ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3021/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 79 din 16 iulie 2003, Tribunalul Sălaj Zalău a condamnat, printre alții, pe inculpatul: - S.M.,; - în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la 8 ani și 6 luni închisoare; - în baza art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat la 4 ani închisoare. S-a menținut liberarea condiționată a restului de 1014 zile. - în baza art. 79 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate și s-a contopit în prezenta pedeapsă restul neexecutat de 1038 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 137/1998 a Tribunalului Satu Mare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. S-a prelungit măsura arestării preventive până la 14 aprilie 2003 și s-a dedus prevenția începând cu 4 aprilie 2003. S-a confiscat în favoarea statului de la inculpatul S.M. suma de 5.000.000 lei. Inculpatul S.M. a fost obligat să plătească statului suma de 6.600.000 lei, din care suma de 900.000 lei onorariu avocațial din oficiu ce a fost remisă Baroului Avocațial Sălaj, din fondul Ministerului Justiției și pe inculpații F.V.

și L.M. la câte 3.600.000 lei din care câte 900.000 lei, onorariu avocațial din oficiu ce s-a suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sălaj au fost trimiși în judecată inculpații S.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 13 C. pen., furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și conducere a unui autoturism având o concentrație alcoolică de 4,47 mg/l, în aerul expirat prevăzută și pedepsită de art. 79 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; F.V. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) și (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen.; L.S. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) și (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. și a infracțiunii de conducere fără permis, prevăzută și pedepsită de art. 78 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. S-a reținut în actul de sesizare că inculpatul S.M. împreună cu inculpații F.V.

și L.S. au sustras în data de 31 august 2000, în loc public, prin violență de la partea vătămată S.I. un autoturism, suma de 570.000 lei, 20 mărci germane, 7200 forinți și un ghiul din aur. Inculpatul S.M. se mai face vinovat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat sustrăgând în data de 28 august 1997, prin efracție de la partea vătămată SC U.S. SRL, bunuri în valoare de 5.000.000 lei, iar în data de 8 martie 2003 a condus pe drum public un autoturism având în aerul expirat o concentrație alcoolică de 4,47 mg/l. Pe lângă infracțiunea de tâlhărie inculpatul L.S. s-a făcut vinovat și de săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autoturism fără a avea permis de conducere, prevăzută și pedepsită de art. 78 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 13 C. pen. Din actele și lucrările dosarului: proces verbal de constatare, proces verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpaților, declarațiile părții vătămate, declarații de martori, proces verbal de confruntare, proces verbal de recunoaștere din grup, raport de constatare tehnico-științifică, raport de constatare medico-legală, acte medicale, testare alcoolemie, proces verbal de reconstituire, s-a reținut următoarele: I. În data de 31 august 2002 inculpații S.M., F.V. și L.S. s-au deplasat din orașul Jibou în Oradea, cu scopul de a trece frontiera în Ungaria. Este de precizat că în acea perioadă inculpatul S.M. era dat în urmărire generală, deoarece fiind într-o perioadă de întrerupere a unei pedepse nu s-a mai prezentat în penitenciar, după expirarea întreruperii.

Cei trei inculpați s-au răzgândit și s-au hotărât să se întoarcă din Oradea la Jibou cu un taxi. În după-amiaza zilei de 31 august 2000 inculpații au luat legătura cu partea vătămată S.I., taximetrist în gara din Oradea și s-a înțeles cu aceasta că în schimbul sumei de 600.000 lei să-i ducă până la Zalău. În drum spre Zalău inculpații s-au oprit în localitatea Porti, comuna Marca, județul Sălaj, unde au consumat la un bar băuturi alcoolice, fiind serviți de martora B.C. Același lucru l-au făcut inculpații și în Șimleu Silvaniei, unde au fost serviți de martora S.G. Înainte de a intra în Zalău, inculpatul S.M. i-a cerut părții vătămate să intre în localitatea Panic, pentru a merge la un bar și a aștepta să se însereze.

Inculpații nu au rămas în Panic și i-au cerut părții vătămate să se întoarcă pentru a merge la Zalău. Înainte de a ajunge la șoseaua principală inculpații S.M. și F.V. s-au înțeles pe țigănește să-l tâlhărească pe taximetrist, cu atât mai mult cu cât acesta și-a manifestat intenția de a se întoarce la Oradea. Partea vătămată a oprit mașina și atunci inculpații S.M. și F.V. aflați în partea dreaptă față și în spatele șoferului l-au lovit pe acesta, aducându-l în stare de inconștiență. După aceea inculpații au sustras de la partea vătămată suma de 570.000 lei, 20 mărci germane și 7.200 forinți, dar și un ghiul de aur de pe degetul acesteia. Au scos-o pe victimă din mașină și au lăsat-o într-un șanț, apoi inculpatul L.S., care nu avea permis de conducere, s-a urcat la volanul mașinii și împreună cu ceilalți doi inculpați au plecat la Zalău.

