ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3138/2005

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin notificarea înregistrată la Primăria municipiului Târgu Jiu la data de 4 iunie 2001, reclamanții T.A., T.M. și D.T. au solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a unui teren în suprafață de 3500 mp, iar în situația în care nu este posibilă restituirea în natură au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de despăgubiri bănești în sumă de 122.500.000 lei. Primăria municipiului Târgu Jiu i-a comunicat reclamantului, la data de 14 noiembrie 2001, că notificarea înregistrată sub nr. 2610 din 4 iunie 2001 a fost expediată către Regionala CFR Craiova, ca unitate deținătoare a terenului solicitat.

Această unitate nu a răspuns notificării sub nici o formă, astfel că reclamanții au formulat prezenta acțiune, în temeiul art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt succesori, în calitate de fii, ai proprietarului terenului în litigiu. În anul 1956, terenul a fost expropriat pentru utilitate publică, respectiv construirea căii ferate Târgu Jiu–Rovinari, iar casa aflată pe teren a fost demolată și reconstruită pe un alt teren cumpărat de autorul lor. Prin acțiune se solicită restituirea în natură a terenului expropriat, în principal, iar în subsidiar despăgubiri bănești, în condițiile legii.

Acțiunea reclamanților a fost respinsă prin sentința nr. 92 din 27 martie 2003 a Tribunalului Gorj, secția civilă, reținându-se că terenul în litigiu a format obiectul unei cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pe temeiul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000, fiind astfel exceptat aplicării dispozițiilor Legii nr. 10/2001 [art. 8 alin. (1)]. De asemenea, prima instanță a reținut că reclamanții nu au dovedit că autorul lor a fost proprietarul terenului solicitat, ci, dimpotrivă, s-a dovedit că proprietar al terenului de 5.000 mp pe care s-a construit terasamentul căii ferate a fost numitul D.R. care a și primit despăgubiri. Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia nr. 196 din 5 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, fiind anulată sentința și reținându-se cauza spre rejudecare.

Cauza a fost soluționată prin decizia nr. 433 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, admițându-se acțiunea reclamanților. S-a constatat valoarea de expertiză a terenului solicitat, care nu poate fi restituit în natură, la suma de 1.328.723.200 lei, în raport de care se vor stabili măsurile reparatorii prin echivalent conform Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. Pârâții au fost obligați la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamanți. În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că reclamanții au dovedit că sunt persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii deoarece autorul lor a fost proprietarul terenului de 3300 mp, expropriat pentru lucrări de căi ferate, fiind despăgubit numai pentru o parte din valoarea acestuia.

De asemenea, instanța de apel a reținut aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 de către instanța de fond în sensul că reclamanții pot formula acțiunea de față, în temeiul art.48 din lege. S-a stabilit că restituirea în natură nu este posibilă, terenul fiind afectat de construcții ce nu pot fi ridicate, astfel că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent, calculate în raport de valoarea stabilită prin expertiza efectuată în cauză și în conformitate cu art. 31 și art. 36 din Legea nr. 10/2001. Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs pârâții. Compania Națională de Căi Ferate, CFR SA, sucursala Regională Craiova, critică hotărârea pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc.

civ. Se susține că reclamanții nu au dovedit că autorul lor a fost proprietarul terenului situat în Târgu Jiu, iar evaluarea acestuia este eronată, fiind exagerat de mare în raport cu valoarea reală a terenului. D.G.F.P. Gorj, pentru Ministerul Finanțelor Publice și în numele Statului Român critică hotărârea instanței de apel pentru omisiunea pronunțării asupra excepției lipsei calității procesual pasive a Statului Român. Recursurile sunt fondate pentru considerentele ce urmează. Din certificatul de calitate nr.190 din 30 noiembrie 2001 eliberat de Biroul Notarului Public S.B. din Târgu Jiu rezultă că de pe urma defuncților T.M., decedată la data de 10 aprilie 1996 și T.D., decedat la data de 28 septembrie 1998, foști soți, au rămas ca moștenitori reclamanții, în calitate de fii.

