ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2674/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2674/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Deliberând asupra

recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei

a constatat următoarele:

I. Tribunalul Arad, secția

penală, prin sentința penală nr. 96 din 28 februarie 2011 pronunțată în dosar

nr. 396/108/2011, a admis în principiu cererea de rejudecare formulată de

condamnatul T.V., întemeiată pe dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen.

și consecință:

a) a respins cererea

prealabilă de suspendare a sentinței penale nr. 135 din 20 mai 2004 pronunțată

de Tribunalul Arad, secția penală, în dosar nr. 1853/2004 rămasă definitivă

prin neapelare, prin care inculpatul T.V. a fost condamnat pentru săvârșirea în

parte cu calitate de coautor alături de coinculpații T.A.C., C.O.P., P.T. și I.I.M.

a infracțiunii continuate de furt calificat prev. de art. 208 alin. (1), art. 209

alin. (1) lit. a), e), g), i), și alin. (3) lit. b) C. pen. cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. la pedeapsa de 4 ani închisoare cu executare în regim de

detenție în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. iar ulterior;

b) a respins ca

nefondată cererea de rejudecare a cauzei penale amintite formulată de condamnat,

menținându-se în totalitate dispozițiile anterioare ale sentinței penale nr. 135

din 20 mai 2004 a Tribunalului Arad, secția penală.

Hotărând astfel,

instanța de rejudecare a constatat următoarele:

- prin cererea

adresată Tribunalului Arad la data de 19 ianuarie 2011 de către condamnatul T.V.,

aflat în penitenciarul Timișoara întemeiată pe dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen. s-a solicitat rejudecarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului

nr. 1859/2004 a aceleiași instanțe în care a fost condamnat prin sentința penală

nr. 135 din 20 mai 2004 rămasă definitivă prin neapelare pentru săvârșirea in

participație a infracțiunii continuate de furt calificat pedeapsa de 4 ani

închisoare, pentru a cărei executare se afla încarcerare la data introducerii

cererii potrivit MEP nr. 157/2004 din 9 iunie 2004 / în completarea cererii

amintite la data de 25 februarie 2011 condamnatul a solicitat și suspendarea

executării sentinței penale sus-menționate.

- instanța de

rejudecare, sesizată în condițiile legale anterior arătate, apreciind că sunt

aplicabile dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen. invocate de petent,

a admis în principiu cererea de rejudecare și a dispus citarea inculpatului. În

rejudecarea cauzei, inculpatul a arătat

că înțelege

să se prevaleze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., întrucât a

recunoscut săvârșirea faptelor imputate prin actul de sesizare, reexaminarea

vinovăției și a răspunderii penale a acestuia urmând a se efectua în baza

probelor administrate în procedura penală anterioară, pe care și le însușește in

totalitate.

În cauză s-a dispus

atașarea dosarului de urmărire penală nr. 1528/P/2003 al Parchetului de pe

lângă Tribunalul Arad, iar din examinarea lucrărilor acestuia a rezultat că la

data de 23 martie 2004 inculpatul T.V. a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 209 alin. (3) lit.

h) rap la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. [in noaptea de 13/14 noiembrie 2003 învinuiții

T.V., T.A., C.O.P., P.T. și I.I.M. s-au deplasat împreună în zona dintre

localitățile Beliu și Vasile Goldiș, județul Arad, cu intenția de a sustrage

sârmă din cupru/ in acest scop, folosindu-se de o scară din lemn special adusă,

învinuiții C.O. și P.T. au urcat pe mai mulți stâlpi de telegraf, până la

nivelul firelor de cupru, pe care le-au tăiat cu ajutorul unui patent/ după ce

firele cădeau la pământ, învinuiții T.V., T.A. și I.I. le adunau sub formă de

colac și le ascundeau în bălăriile din marginea drumului, au sustras astfel 5 km de sârmă din instalația de telecomunicații dintre stâlpii 1638-1698 aparținând părții vătămate R.

