ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6471/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 118 din 6 mai 2004, Tribunalul Arad, secția penală, a condamnat pe inculpatul B.A., la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. În baza art. 81, 110 C. pen., a suspendat condiționat executarea pedepsei pe perioada termenului de încercare de 4 ani. A respins cererea de despăgubiri formulate de partea civilă Complexul M. Arad. S-a reținut că inculpatul, în perioada – septembrie 2003, a sustras cărți vechi din B.M. Județean Arad, unde a avut acces urmare aprobării date de către directorul Complexului M. pentru a studia literatura de specialitate, cu referire la istorie și arheologie.

Pentru a respinge acțiunea civilă exercitată de Complexul M. Arad, instanța a reținut neîndeplinirea condițiilor art. 998 – art. 999 C. civ., cu privire la incertitudinea prejudiciului sub aspectul întinderii. Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad. Invocând, în principal, nesoluționarea fondului cauzei și, în subsidiar, greșita individualizare a pedepsei, procurorul a solicitat admiterea căii de atac exercitate, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleași instanțe. Curtea de Apel Timișoara, secția penală, prin decizia penală nr. 293/ A din 6 septembrie 2004, a respins apelul, ca nefondat. Împotriva acestei din urmă hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17, 14 și 17 1 C. proc.

pen. S-a susținut că instanțele au dat o greșită încadrare juridică faptelor săvârșite de inculpat, au aplicat o pedeapsă greșit individualizată și s-au pronunțat cu ignorarea dispozițiilor art. 14 C. proc. pen., sub aspectul soluționării laturii civile. Recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit art. 14 alin. (1) C. proc. pen., acțiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului, în sensul obligării acestuia la repararea pagubei pricinuite prin infracțiune. În cauză nu s-a contestat producerea unui prejudiciu prin infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.

Drept urmare, prin nesoluționarea cauzei sub aspectul laturii civile, ca urmare a nepronunțării asupra cererii privind administrarea probei cu efectuarea unei expertize, hotărârea primei instanțe, menținută prin respingerea apelului de către instanța de control judiciar, se constată a fi supusă cazului de casare prevăzut în art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Totodată, administrarea probei cu expertiză juridică apărea ca necesară, cu privire la valoarea exemplarelor sustrase de inculpat, în vederea încadrării juridice a faptei acestuia. În consecință, pentru considerentele ce preced, în vederea efectuării expertizei judiciare solicitate și parcurgerii efective a etapelor procesuale legal prevăzute, Curtea va admite recursul, va casa hotărârile pronunțate în cauză și va trimite dosarul primei instanțe în vederea rejudecării cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 293/ A din 6 septembrie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe inculpatul B.A. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 118 din 6 mai 2004 a Tribunalului Arad și trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Arad. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 decembrie 2004.