Au abandonat mașina în fața gării din Zalău, apoi cu un taxi au plecat la Jibou, plătind cursa din banii sustrași de la partea vătămată. Cu ocazia cercetării mașinii părții vătămate s-a identificat, pe un filtru de țigară găsit în partea dreaptă spate grupa sanguină B3 (secretor) care aparține inculpatului L.S. și care indică locul unde a stat acesta în mașină. De asemenea, pe un pachet de țigări, găsit lângă schimbătorul de viteză a fost identificată un fragment de urmă digitală creată de degetul mare a inculpatului L.S. și care demonstrează că acesta a condus autoturismul sustras din Panic, până în Zalău. Este de menționat că partea vătămată are grupa sanguină AB4, inculpatul S.M. 01 și inculpatul F.V.

A2. Partea vătămată a declarat că inculpatul cu mustață la acea dată, s-a aflat în partea dreaptă spate, ori singurul care avea mustață atunci a fost inculpatul L.S. Ceilalți doi inculpați din față dreapta și spate stânga au început să o lovească pe partea vătămată S.I. În cauză a fost întocmit un raport de constatare medico-legală care concluzionează că partea vătămată a prezentat leziuni traumatice, produse prin lovire, care au necesitat 14-16 zile de îngrijiri medicale. II. În noaptea de 28 august 1997, inculpatul S.M. în timp ce era urmărit pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor deosebit de grav, a trecut cu autoturismul, venind de la Cluj, prin localitatea Bodia, județul Sălaj.

Aici, prin forțarea unui lacăt și a unui grilaj de fier a pătruns în magazinul SC U.S. SRL, de unde a sustras bunuri alimentare în valoare de 5.000.000 lei. III. În data de 8 martie 2003, în jurul orei 10,25, inculpatul S.M. a fost surprins de organele de poliție conducând un autoturism, prin municipiul Zalău. A fost testat cu aparatul A.P. și s-a constatat că inculpatul avea în aerul expirat o concentrație alcoolică de 0,47 mg/l. Partea vătămată S.I. s-a constituit parte civilă cu suma de 10.600.000 lei, 20 mărci germane și 7.200 forinți. Partea vătămată SC U.S. nu se constituise parte civilă în cauză, urmând ca suma de 5.000.000 lei a bunurilor sustrase să fie confiscată de la inculpatul S.M., conform art. 118 lit. d) C. proc.

pen. Spitalul Județean Sălaj Zalău s-a constituit parte civilă cu suma de 243.234 lei cheltuieli de spitalizare. În ședința publică din 16 iulie 2003 inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii, așa cum au fost reținute în actul de sesizare al instanței și totodată au fost de acord să achite părții civile S.I. despăgubirile civile solicitate. Din coroborarea probelor administrate în cauză cu recunoașterea inculpaților, a rezultat că inculpații se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor prin rechizitoriu. Împotriva hotărârii pronunțate în cauză, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj și toți trei inculpații. Apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, a vizat pe inculpatul S.M., apreciind că hotărârea pronunțată este nelegală și netemeinică, motiv pentru care a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sălaj.

Nelegalitatea hotărârii pronunțate a vizat statutul de recidivist al inculpatului S.M., care a comis cele trei fapte în perioade diferite. Parchetul a apreciat că în raport de persoana inculpatului în ce privește infracțiunea de furt calificat care a fost comisă în perioada liberării condiționate având un rest de 1014 zile, instanța trebuia să revoce liberarea și prin contopire să aplice un spor. Infracțiunea de tâlhărie a fost comisă în perioada întreruperii unei pedepse de 7 ani și 6 luni aplicată prin sentința penală nr. 137 din 7 iulie 1998 a Tribunalului Satu Mare, situație în care erau aplicabile prevederile art. 39 alin. (1) și (2), raportat la art. 36 alin. (3) C. pen., contopirea făcându-se între pedeapsa ce a mai rămas de executat și pedeapsa aplicată pentru infracțiunea săvârșită ulterior, iar potrivit art. 36 alin. (3) C. pen., să se scadă perioada executată.

De asemenea instanța a procedat greșit revocând restul de 1038 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni ce a rămas după eliberarea condiționată, rest care trebuia revocat în urma săvârșirii celei de a treia infracțiuni, privind legea circulației pe care a comis-o la data de 8 martie 2003, după ce a ajuns în libertate la data de 18 decembrie 2002. Critica privind netemeinicia hotărârii privind pe inculpatul S.M. a vizat pedeapsa aplicată acestuia pentru infracțiunea de tâlhărie, apreciată ca fiind prea mică în raport cu persoana făptuitorului și condițiile concrete de comitere a infracțiunii. Cei trei inculpați prin apelurile declarate și susținute în fața instanței de apel au solicitat admiterea acestora, desființarea hotărârii pronunțate și judecând cauza a se dispune reducerea pedepsei aplicate, apreciind că și o pedeapsă mai redusă va fi în măsură să contribuie la reeducarea lor.