Din înscrisurile depuse în dosarul de fond rezultă că, în anul 1954, autorul reclamanților a obținut autorizația de construcție nr.126 din septembrie 1954 și autorizația sanitară nr. 100 din 26 august 1954 în vederea construirii unei case de locuit în Târgu Jiu. În legătură cu terenul pe care s-a ridicat această casă nu s-a depus nici un act de proprietate, ci doar un extras din registrul agricol, ilizibil. În vederea bunei soluționări a cauzei s-a atașat dosarul nr. 8859/2000 al Judecătoriei Târgu Jiu în care s-a soluționat o acțiune a reclamanților având ca obiect reconstituirea dreptului de proprietate asupra aceluiași teren, în temeiul Legilor nr. 18/1991 și nr. 1/2000. Acțiunea a fost respinsă pe considerentul că reclamanții nu au făcut dovada că autorul lor a avut în proprietate terenul solicitat (sentința civilă nr. 14359/2000).

De menționat că, în acel litigiu, reclamanții au susținut că terenul avea o suprafață de 5000 mp. Sentința a fost menținută prin respingerea apelului și respectiv a recursului declarat de reclamanți; în decizia nr. 1295 din 17 aprilie 2001 a Tribunalului Gorj, secția civilă, prin care s-a soluționat apelul, ca și în decizia nr. 5177 din 12 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, prin care s-a soluționat recursul, instanțele au reținut, pe baza unei declarații a defunctei T.M., că terenul a fost proprietatea altor persoane, respectiv a soților D.R. și M. În dosarul nr. 3206/2001 al Tribunalului Gorj, în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1295 din 17 aprilie 2001, reclamantul T.A.

a precizat în interogatoriul care i s-a luat că părinții săi au făcut un schimb de terenuri cu soții D. pentru că tatăl său nu avea drept de intrare în Târgu Jiu, iar acest act de schimb se află în posesia pârâtei Regionala CFR Craiova. Despre această convenție de schimb se face o mențiune în memoriul tehnic întocmit cu ocazia exproprierii unor terenuri prin Decretul nr. 399 din 2 august 1956, înscris depus în dosarul nr. 8859/2000 al Judecătoriei Târgu Jiu. În declarația autentică dată de mama reclamanților, aceasta precizează că terenul pe care și-a construit casa împreună cu soțul său avea o suprafață de 1003 mp, iar în dosarul de fond al prezentei cauze există o precizare de acțiune în care reclamanții pretind restituirea suprafeței de 2458 mp.

Se constată din cele arătate mai sus că există neclarități privind suprafața terenului a cărui restituire se solicită și un probatoriu insuficient privind dreptul de proprietate al autorilor reclamanților. Cu ocazia soluționării cauzei în apel s-a efectuat o expertiză tehnică de identificare și evaluare a terenului ce face obiectul litigiului în care nu se arată pe baza căror înscrisuri s-a făcut identificarea terenului, măsurat la 2.970 mp și care, evident, a stabilit o valoare raportată la această suprafață, valoare ce depășește cu mult suma pretinsă de reclamanți prin acțiune.

În raport de situația expusă, instanța de recurs constată că este necesară clarificarea cererii reclamanților în privința suprafeței terenului pe care pretind că l-au avut în proprietate autorii lor, precum și administrarea de probe noi privind dreptul de proprietate al autorilor reclamanților (convenția de schimb), un extras lizibil din registrul agricol anterior exproprierii și, eventual, alte înscrisuri pertinente, inclusiv refacerea expertizei tehnice în raport de precizările ce se vor face și înscrisurile ce se vor depune. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) și art. 313 C. proc. civ., vor fi admise recursurile pârâților, se va casa decizia nr. 196 din 5 septembrie 2003 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursurile declarate de pârâtele D.G.F.P. Gorj în numele Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și de CNCFR, sucursala Regională Craiova, împotriva deciziei civile nr. 433 din 8 decembrie 2003 și a deciziei civile nr. 196 din 5 septembrie 2003 de Curtea de Apel Craiova, secția civilă, pe care le casează și trimite cauza spre rejudecarea apelului declarat de reclamanții T.A., T.M. și D.T., la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2005.