ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4314/2005

Asupra conflictului de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Tulcea sub nr. 6262 din 21 octombrie 2004, reclamanta C.P. a chemat în judecată

pe pârâții P.E. și P.S. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se

constate nulitatea absolută a contractului de vânzare–cumpărare încheiat între

părți, autentificat sub nr. 59 din 14 ianuarie 2004 de BNP D.P.B., potrivit

căruia reclamanta a vândut pârâților cota de 10/16 din imobilul proprietatea

sa, situat în Sulina.

Judecătoria Tulcea prin sentința civilă

nr. 3299 din 29 noiembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 6262/2004, a admis

excepția de necompetență teritorială și a declinat soluționarea cauzei în

favoarea Judecătoriei Brăila în conformitate cu art. 3 C. proc. civ. ca fiind

instanța de la domiciliul pârâților.

Judecătoria Brăila pe al cărui rol a fost

înregistrat dosarul prin SC 1644 din 11 martie 2005, având în vedere că

acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune personală imobiliară,

competentă de soluționare este alternativă, în sensul că deopotrivă competentă

în soluționarea acestei acțiuni pot fi instanța de la locul executării

controlului potrivit art. 10 pct. 1 C. proc. civ. sau instanța de la domiciliul

pârâtului potrivit art. 5 C. proc. civ.

Iar potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamanta

are dreptul de a opta între mai multe instanțe competente, astfel reclamanta

prin sesizarea Judecătoriei Tulcea, ca primă instanță investită cu soluționarea

cauzei, și-a exprimat clar și ferm opțiunea, așa încât a dispus declinarea

competenței în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Ivindu-se un conflict de competență între

două judecătorii, în temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. coroborat cu art. 22

pct. 3 C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru

soluționarea conflictului.

Verificându-se actele dosarului și

obiectul acțiunii, se constată că soluționarea acțiunii formulate de reclamantă

este de competența Judecătoriei Tulcea, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 5 C. proc. civ. cererea

împotriva unei persoane fizice se face la instanța domiciliului pârâtului.

În afară de instanța domiciliul

pârâtului, prin art. 10 C. proc. civ. se instituie o competență alternativă, în

sensul că acțiunea poate fi introdusă la instanța locului unde se află nemișcătorul,

în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a unui nemișcător (art. 2).

Dreptul de a alege mai multe instanțe,

deopotrivă competente, revine reclamantului, potrivit art. 12 C. proc. civ.,

iar din moment ce alegerea a fost făcută, se stabilește, în mod definitiv,

competența acelei instanțe.

Instanța sesizată nu este îndreptățită să

analizeze, din oficiu, competența teritorială și să se considere necompetentă,

prin luarea în considerare a altui element în stabilirea acelei instanțe, care

nu este de ordine publică.

În speță, reclamanta, în raport cu

acțiunea civilă în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare

cumpărare a unei cote părți de 10/16 din imobil, a ales pentru soluționarea

cererii instanța de la locul de executare a contractului de vânzare cumpărare a

imobilului adică Judecătoria Tulcea, astfel că greșit această instanță a

ridicat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială, în raport cu sediul

pârâților și, declarându-se necompetentă a declinat soluționarea cauzei în

favoarea Judecătoriei Brăila.

În consecință, în temeiul revederilor

legale menționate, precum și ale art. 22 alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit

competentă să soluționeze cauza Judecătoria Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea privind pe reclamanta C.P. și pârâții P.E.

și P.S.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23

mai 2005