ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 579/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
H.M., în contradictoriu cu
Casa Județeană de Pensii Cluj, a solicitat anularea hotărârii nr. 11781 din 29
octombrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la emiterea unei noi
hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de refugiată pe perioada 6
septembrie 1940 - 6 martie 1945 și să i se acorde drepturile prevăzute de Legea
nr. 189/2000, cu începere de la 1 octombrie 2003.
Curtea de apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 366 din 9 martie
2004, a admis acțiunea, reținând că reclamanta s-a născut după ce părinții
acesteia s-au refugiat din teritoriul Ardealului de Nord aflat sub ocupație
străină.
Considerând hotărârea,
nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea, casarea sentinței
și în fond, respingerea acțiunii, întrucât s-a interpretat greșit situația
reclamantei, ca fiind a unei persoane născute în refugiu.
Din declarațiile
autentificate ale martorilor rezultă că părinții acesteia s-au refugiat în luna
aprilie 1940, deci anterior perioadei de început de refugiu prevăzut de lege.
Recursul este fondat,
potrivit celor ce se vor arăta:
Reclamanta H.M. s-a născut
la 10 martie 1933, în comuna Schiopu - Cluj, deci nu este un copil născut în
perioada de refugiu a părinților, pentru a se bucura de același statut ca
aceștia.
Reclamanta și-a motivat
cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, precizând că
în anul 1940 s-a refugiat împreună cu familia, din Cluj, în localitatea
Schiopu.
Pentru dovedirea acestei
situații s-a depus la dosar declarațiile autentificate ale martorilor A.M. și L.S.
Din verificarea declarației
date de aceștia rezultă o neconcordanță, respectiv se susține că după dictatul
de la Viena - 30 august 1940, din cauza persecuțiilor din motive etnice,
familia reclamantei s-a refugiat, însă se precizează că perioada este cuprinsă
în intervalul aprilie 1940 - septembrie 1944.
De precizat că, Legea nr. 189/2000,
modificată, acordă anumite drepturi, numai persoanelor care au fost persecutate
etnic de către regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 -
6 martie 1945 și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe teritoriul
ocupat, pe un teritoriu unde să nu fie persecutate din același motiv.
Pentru a se clarifica
contradicțiile din declarațiile martorilor, refugiul este după dictatul de la Viena, respectiv după 6 septembrie 1940 sau anterior acestei date, se impune admiterea
recursului și casarea sentinței, cu trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță,
conform art. 313 C. proc. civ., pentru completarea probatoriului; aceasta, cu
atât mai mult, cu cât fratelui reclamantei i s-au acordat drepturile
solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 366 din 9 martie
2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată, cu
trimitere, spre rejudecare, la aceeași instanță
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 2 februarie 2005.