Prin decizia penală nr. 56 din 19 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj, desființând sentința apelată în ce privește pe inculpatul S.M., cu privire la cuantumul pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, contopirea pedepselor pentru infracțiunile concurente și pedeapsa rezultantă și rejudecând: A menținut pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat, prevăzută și pedepsită de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

(faptă comisă la 28 august 1997). În baza art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată privind restul de pedeapsă de 1014 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 4 din 2 februarie 1994 a Tribunalului Sălaj și a contopit restul de pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare. A condamnat pe inculpatul S.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 13 C. pen. (faptă comisă în 30 august 2000) la pedeapsa de 10 ani închisoare. A menținut pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 79 alin. (1) din O.U.G.

nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de 10 ani închisoare și 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 39 C. pen., a contopit pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare cu restul de pedeapsă rămas neexecutat de 1836 zile din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 137 din 7 iulie 1998 a Tribunalului Satu Mare, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit rezultanta de 4 ani închisoare cu cea de 10 ani închisoare, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, în total 12 ani închisoare.

A făcut aplicarea prevederilor art. 71 și art. 64 C. pen. A menținut starea de arest a inculpatului și a dedus din pedeapsă perioada executată, începând cu data de 4 aprilie 2003 până la 19 februarie 2004. A anulat mandatele anterioare și a dispus emiterea unui nou mandat cu pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare. A menținut restul dispozițiilor sentinței. A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați împotriva aceleiași decizii. A menținut starea de arest a inculpaților F.V. și L.I. și a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului F.V. arestul preventiv, începând cu data de 23 aprilie 2003, până la 19 februarie 2004, iar pentru inculpatul L.I. de la 26 mai 2003 la 19 februarie 2004. A obligat pe fiecare inculpat să plătească statului suma de câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul S.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, rejudecând, să se deducă din pedeapsa aplicată perioada de 3 luni închisoare din pedeapsa aplicată, în dosarul nr. 3451/1997 a Tribunalului Sălaj. Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul declarat de inculpat este nefondat, pentru următoarele motive: Instanța de fond a stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor săvârșite de acesta. Instanța de control judiciar, în mod judicios, a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de la 8 ani și 6 luni închisoare la 10 ani închisoare, menținând pedepsele pentru celelalte infracțiuni, aplicate în cauză, iar, în urma contopirii pedepselor rezultante a aplicat un spor de 2 ani închisoare, inculpatul recurent urmând să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.

Cu privire la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, se constată că aceasta corespunde scopurilor pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., fiind respectate criteriile generale de individualizare, evidențiindu-se pericolul social concret și, de asemenea, persoana inculpatului, care manifestă perseverență infracțională, având în vedere gravitatea și multitudinea faptelor comise, pentru care a fost condamnat.

Cu privire la solicitarea formulată de inculpat în scris, de a se deduce perioada de 796 de zile executată (pentru infracțiunea de tâlhărie, fiind arestat în timpul întreruperii executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 137 din 7 iulie 1998 a Tribunalului Satu Mare), Curtea constată că, în cauză, s-au aplicat în mod corect dispozițiile ce reglementează modul de contopire a pedepselor concurente, stabilirea primului termen al recidivei în ce privește cele trei infracțiuni comise la intervale diferite de timp, cât și dispozițiile privind deducerea perioadelor executate.

Astfel, din examinarea fișei de cazier judiciar, privind pe inculpatul S.M., din dosarul nr. 6014/2003 al Curții de Apel Cluj, se constată că acest inculpat s-a aflat în executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 137 din 7 iulie 1998 a Tribunalului Satu Mare, în perioada: 25 septembrie 1997, 14 martie 2000 și 21 decembrie 2000, 18 decembrie 2002, când a fost liberat condiționat, rămânând un rest de executat de 1038 zile închisoare. În perioada 14 martie 2000, 21 decembrie 2000, inculpatul s-a aflat în întreruperea executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare susmenționate. Așa încât, susținerile inculpatului în sensul că nu i s-ar fi dedus o perioadă executată, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie este netemeinică.

Față de aceste considerente, urmează ca, în baza dispozițiilor art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de inculpat, ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M., împotriva deciziei penale nr. 56 din 19 februarie 2004 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 4 aprilie 2003 la zi. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 iunie 2004.