ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 742/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Cluj sub nr. 8158/2002, reclamanții B.A.I.Ș. și B.O.V. au chemat în

judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Cluj Napoca, SC E. SA Cluj

și SC I.D.I.T. SRL București solicitând să se constate nulitatea absolută a

trecerii în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în C.F. nr. 113284

Cluj Napoca, nr.top. 46769/1, 4769/2, 4769/3, 4769/4, situat în Calea D și

compus din casă de cărămidă cu fundații din beton și acoperită tip terasă sau

șarpanta din lemn cu învelitoarea din țiglă, compusă din 21 de birouri, 21

ateliere, 3 magazii, 2 grupuri sociale, 2 vestiare, 2 dușuri, 5 boxe, 1 cabină

portar, 1 cameră tablou electric, 1 cameră distribuție și teren în suprafață de

2.094 mp, imobil înscris inițial în C.F. 8825 Cluj și care a constituit

proprietatea antecesorilor B.A., B.E. și B.R.

Reclamanții au mai solicitat

instanței să constate că se încadrează în categoria persoanelor îndreptățite

potrivit Legii nr. 10/2001 la restituirea în natură a imobilului descris mai

sus și să fie obligată persoana deținătoare a imobilului să emită decizie sau

dispoziție de restituire, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții

arată că sunt moștenitorii proprietarilor tabulari, care au locuit în imobil

până în 1962. Prin decizia nr. 1740 din 10 decembrie 1960 a Sfatului Popular al

orașului Cluj, imobilul a trecut în proprietatea Statului Român, în baza

Decretului nr. 218/1960, iar prin decizia nr. 855/1963 a aceluiași organ,

imobilul a fost trecut în administrarea operativă a I.I.O.E.M. Cluj.

În anul 1995, imobilul este

transcris în C.F. 113284 cu titlu drept proprietate în favoarea SC E. SA Cluj

care, în baza contractului autentificat sub nr. 1091 din 1 octombrie 1997, îl

vinde pârâtei SC I.D.I.T. SRL București.

Reclamanții susțin că trecerea

imobilului în proprietatea statului s-a făcut abuziv, fără titlu.

La data de 12 aprilie 2001,

reclamanții au notificat pe toți pârâții, conform art. 21 din Legea nr.

10/2001, dar nu au primit răspuns, situație în care au sesizat instanța

competentă.

Prin sentința civilă nr. 82 din 28

ianuarie 2003 a Tribunalului Cluj, secția civilă, s-au disjuns capetele de

cerere privind constatarea nulității absolute a trecerii în proprietatea

Statului Român și privind nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1091 din 1 octombrie 1997,

înregistrându-se într-un dosar cu număr nou.

Capătul de cerere privind obligarea

pârâților să emită decizie sau dispoziție, după caz, de restituire a fost

reținut spre judecare și a fost respins ca prematur formulat. S-a reținut că

acțiunea a fost extinsă și față de pârâtul Primarul municipiului Cluj Napoca.

Excepția prematurității acțiunii a

fost ridicată din oficiu de instanță, în temeiul prevederilor art. 47 alin. (2)

din Legea nr. 10/2001, reținându-se că, atâta timp cât acțiunea în constatarea

nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare privind imobilul în

litigiu se află în curs de soluționare, dreptul reclamanților de a solicita

restituirea lui nu s-a născut, procedura prealabilă și obligatorie

administrativă fiind suspendată.

S-a menționat că nu s-a dispus

suspendarea judecății pentru că art. 244 pct. 1 C. proc. civ. presupune ca

dreptul pus în discuție să fie născut și actual, dezlegarea pricinii trebuind

să atârne de existența sau neexistența unui drept care face obiectul altei

judecăți.

Împotriva sentinței au declarat apel

reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate.

Apelul a fost respins ca tardiv,

prin decizia civilă nr. 97 din 9 iunie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția

civilă.

S-a reținut că apelul a fost

declarat la data de 15 aprilie 2003, iar comunicarea sentinței s-a făcut la 28

martie 2003.

Potrivit art. 284 C. proc. civ.,

termenul de apel este de 15 zile de la data comunicării hotărârii, iar apelul a

fost declarat peste termenul legal.

Reclamanții au declarat recurs

împotriva deciziei instanței de apel, motivat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

În motivarea recursului, reclamanții

arată că au domiciliul în Germania, respectiv Elveția și că au luat cunoștință

de sentința instanței de fond abia la data de 31 martie 2003, când le-a fost

trimisă prin fax de o persoană împuternicită să le verifice corespondența de la

adresa din București unde au cerut să le fie comunicate actele de procedură.

În susținerea recursului,

reclamanții au invocat și dispozițiile art. 103 C. proc. civ., arătând că

domiciliul în străinătate constituie un motiv care i-a împiedicat să ia

cunoștință de sentință la data comunicării ei la adresa din București. În acest

sens au depus certificatele de moștenitor nr. 10 și respectiv 11 din 27

ianuarie 2003 prin care se atestă calitatea lor procesuală activă, dar și

faptul că B.A.J.(I.)Ș. are domiciliul în Germania, iar reclamantul-recurent B.O.V.

are domiciliul în Elveția.

Recursul este nefondat pentru

considerentele care urmează.

Sentința nr. 82 din 28 ianuarie 2003

a Tribunalului Cluj, secția civilă, a fost comunicată reclamanților, la adresa

din București, la data de 28 martie 2003, în condițiile art. 92 alin. (4) și (6)

coroborat cu art. 100 C. proc. civ.

Această adresă este menționată în

mod expres în acțiune, în completarea și în extinderea acesteia, precum și în

toate cererile din dosarul de fond, fără nici o trimitere la dispozițiile art.

93 sau art. 98 C. proc. civ.

De altfel, aceeași adresă apare

menționată ca adresă de domiciliu a reclamanților atât în apel cât și în

recurs.

Prin urmare, comunicarea sentinței

s-a realizat în condiții legale, iar depunerea cererii de apel la data de 15

aprilie 2003 (data poștei existentă pe plic, conform art. 104 C. proc. civ.)

este tardivă, peste termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) C. proc. civ.,

ceea ce conduce la constatarea că recursul este nefondat, urmând a fi respins [art.

312 alin. (1) C. proc. civ.].

Dispozițiile art. 103 C. proc. civ. nu

pot fi reținute în cauză întrucât reclamanții-recurenți nu au formulat o cerere

de repunere în termenul de declarare a apelului, pentru a face aplicabil textul

invocat, cererea a cărei competență de soluționare o avea numai instanța de

apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de reclamanții B.A.I.Ș. și B.O.V. împotriva deciziei nr. 97 din 9 iunie

2003 a Curții de Apel Cluj, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2005.