SA, Direcția de telecomunicații Arad, in baza aceleiași rezoluții infracționale,

în noaptea de 22/23 noiembrie 2003, învinuiții T.V., T.A., C.O.P., P.T. și I.I.M.

s-au deplasat, din nou împreună, în zona dintre localitățile Beliu și Chișlaca,

județul Arad, și prin modalitatea de operare descrisă mai sus au sustras 4 km de sârmă din cupru din instalația de telecomunicații aparținând aceleiași părți vătămate/ cu

această ocazie învinuiții au fost prinși în flagrant].

Cauza penală amintită

a format obiectul judecății în dosar nr. 1853 din 24 martie 2004 al Tribunalul

Arad, secția penală.

În

baza cercetării judecătorești efectuate in condițiile art. 288, art. 291 C.

proc. pen. instanța a confirmat existenta faptelor ilicite sus-menționate, săvârșirea

acestora cu vinovăție precum si încadrarea lor juridica in dispozițiile art. 208

alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), e), g), i) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. S-a constatat de asemenea ca prejudiciul in suma de 59.376.240 lei

cauzat părții civile Direcția de Telecomunicații Arad – R.T. SA a rămas nerecuperat

in cauza. Audiați în cauză inculpații au recunoscut necondiționat săvârșirea

infracțiunii deduse judecății. Coinculpatul T.V., la rândul sau a recunoscut săvârșirea

actelor de sustragere imputate, astfel cum rezultă din declarația acestuia

aflată la fila 38 dosar urmărire penală. Prin sentința penală nr. 135 din 20

mai 2004 pronunțată în dosar nr. 1853/2004 al Tribunalului Arad, în baza art. 209

alin. (3) lit. h), raportat la art. 208 alin. (1), 209 lit. a), e), g), i) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatului

T.V.- si a coinculpaților T.A.C., C.O.P., P.T. si I.I.M. – la pedeapsa de 4 ani

închisoare fiecare cu executare prin privare de libertate in condițiile art. 71,

art. 64 C. pen.

Au fost obligați inculpații în

solidar să plătească părții civile R.T. S.A - Direcția de Telecomunicații Arad

suma de 59.376.240 lei cu titlu de despăgubiri civile.

- fiind

audiat în rejudecare după extrădare, în urma admiterii în principiu a cererii

de rejudecare, inculpatul T.V. a arătat că recunoaște săvârșirea faptei ilicite

reținute în actul de sesizare și că solicită ca judecata sa să se facă în baza

probelor administrate cu ocazia urmăririi penale anterioare.

Ca atare, în

considerarea materialului probator administrat în cauza penală ce a format

obiectul dosarului nr. 1853/2004 instanța de rejudecare a reconfirmat existența

faptei ilicite, vinovăția penală a inculpatului și încadrarea juridică a

activității ilicite, potrivit celor statuate în acest sens prin hotărârea de

condamnare definitiva anterioară, sentința penala nr. 96 din 28 februarie 2011

a Tribunalului Arad, secția penala.

Referitor la aplicarea

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen. în procedura pendinte de

rejudecare prevăzuta de art. 522

1

C. proc. pen., instanța a statuat

in sensul admisibilității cererii amintite formulată de condamnat, în care sens

a argumentat justificativ că: urmare a admiterii în principiu a cererii de rejudecare,

conform art. 405 alin. (1) C. proc. pen. rejudecarea cauzei se face potrivit

regulilor de procedură privind judecarea în primă instanță, in procesul penal,

sub aspect procedural, este aplicabil numai principiul imediatei aplicări a

legii de procedură, ce presupune că aceasta se aplică tuturor actelor efectuate

în activitatea procesuală, în perioada de timp în care este în vigoare,

indiferent de data săvârșirii infracțiunii pentru care se formulează acuzația

penală și de data începerii procesului penal, înainte sau după intrarea legii

de procedură în vigoare, având în vedere natura juridică specifică rejudecării

în procedura reglementată de art. 522

1

C. proc. pen., instituțiile

procesuale în vigoare la data admiterii în principiu a rejudecării devin

aplicabile în cauză.

