ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 742/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Cluj sub nr. 8158/2002, reclamanții B.A.I.Ș. și B.O.V. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, SC E. SA Cluj și SC I.D.I.T. SRL București solicitând să se constate nulitatea absolută a trecerii în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în C.F. nr. 113284 Cluj Napoca, nr.top. 46769/1, 4769/2, 4769/3, 4769/4, situat în Calea D și compus din casă de cărămidă cu fundații din beton și acoperită tip terasă sau șarpanta din lemn cu învelitoarea din țiglă, compusă din 21 de birouri, 21 ateliere, 3 magazii, 2 grupuri sociale, 2 vestiare, 2 dușuri, 5 boxe, 1 cabină portar, 1 cameră tablou electric, 1 cameră distribuție și teren în suprafață de 2.094 mp, imobil înscris inițial în C.F.

8825 Cluj și care a constituit proprietatea antecesorilor B.A., B.E. și B.R. Reclamanții au mai solicitat instanței să constate că se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a imobilului descris mai sus și să fie obligată persoana deținătoare a imobilului să emită decizie sau dispoziție de restituire, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanții arată că sunt moștenitorii proprietarilor tabulari, care au locuit în imobil până în 1962. Prin decizia nr. 1740 din 10 decembrie 1960 a Sfatului Popular al orașului Cluj, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Decretului nr. 218/1960, iar prin decizia nr. 855/1963 a aceluiași organ, imobilul a fost trecut în administrarea operativă a I.I.O.E.M.

Cluj. În anul 1995, imobilul este transcris în C.F. 113284 cu titlu drept proprietate în favoarea SC E. SA Cluj care, în baza contractului autentificat sub nr. 1091 din 1 octombrie 1997, îl vinde pârâtei SC I.D.I.T. SRL București. Reclamanții susțin că trecerea imobilului în proprietatea statului s-a făcut abuziv, fără titlu. La data de 12 aprilie 2001, reclamanții au notificat pe toți pârâții, conform art. 21 din Legea nr. 10/2001, dar nu au primit răspuns, situație în care au sesizat instanța competentă. Prin sentința civilă nr. 82 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă, s-au disjuns capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a trecerii în proprietatea Statului Român și privind nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1091 din 1 octombrie 1997, înregistrându-se într-un dosar cu număr nou.

Capătul de cerere privind obligarea pârâților să emită decizie sau dispoziție, după caz, de restituire a fost reținut spre judecare și a fost respins ca prematur formulat. S-a reținut că acțiunea a fost extinsă și față de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca. Excepția prematurității acțiunii a fost ridicată din oficiu de instanță, în temeiul prevederilor art. 47 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, reținându-se că, atâta timp cât acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în litigiu se află în curs de soluționare, dreptul reclamanților de a solicita restituirea lui nu s-a născut, procedura prealabilă și obligatorie administrativă fiind suspendată.

S-a menționat că nu s-a dispus suspendarea judecății pentru că art. 244 pct. 1 C. proc. civ. presupune ca dreptul pus în discuție să fie născut și actual, dezlegarea pricinii trebuind să atârne de existența sau neexistența unui drept care face obiectul altei judecăți. Împotriva sentinței au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate. Apelul a fost respins ca tardiv, prin decizia civilă nr. 97 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. S-a reținut că apelul a fost declarat la data de 15 aprilie 2003, iar comunicarea sentinței s-a făcut la 28 martie 2003. Potrivit art. 284 C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, iar apelul a fost declarat peste termenul legal.

Reclamanții au declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, reclamanții arată că au domiciliul în Germania, respectiv Elveția și că au luat cunoștință de sentința instanței de fond abia la data de 31 martie 2003, când le-a fost trimisă prin fax de o persoană împuternicită să le verifice corespondența de la adresa din București unde au cerut să le fie comunicate actele de procedură. În susținerea recursului, reclamanții au invocat și dispozițiile art. 103 C. proc. civ., arătând că domiciliul în străinătate constituie un motiv care i-a împiedicat să ia cunoștință de sentință la data comunicării ei la adresa din București.

În acest sens au depus certificatele de moștenitor nr. 10 și respectiv 11 din 27 ianuarie 2003 prin care se atestă calitatea lor procesuală activă, dar și faptul că B.A.J.(I.)Ș. are domiciliul în Germania, iar reclamantul-recurent B.O.V. are domiciliul în Elveția. Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează. Sentința nr. 82 din 28 ianuarie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă, a fost comunicată reclamanților, la adresa din București, la data de 28 martie 2003, în condițiile art. 92 alin. (4) și (6) coroborat cu art. 100 C. proc. civ. Această adresă este menționată în mod expres în acțiune, în completarea și în extinderea acesteia, precum și în toate cererile din dosarul de fond, fără nici o trimitere la dispozițiile art. 93 sau art. 98 C. proc.

civ. De altfel, aceeași adresă apare menționată ca adresă de domiciliu a reclamanților atât în apel cât și în recurs. Prin urmare, comunicarea sentinței s-a realizat în condiții legale, iar depunerea cererii de apel la data de 15 aprilie 2003 (data poștei existentă pe plic, conform art. 104 C. proc. civ.) este tardivă, peste termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ., ceea ce conduce la constatarea că recursul este nefondat, urmând a fi respins [art. 312 alin. (1) C. proc. civ.]. Dispozițiile art. 103 C. proc. civ. nu pot fi reținute în cauză întrucât reclamanții-recurenți nu au formulat o cerere de repunere în termenul de declarare a apelului, pentru a face aplicabil textul invocat, cererea a cărei competență de soluționare o avea numai instanța de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții B.A.I.Ș. și B.O.V. împotriva deciziei nr. 97 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2005.