ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2017

HOTĂRÂRE

09.05.2017

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 810/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. x/2016, reclamanta A., domiciliata în jud. Călărași, a solicitat în contradictoriu cu B., domiciliat în jud. Călărași, C. și D., ambii domiciliați în jud. Bistrița Năsăud să fie calificat ca și contract de împrumut contractul de vânzare cumpărare încheiat cu pârâții Zagrean, autentificat sub nr. x de către E. privitor la imobilul înscris în CF a localității Lehliu Gara cu nr. x, de sub A+ l, având nr. cadastral x, respectiv de sub A1.l, având nr. Cadastrul 21610 C1 compus din: locuința-demisol parter +etaj, construită din cărămidă în anul 2012, formată din 7 camere. acoperită cu tablă, și terenul-curți construcții în suprafață totală de 992 mp și imobil situat în intravilanul orașului Lehliu Gara, str. x P 18, jud. Călărași și imobilul înscris în CF a localității Lehliu Gara cu nr. x de sub A+1 având nr. cadastral x compus din: teren-curți construcții în suprafață totală de 6005 mp, imobil teren situat în intravilanul orașului Lehliu Gara, str. x, jud. Călărași, prin intermediul cărora a fost împrumutată cu suma de 331.161 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1251 noul C. civ., art. 1179 alin. (1) pct. 2 noul C. civ., art. 1207 noul C. civ., art. 1214 alin. (4) noul C. civ., art. 1216 alin. (2) si 4 noul C. civ., art. 194-204 C. proc. civ.

Pârâții C. și D. au formulat întâmpinare și au invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței, solicitând declinarea cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare și a precizat obiectul cererii, arătând că solicită să fie calificat ca și contract de împrumut contractul de vânzare cumpărare încheiat între C. și D., în calitate de împrumutători și B. și reclamantă, în calitate de împrumutați.

Prin sentința civilă nr. 1075/2016 din 22 decembrie 2016, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârâții C. și D. și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost precizat de reclamantă, îl constituie calificarea ca și contract de împrumut a contractului de vânzare cumpărare încheiat între C. și D., în calitate de împrumutători și B. și reclamantă, în calitate de împrumutați.

S-a mai reținut că, în mod evident, B. este chemat în judecată în condițiile art. 68 C. proc. civ. și că, potrivit dispozițiilor art. 70 C. proc. civ., cel chemat în judecată dobândește poziția procesuală de reclamant, iar hotărârea își produce efectele și în privința sa.

În aplicarea dispozițiilor art. 107 C. proc. civ. și art. 112 din același cod și văzând că domiciliul pârâților se află în raza Tribunalului Bistrița-Năsăud, a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de pârâții C. și D. și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud sub nr. x/2016.

Prin sentința civilă nr. 355/F/2017 din 6 martie 2017, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată de reclamanta A., fiind dispusă declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași; constatându-se ivit conflictul negativ de competență, s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Bistrița-Năsăud a reținut, în esență, că acțiunea pendinte este o acțiune personală imobiliară fiind circumscrisă normelor de competență teritorială instituite de art. 107 din C. proc. civ. și, întrucât acțiunea este îndreptată împotriva mai multor pârâți care au domicilii diferite, devin incidente regulile speciale prevăzute de art. 112 alin1 și art. 116 din același cod.

Reclamanta și-a manifestat în cauza pendinte în mod expres voința ca litigiul să fie soluționat de Tribunalul Călărași, în a cărui rază teritorială domiciliază primul pârât, dar sunt situate și imobilele obiect al contractului în discuție.

Pârâtul fost concubin, la rândul său, s-a manifestat similar, în sensul că, prin întâmpinarea formulată nu a invocat necompetența teritorială a Tribunalului Călărași, ci s-a apărat invocând pe de o parte excepția lipsei calității sale procesual pasive ca neparticipant la contractul de vânzare-cumpărare a cărui recalificare se solicită, iar pe de altă parte apărări de fond susținând un punct de vedere total opus celui afirmat de reclamantă, fosta concubină.

Doar pârâții de rând 2 și 3, unchiul și mătușa primului pârât, au invocat excepția necompetenței Tribunalului Călărași, cei doi avocați făcând trimitere la prevederile art. 112 alin. (2) din C. proc. civ. cu privire la fondul cauzei se neagă susținerile reclamantei, însă în același timp fiecare dintre cei doi avocați se contrazic cu privire la (ne)acceptarea răscumpărării imobilelor prin încheierea promisiunii de vânzare-cumpărare consecutiv contractului de vânzare-cumpărare, ca operațiuni inverse, ultima vizându-l și pe concubinul neproprietar al imobilelor în discuție.

Tribunalul Călărași a conchis că în cauza pendinte primul pârât, fostul concubin al reclamantei, este chemat în judecată în condițiile art. 68 C. proc. civ. și că, potrivit dispozițiilor art. 70 C. proc. civ., cel chemat în judecată dobândește poziția procesuală de reclamant, iar hotărârea își produce efectele și în privința sa. Astfel, în raport de domiciliile pârâților rămași în cauză care nu domiciliază în arondismentul său, a conchis că nu este instanță competentă teritorial și a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Bistrița-Năsăud.

