ÎCCJ, Decizia nr. 6/2004

în compunerea prevăzută de art. 64

din Legea nr. 92/1992

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 4 septembrie 2002,

petenta G.L.F., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra

Neamț, a sesizat Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție cu o

plângere privind refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune

Președintelui României numirea acesteia în funcția de procuror.

Petenta a arătat că, prin Ordinul nr.

79 din 15 ianuarie 1999 al Ministrului Justiției, a fost numită ca procuror

stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăței.

Petenta a desfășurat activitatea ca

procuror stagiar atât în sectorul supravegherii urmăririi penale, cât și în

sectorul judiciar, cu o întrerupere în perioada 1 ianuarie – 1 octombrie 2000,

în care s-a aflat în concediu de maternitate.

La terminarea perioadei de stagiu,

petenta a susținut, pentru a doua oară, examenul de capacitate organizat de

Ministerul Justiției, în perioada 17 mai – 2 iulie 2002.

La disciplina drept comercial, petenta

a fost notată cu 3,25.

Apreciind că nota acordată este

necorespunzătoare conținutului lucrării, petenta a formulat contestație,

solicitând recorectarea lucrării și evaluarea acesteia cu notă de trecere.

Comisia de examinare a apreciat că

nota obținută este corectă, fapt ce a împiedicat participarea petentei la

susținerea probelor orale.

În concluzie, în vederea continuării

activității ca procuror, petenta a solicitat admiterea plângerii.

Plângerea este inadmisibilă, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare:

În exercitarea atribuțiilor ce-i

revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite diferite categorii de acte,

cenzurabile în condițiile legii.

Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea

de organizare judecătorească „împotriva refuzului Consiliului Superior la

Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcție a

magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curții Supreme de Justiție,

în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin. (1)”.

Acest text privește atribuția

stabilită prin art. 63 alin. (6) din Legea nr. 92/1992, potrivit căruia

„Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să îndeplinească

formalitățile legate de numirea magistraților, care au fost declarați reușiți

la examenul de capacitate, în termen de 3 luni de la data validării examenului

de capacitate”.

Plângerea dedusă spre soluționare

Completului de 9 judecători excede, însă, competenței legal atribuite prin art.

64 din Legea de organizare judecătorească.

Or, în raport cu dispozițiile art. 129

din Constituția României, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, legea

procesuală civilă a determinat un cadru adecvat protecției judiciare a

drepturilor ocrotite de lege.

Admisibilitatea unei pretenții deduse

judecății este, însă, condiționată, pe lângă existența unui drept subiectiv

încălcat și de alegerea căii procesuale prevăzute de lege prin norme imperative,

a căror încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii pronunțate cu

nesocotirea acestora.

În acest context, recunoașterea unei

căi de atac, cu referire la plângerea formulată de petentă, care nu se

încadrează în situația avută în vedere de legiuitor, prin art. 64 din Legea de

organizare judecătorească, apare ca o încălcare a principiului legalității acestora

și, din acest motiv, ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În fapt, plângerea petentei privește

refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a admite cererea acesteia de

reexaminare a lucrărilor scrise susținute în cadrul examenului de capacitate,

invalidarea parțială a examenului, cu posibilitatea participării acesteia la un

nou examen de capacitate organizat de Ministerul Justiției.

Este adevărat că, potrivit

dispozițiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 92/1992, Consiliul Superior al

Magistraturii poate valida sau invalida examenul de capacitate al magistraților

stagiari, după cum acesta a fost organizat cu respectarea sau nerespectarea

prescripțiilor legale.

Această împrejurare nu dă, însă,

dreptul Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție să

examineze în fond plângerea, la stăruința petentei, deși excede competenței

speciale de judecată atribuită prin art. 64 din Legea de organizare

judecătorească.

În consecință, pentru considerentele

ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge

plângerea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de G.L.F.,

procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț împotriva

refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui

României numirea acesteia în funcția de procuror, ca inadmisibilă.

Pronunțată, în ședință publică, azi,

16 februarie 2004.