ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1301/2010

Deliberând asupra recursului civil de

față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București din 15 mai 2007,

reclamantul G.O. a chemat în judecată pe pârâtul R.C., solicitând să se

constate nulitatea contrac vânzare - cumpărare din 12 octombrie 2002, încheiat

de ei cu privire la apartamentul din blocul, situat în, sectorul 5 București.

Judecătoria Sectorului 5 București,

secția a II- a civilă, invocând din oficiu excepția necompetenței sale

teritoriale, a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria, în a cărei circumscripție

teritorială își are domiciliul pârâtul, sens în care a pronunțat sentința nr. 6991

din 25 octombrie 2007.

Investită prin declinare, Judecătoria

Alexandria și-a declinat, la rându-i, competența teritorială în favoarea

Judecătoriei Sectorului 5 București și, constatând conflictul negativ de

competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria

Alexandria a reținut că potrivit art. 12 C. proc. civ., dreptul de a alege

între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului și cum

prin introducerea acțiunii la Judecătoria Sectorului 5 București, reclamantul a

fixat în mod definitiv competența acestei instanțe, alegând între instanța

domiciliului pârâtului (art. 5 C. proc. civ.) și instanța locului de executare

a contractului (art. 10 pct. 1 C. proc. civ.) pe aceasta din urmă, instanța

sesizată (Judecătoria Sectorului 5 București) nu se mai putea declara

necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a

competenței, care nu este de ordine publică.

Sesizată cu soluționarea conflictului

negativ de competență, Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă a

pronunțat sentința nr. 17 din 04 iunie 2008, prin care a stabilit competența de

judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

În motivarea soluției, curtea de apel

a reținut că întrucât contractul de vânzare - cumpărare a cărui nulitate s-a

solicitat a se constata prin acțiune a fost executat în totalitate, în speță nu

operează competența teritorială alternativă a instanței de executare,

reglementată de art. 10 pct. 1 C. proc. civ., ci sunt aplicabile dispozițiile art.

5 C. proc. civ., care stabilesc competența teritorială în favoarea instanței de

la domiciliul pârâtului, în speță Judecătoria Alexandria.

Împotriva sentinței curții de apel a

declarat recurs reclamantul, solicitând stabilirea competenței teritoriale de

soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

În acest sens, recurentul a arătat că,

în speță, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, competența

teritorială era alternativă între domiciliul pârâtului și locul de executare a

contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc. civ. și că, în această situație,

potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul avea alegerea între cele două instanțe

deopotrivă competente.

Alegerea făcută de reclamant este

irevocabilă, așa încât competența teritorială este pe deplin stabilită în

favoarea primei instanțe sesizate nu-și poate declina competența nici din oficiu,

nici la cererea pârâtului.

De vreme ce reclamantul a sesizat

Judecătoria Sectorului 5 București, care este instanța locului de executare a

contractului de vânzare - cumpărare atacat, iar această instanță este

competentă teritorial potrivit art. 10 C. proc. civ., ea nu putea să invoce,

din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și să decline competența de

soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, ci,

conform art. 12 C. proc. civ., trebuia să se socotească legal învestită și să

judece cauza.

Întrucât recurentul - reclamant a decedat

pe parcursul judecării recursului, iar conform certificatului de moștenitor din

30 aprilie 2006 dosar recurs), moștenitorul său este P.V., calitatea procesuală

activă a recurentului - reclamant s-a transmis, pe cale succesorală,

moștenitorului P.V., care a înțeles să continue demersul judiciar pornit de

autorul său.

Intimatul - pârât nu a depus întâmpinare.

Recursul este fondat, în sensul celor

ce se vor arăta în continuare:

În speță, reclamantul a sesizat

Judecătoria Sectorului 5 București cu o acțiune în nulitatea unui contract de

vânzare - cumpărare privind un bun imobil.

Din examinarea contractului (fila 7

dosar Judecătoria Sector 5 București) rezultă că părțile nu au prevăzut în

convenția lor o clauză care să stabilească locul executării obligației,

situație în care norma de competență teritorială alternativă prevăzută de art. 10

pct. 1 C. proc. civ. nu este aplicabilă, ea legând competența de locul prevăzut

în contract pentru executarea obligației. Conform normei enunțate, în afară de

instanța domiciliului pârâtului, în cererile privitoare la anularea unui

contract, mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru

executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Într-o atare situație, competența

teritorială se determină după regula de drept comun prevăzută de art. 5 C.

proc. civ., în sensul că este competentă teritorial instanța de la domiciliul

pârâtului.

Deși curtea de apel a reținut corect

că, în speță, competența teritorială se determină după norma înscrisă în art. 5

C. proc. civ. ea a ignorat caracterul relativ, de ordine privată, al acestei

norme în raport de natura pricinii, precum și consecințele pe care le

antrenează în stabilirea instanței competente.

3 cu art. 19 C. proc. civ. rezultă că numai în pricinile privitoare la bunuri

și numai dacă nu este vorba de unul din cazurile prevăzute de art. 13 - 16 C.

proc. civ., competența teritorială este relativă.

Cum, în speță, este vorba despre o

pricină privitoare la bunuri - acțiunea dedusă judecății are ca obiect anularea

unui contract de vânzare - cumpărare a unui imobil - dar care nu se încadrează

în cazurile prevăzute de art. 14 - 16 C. proc. civ., ce se referă la cererile

în materie de moștenire, în materie de societate și respectiv în materie de

insolvență, și nici în cel prevăzut de art. 13 C. proc. civ., deoarece nu este

o acțiune reală imobiliară, ci una personală imobiliară, norma de competență teritoriala

ce-i este aplicabila, înscrisa in art. 5 C. proc. civ., are efect de ordine

privată.

Fiind vorba despre o normă de

competență teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea

excepției de necompetență numai către pârât și numai până la prima zi de

înfățișare, în caz contrar irita sesizată rămânând competentă să judece

litigiul, ca urmare a scăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție

relativă.

Prin urmare, nu are nicio relevanță în

speță că instanța sesizată de reclamant cu cererea de chemare în judecată, respectiv

Judecătoria storului 5 București, nu era cea de la domiciliul pârâtului, pentru

că atâta timp cât pârâtul, singurul care putea invoca excepția de necompetență teritorială

relativă, nu a invocat-o, Judecătoria Sectorului 5 București a rămas competentă

să judece litigiul, neavând dreptul să ridice, din oficiu, excepția de

necompetență teritorială relativă în raport de domiciliul reclamantului, cum

greșit s-a procedat în cauză.

Ignorând regula potrivit căreia

excepția de necompetență relativă poate fi invocată numai de către pârât, Curtea

de Apel a stabilit în mod nelegal competența teritorială de soluționare a cauzei

în favoarea Judecătoriei de la domiciliul pârâtului, în condițiile în care

pârâtul nu - invocase sesizarea instanței cu nesocotirea dispozițiilor art. 5 C.

proc. civ.

În considerarea acestui argument, care

justifică menținerea spre competentă soluționare a litigiului de către instanța

sesizată de reclamant, prin care se solicită stabilirea competenței teritoriale

în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, este fondat și conform art. 312

alin. (1) și (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată, în sensul stabilirii

competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul

G.O., decedat pe parcursul procesului, și continuat de moștenitorul său P.V.

împotriva sentinței nr. 17 din 4 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a

IV- a civilă.

Modifică sentința atacată, în sensul

că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

Sectorului 5 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,

26 februarie 2010.