ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4314/2005

Asupra conflictului de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Tulcea sub nr. 6262 din 21 octombrie 2004, reclamanta C.P. a chemat în judecată pe pârâții P.E. și P.S. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare–cumpărare încheiat între părți, autentificat sub nr. 59 din 14 ianuarie 2004 de BNP D.P.B., potrivit căruia reclamanta a vândut pârâților cota de 10/16 din imobilul proprietatea sa, situat în Sulina. Judecătoria Tulcea prin sentința civilă nr. 3299 din 29 noiembrie 2004 pronunțată în dosarul nr. 6262/2004, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila în conformitate cu art. 3 C. proc.

civ. ca fiind instanța de la domiciliul pârâților. Judecătoria Brăila pe al cărui rol a fost înregistrat dosarul prin SC 1644 din 11 martie 2005, având în vedere că acțiunea formulată de reclamantă este o acțiune personală imobiliară, competentă de soluționare este alternativă, în sensul că deopotrivă competentă în soluționarea acestei acțiuni pot fi instanța de la locul executării controlului potrivit art. 10 pct. 1 C. proc. civ. sau instanța de la domiciliul pârâtului potrivit art. 5 C. proc. civ. Iar potrivit art. 12 C. proc. civ. reclamanta are dreptul de a opta între mai multe instanțe competente, astfel reclamanta prin sesizarea Judecătoriei Tulcea, ca primă instanță investită cu soluționarea cauzei, și-a exprimat clar și ferm opțiunea, așa încât a dispus declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Tulcea.

Ivindu-se un conflict de competență între două judecătorii, în temeiul art. 20 pct. 2 C. proc. civ. coroborat cu art. 22 pct. 3 C. proc. civ. a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului. Verificându-se actele dosarului și obiectul acțiunii, se constată că soluționarea acțiunii formulate de reclamantă este de competența Judecătoriei Tulcea, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 5 C. proc. civ. cererea împotriva unei persoane fizice se face la instanța domiciliului pârâtului. În afară de instanța domiciliul pârâtului, prin art. 10 C. proc. civ. se instituie o competență alternativă, în sensul că acțiunea poate fi introdusă la instanța locului unde se află nemișcătorul, în cererile ce izvorăsc dintr-un raport de locațiune a unui nemișcător (art. 2). Dreptul de a alege mai multe instanțe, deopotrivă competente, revine reclamantului, potrivit art. 12 C. proc.

civ., iar din moment ce alegerea a fost făcută, se stabilește, în mod definitiv, competența acelei instanțe. Instanța sesizată nu este îndreptățită să analizeze, din oficiu, competența teritorială și să se considere necompetentă, prin luarea în considerare a altui element în stabilirea acelei instanțe, care nu este de ordine publică. În speță, reclamanta, în raport cu acțiunea civilă în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a unei cote părți de 10/16 din imobil, a ales pentru soluționarea cererii instanța de la locul de executare a contractului de vânzare cumpărare a imobilului adică Judecătoria Tulcea, astfel că greșit această instanță a ridicat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială, în raport cu sediul pârâților și, declarându-se necompetentă a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Brăila.

În consecință, în temeiul revederilor legale menționate, precum și ale art. 22 alin. (3) C. proc. civ., s-a stabilit competentă să soluționeze cauza Judecătoria Tulcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tulcea privind pe reclamanta C.P. și pârâții P.E. și P.S. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 23 mai 2005