- referitor la

solicitarea condamnatului privind reducerea pedepsei ce formează obiectul

cererii acestuia întemeiate pe dispozițiile art. 522

1

C. proc. pen. instanța

reexaminând situația juridica a acestuia in contextul dispozițiilor art. 72 C.

pen. a dispus respingerea cererii amintite ca nefondată cu motivarea că: inculpatul

a fost condamnat si pentru alte fapte similare comise in aceeași perioada, gravitatea

sporita a faptelor repetate de sustragere supuse rejudecării in procedura

penala pendinte comise in participație pe timp de noapte de către mai mulți făptuitori,

întinderea prejudiciului rămas nerecuperat, precum si împrejurarea ca pedeapsa

de 4 ani închisoare stabilita prin sentința penala nr. 135/2004 se încadrează

in limitele reduse cu o treime potrivit art. 320

1

C. proc. pen.

II. Curtea de Apel Timișoara,

secția penală, prin decizia penala nr. 81/A din 21 aprilie 2011 in baza art. 379

pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Arad și inculpatul T.V. și a casat hotărârea primei instanțe,

adoptând ca rezolvare juridică a cererii formulate de condamnat soluția

admiterii acesteia ca fondată în raport cu dispozițiile legale invocate acelea

prevăzute de art. 522

1

C. proc. pen., menținând însă în totalitate

rezolvările juridice dispuse în procedura penală anterioară inclusiv

condamnarea la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicata in baza art. 209 alin. (3)

lit. h) rap. la art. 208 alin. (1), 209 alin. (1), lit. a), g), i) C. pen. cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin sentința penala nr. 135 din 20 mai 2004

a Tribunalului Arad, secția penala.

Decizând astfel instanța

de control judiciar a statuat ca

potrivit

prevederilor art. 522

1

alin. (2) C. proc. pen., în procedura de

rejudecare a cauzei după extrădare, dispozițiile art. 405-408 C. proc. pen. se

aplică în mod corespunzător. Din interpretarea dispozițiilor art. 405 alin. (1)

C. proc. pen., care fac referire la rejudecarea cauzei după admiterea în

principiu a cererii de revizuire, dispoziții care se aplică în mod

corespunzător în procedura rejudecării cauzei după extrădare, rezultă existența

unei faze de admitere în principiu și în cazul acestei proceduri. În faza de

admitere în principiu în procedura rejudecării cauzei după extrădare, instanța

este obligată să efectueze verificări prealabile referitoare la caracterul

definitiv al hotărârii pronunțate în cauză, la scopul extrădării persoanei

condamnate, la modul în care a avut loc judecata inițială, în lipsa

condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența acestuia. Prin încheierea de admitere

în principiu a cererii de rejudecare a cauzei, instanța fixează și limitele în

care va avea loc rejudecarea, procedând în mod obligatoriu la audierea

condamnatului și examinând probele propuse de condamnat. În urma rejudecării

cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă instanța constată că

acesta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate în cursul primei

judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține hotărârile

pronunțate, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare a

prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen. Dacă din probele administrate rezultă,

dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică și

nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în prima

judecată și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353 C.

proc. pen., iar sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune oricare

dintre soluțiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării

corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod. Aceste dispoziții, așa

cum în mod corect a reținut și Tribunalul Arad, abilitează instanță să

procedeze și la analizarea temeiniciei modului de individualizare a pedepsei.

Referitor la

cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare, instanța de apel a

apreciat că prin sentința penală nr. 135/ 2004 a Tribunalului Arad s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la

criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise, persoana

inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea penală,

modul de comitere a faptei.

III. Recursul în

termen împotriva deciziei penale nr. 81/A din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, declarat de inculpatul T.V. circumscris cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen. cu

motivarea ca în cauză s-a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 522

1

C. proc. pen., întrucât urmare admiterii cererii formulate i s-a refuzat nejustificat

în raport cu dispozițiile art. 72 și următoarele C. pen. rap. la art. 320

1

C. proc. pen. reducerea cuantumului pedepsei închisorii stabilite în procedura

penală anterioară este nefondat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1, art. 6 C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit prev. art. 522

1

alin. (2) C. proc. pen.