Contrar concluziei la care a ajuns Tribunalul Călărași, Tribunalul Bistrița-Năsăud a concluzionat că această manieră de dezînvestire nu este procedural conformă normelor legale evocate, transformarea pârâtului-fost concubin al reclamantei în coreclamant fiind nu doar neprocedurală, dar și nesusținută de actele dosarului.

În raport de pretenția concretă dedusă judecății și înscrisurile notariale depuse la dosarul cauzei s-a reținut că este exclusă ipoteza fictivității pârâtului de rând 1, reglementată de textul art. 112 alin. (2) din C. proc. civ., scopul acțiunii pendinte fiind, desocotirea fostei concubine de fostul concubin și rudele sale.

În consecință, Tribunalul Bistrița-Năsăud a reținut că soluționarea acțiunii pendinte revine instanței competente teritorial după normele instituite de dispozițiile art. 107, 112 alin. (1) și 116 din C. proc. civ., reclamanta fiind cea care face alegerea instanței la care a înțeles să introducă acțiunea îndreptată împotriva mai multor pârâți cu domicilii diferite.

Opțiunea reclamantei, neechivocă, este pentru Tribunalul Călărași, instanța sesizată, în al cărui arondisment locuiește pârâtul fost concubin B., care la rândul său nu a contestat competența, și unde de altfel locuiește și reclamanta și sunt situate și imobilele obiect al contractului de vânzare-cumpărare în discuție.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că pretenția dedusă judecății de reclamanta A. și îndreptată împotriva pârâților B. (fost concubin) și soții C. și D. (unchiul, respectiv mătușa fostului concubin) este aceea de calificare a contractului de vânzare-cumpărare vizând bunurile imobiliare proprii ale reclamantei ca fiind contract de împrumut acordat concubinilor de rudele concubinului, în circumstanțele încheierii la notarul public, în aceeași zi, a trei acte notariale.

Totodată, constată că reclamanta A., primul pârât B. și imobilele obiect al contractului de vânzare-cumpărare, respectiv al promisiunii de vânzare-cumpărare ca operațiune inversă, situate în intravilanul orașului Lehliu-Gară, domiciliază, respectiv sunt situate în circumscripția Tribunalului Călărași, orașul Lehliu-Gară. Pârâții soți C. și D. - unchiul și mătușa primului pârât, domiciliază în circumscripția Tribunalului Bistrița-Năsăud, orașul Beclean.

Astfel, în prezenta cauză cadrul procesual sub aspectul participanților este cel stabilit prin acțiunea precizată promovată, având ca reclamantă pe A. și ca pârâți pe B. și pe soții C. și D..

Înalta Curte reține că delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială și că, în principiu, normele de competență teritorială sunt norme juridice de ordine privată, cu excepția situațiilor în care au fost instituite norme de competență teritorială exclusivă, de ordine publică.

Cum acțiunea pendinte este o acțiune personală imobiliară, circumscrisă așadar normelor de competență teritorială instituite de regula generală reglementată de art. 107 din C. proc. civ. și, întrucât acțiunea este îndreptată împotriva mai multor pârâți care au domicilii diferite, devin incidente regulile speciale prevăzute de art. 112 alin. (1) și art. 116 din același cod.

Regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căruia "cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel."

Prin urmare, regula înscrisă în art. 107 C. proc. civ. se aplică ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să stabilească o altă instanță competentă din punct de vedere teritorial.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) C. proc. civ., în cazul pluralității de pârâți "Cererea de chemare în judecată a mai multor pârâți poate fi introdusă la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia; în cazul în care printre pârâți sunt și obligați accesoriu, cererea se introduce la instanța competentă pentru oricare dintre debitorii principali."

Art. 116 C. proc. civ. dispune că:

"reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Acțiunea pendinte este îndreptată împotriva mai multor pârâți care au domicilii diferite și este de necontestat că prezenta cauză este guvernată de norme juridice ce instituie o competență alternativă, având în vedere și textele legale anterior evocate, reclamantul având posibilitatea de a introduce acțiunea la instanța competentă pentru oricare dintre aceștia.

În speță, se constată că reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâți pe B., domiciliat în jud. Călărași, pe C. și D., ambii domiciliați în jud. Bistrița Năsăud și a ales să învestească Tribunalul Călărași cu soluționarea demersului său judiciar, aceasta fiind instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul unuia dintre pârâți, respectiv B..

Totodată, se constată că opțiunea reclamantei susținută, de prevederile art. 116 C. proc. civ., a fost în sensul soluționării cauzei la Tribunalul Călărași, prin urmare, la instanța în a cărei rază teritorială se află domiciliul unuia dintre pârâți, conform art. 112 alin. (1) C. proc. civ., care nu a contestat competența și unde de altfel locuiește reclamanta și sunt situate imobilele obiect al contractului de vânzare-cumpărare în discuție.

Este de reținut că, în toate cazurile de competență alternativă, alegerea instanței aparține reclamantului, iar odată învestită una dintre instanțele competente teritorial, opțiunea acestuia nu poate fi contestată, întrucât prin introducerea acțiunii s-a fixat în mod definitiv competența teritorială a instanței respective.

Prin urmare, instanța nu mai poate să se dezînvestească prin declinarea competenței de soluționare a cauzei, din oficiu, ori la cererea pârâtului și nici chiar reclamantul nu mai poate reveni asupra alegerii, în favoarea unei alte instanțe competente.

Așa fiind, în raport cu considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Călărași, secția Civilă.