Craiova, împotriva deciziei

civile nr. 433 din 8 decembrie 2003 și a deciziei civile nr. 196 din 5

septembrie 2003 de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, pe care le casează și

trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanții T.A., T.M. și D.T.,

la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.