în procedura de rejudecare a

cauzei după extrădare - astfel cum in mod corect a statuat Curtea -

dispozițiile art. 405-408 C. proc. pen. se aplică în mod corespunzător. Din

interpretarea dispozițiilor art. 405 alin. (1) C. proc. pen., care fac referire

la rejudecarea cauzei după admiterea în principiu a cererii de revizuire,

dispoziții care se aplică în mod corespunzător în procedura rejudecării cauzei

după extrădare, rezultă existența unei faze de admitere în principiu și în cazul

acestei proceduri. În faza de admitere în principiu în procedura rejudecării

cauzei după extrădare, instanța este obligată să efectueze verificări

prealabile referitoare la caracterul definitiv al hotărârii pronunțate în

cauză, la scopul extrădării persoanei condamnate, la modul în care a avut loc

judecata inițială, în lipsa condamnatului sau, dimpotrivă, în prezența

acestuia. Prin încheierea de admitere în principiu a cererii de rejudecare a

cauzei, instanța fixează și limitele în care va avea loc rejudecarea, procedând

în mod obligatoriu la audierea condamnatului și examinând probele propuse de condamnat.

În urma rejudecării cauzei, după administrarea probatoriului solicitat, dacă

instanța constată că acesta nu are nici o influență asupra hotărârii pronunțate

în cursul primei judecăți, va respinge cererea de rejudecare și va menține

hotărârile pronunțate, această soluție rezultând din aplicarea corespunzătoare

a prevederilor art. 406 alin. (4) C. proc. pen. Dacă din probele administrate

rezultă, dimpotrivă, că hotărârea pronunțată în primă judecată este netemeinică

și nelegală, instanța, rejudecând cauza, anulează hotărârile pronunțate în

prima judecată și pronunță o nouă hotărâre cu respectarea dispozițiilor art. 345-353

C. proc. pen., iar sub aspectul felului soluțiilor, va putea dispune oricare

dintre soluțiile prevăzute în art. 345 C. proc. pen., ca urmare a aplicării

corespunzătoare a prevederilor art. 406 din același cod. Aceste dispoziții, așa

cum în mod corect s-a reținut și prin hotărârile anterioare, îndrituiesc instanța

de rejudecare să procedeze și la reexaminarea modului de individualizare a

pedepsei.

În speța, in ceea ce

privește cuantumul pedepsei principale și modalitatea de executare, instanța de

recurs – similar instanțelor anterioare - apreciază că prin sentința penală

nr.135/ 2004 a Tribunalului Arad s-a făcut o corectă individualizare judiciară

a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de

prevederile art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptelor comise,

persoana inculpatului, împrejurările care agravează sau atenuează răspunderea

penală si modalitatea de comitere a faptei.

Potrivit

dispozițiilor art. 52 C. pen. pedeapsa este o măsură de constrângere și un

mijloc de reeducare a condamnatului, scopul acesteia fiind prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni, formarea unei atitudini corecte față de ordinea

de drept și față de regulile de conviețuire socială. Instanța de recurs reține

și că pentru a conduce la atingerea scopului prevăzut de legiuitor, pedeapsa

trebuie să fie adecvată particularităților fiecărui individ și rațională, să

fie adecvată și proporțională cu gravitatea faptelor comise.

Infracțiunea

continuată de furt calificat comisă în participație de inculpatul-recurent T.V.

în anul 2003 în dauna Direcției de Telecomunicații Arad, circumscrisă la un

prejudiciu total de 59.376.240 lei rămas nerecuperat, a adus atingere uneia

dintre valorile importante ocrotite

de

legea penală,

respectiv siguranța patrimonială, astfel că în considerarea dispozițiilor art. 72

și urm. C. pen.

pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată

acestuia pentru infracțiunea prevăzută de art. 209 alin. (3) lit. h) raportat

la art. 208 alin. (1), art. 209 lit. a), e), g), i) C. pen., este singura în

măsură să asigure finalitatea preventiv-educativă din art. 52 C. pen.

Conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligat la plata sumei de 500 lei,

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V. împotriva deciziei penale nr. 81/A

din 21 aprilie 2011 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 06 iulie 2011.