ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2109/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 642 din 17 mai 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta P.E., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj și a anulat hotărârea nr. 13307 din 10 martie 2004, emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-îi recunoască acesteia, calitatea de refugiată, în perioada 22 ianuarie 1942 - 6 martie 1945 și să îi acorde drepturile bănești prevăzute de O.G nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu 1 decembrie 2003, obligând, totodată, pârâta, la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1.000.000 lei.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt, că părinții reclamantei s-au refugiat în luna noiembrie a anului 1940, din Ardealul de Nord, localitatea Iclod, județul Cluj, unde își aveau domiciliul, la Turda și apoi, la București și că, în perioada de refugiu, respectiv la 22 ianuarie 1942, s-a născut reclamanta. A mai reținut instanța, că familia reclamantei a fost nevoită să se refugieze din zona Ardealului de Nord, aflată sub ocupație maghiară și că, reclamanta fiind născută în perioada de strămutare a părinților săi, a avut de suferit aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii, determinate de starea de refugiu, astfel încât nu se justifică un tratament juridic discriminatoriu față de copiii născuți în refugiu.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o ca nelegală, în sensul că instanța a aplicat greșit dispozițiile H.G. nr. 127/2002, art. 1 și 2, întrucât reclamanta nu se încadrează în categoria de persoane refugiate, având în vedere că, fiind născută în timpul refugiului părinților săi, nu și-a schimbat domiciliul și nici nu a suferit persecuții din motive etnice. Recursule este nefondat. Prin art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu precizările din Normele aprobate prin H.G. nr. 127/2002, s-a prevăzut acordarea drepturilor compensatorii pentru persoanele care s-au aflat în situația de refugiat, suferind persecuții din motive etnice.

Verificându-se actele dosarului, se constată că în cauză, încadrarea în situația prevăzută de art. 1 lit. c) din lege, a fost dovedită conform dispozițiilor art. 4 pct. 2 din Norme, declarațiile martorilor atestând atât faptul strămutării forțate, din motive etnice, a părinților reclamantei, cât și situația de persoană refugiată, în care aceasta s-a aflat în perioada 22 ianuarie 1942 - 6 martie 1945. Așa fiind, sentința pronunțată în cauză fiind legală, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 642 din 17 mai 2004 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2005.