ÎCCJ, Decizia nr. 6/2004

în compunerea prevăzută de art. 64 din Legea nr. 92/1992 Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 4 septembrie 2002, petenta G.L.F., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț, a sesizat Completul de 9 judecători al Curții Supreme de Justiție cu o plângere privind refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea acesteia în funcția de procuror. Petenta a arătat că, prin Ordinul nr. 79 din 15 ianuarie 1999 al Ministrului Justiției, a fost numită ca procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Însurăței. Petenta a desfășurat activitatea ca procuror stagiar atât în sectorul supravegherii urmăririi penale, cât și în sectorul judiciar, cu o întrerupere în perioada 1 ianuarie – 1 octombrie 2000, în care s-a aflat în concediu de maternitate.

La terminarea perioadei de stagiu, petenta a susținut, pentru a doua oară, examenul de capacitate organizat de Ministerul Justiției, în perioada 17 mai – 2 iulie 2002. La disciplina drept comercial, petenta a fost notată cu 3,25. Apreciind că nota acordată este necorespunzătoare conținutului lucrării, petenta a formulat contestație, solicitând recorectarea lucrării și evaluarea acesteia cu notă de trecere. Comisia de examinare a apreciat că nota obținută este corectă, fapt ce a împiedicat participarea petentei la susținerea probelor orale. În concluzie, în vederea continuării activității ca procuror, petenta a solicitat admiterea plângerii. Plângerea este inadmisibilă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: În exercitarea atribuțiilor ce-i revin, Consiliul Superior al Magistraturii emite diferite categorii de acte, cenzurabile în condițiile legii.

Potrivit art. 64 alin. (2) din Legea de organizare judecătorească „împotriva refuzului Consiliului Superior la Magistraturii de a propune Președintelui României numirea în funcție a magistratului, acesta se poate adresa cu plângere Curții Supreme de Justiție, în termen de 30 zile de la expirarea termenului prevăzut de alin. (1)”. Acest text privește atribuția stabilită prin art. 63 alin. (6) din Legea nr. 92/1992, potrivit căruia „Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să îndeplinească formalitățile legate de numirea magistraților, care au fost declarați reușiți la examenul de capacitate, în termen de 3 luni de la data validării examenului de capacitate”. Plângerea dedusă spre soluționare Completului de 9 judecători excede, însă, competenței legal atribuite prin art. 64 din Legea de organizare judecătorească.

Or, în raport cu dispozițiile art. 129 din Constituția României, cu referire la art. 21 din legea fundamentală, legea procesuală civilă a determinat un cadru adecvat protecției judiciare a drepturilor ocrotite de lege. Admisibilitatea unei pretenții deduse judecății este, însă, condiționată, pe lângă existența unui drept subiectiv încălcat și de alegerea căii procesuale prevăzute de lege prin norme imperative, a căror încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii pronunțate cu nesocotirea acestora. În acest context, recunoașterea unei căi de atac, cu referire la plângerea formulată de petentă, care nu se încadrează în situația avută în vedere de legiuitor, prin art. 64 din Legea de organizare judecătorească, apare ca o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În fapt, plângerea petentei privește refuzul Consiliului Superior al Magistraturii de a admite cererea acesteia de reexaminare a lucrărilor scrise susținute în cadrul examenului de capacitate, invalidarea parțială a examenului, cu posibilitatea participării acesteia la un nou examen de capacitate organizat de Ministerul Justiției. Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art. 62 alin. (3) din Legea nr. 92/1992, Consiliul Superior al Magistraturii poate valida sau invalida examenul de capacitate al magistraților stagiari, după cum acesta a fost organizat cu respectarea sau nerespectarea prescripțiilor legale. Această împrejurare nu dă, însă, dreptul Completului de 9 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție să examineze în fond plângerea, la stăruința petentei, deși excede competenței speciale de judecată atribuită prin art. 64 din Legea de organizare judecătorească.

În consecință, pentru considerentele ce preced și ca urmare a admiterii excepției, Înalta Curte va respinge plângerea, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge plângerea formulată de G.L.F., procuror stagiar la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamț împotriva refuzului Consiliului Superior al Magistraturii de a propune Președintelui României numirea acesteia în funcția de procuror, ca inadmisibilă. Pronunțată, în ședință publică, azi, 16 februarie 2004.