ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1301/2010

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București din 15 mai 2007, reclamantul G.O. a chemat în judecată pe pârâtul R.C., solicitând să se constate nulitatea contrac vânzare - cumpărare din 12 octombrie 2002, încheiat de ei cu privire la apartamentul din blocul, situat în, sectorul 5 București.

Judecătoria Sectorului 5 București, secția a II- a civilă, invocând din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, a admis această excepție și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul pârâtul, sens în care a pronunțat sentința nr. 6991 din 25 octombrie 2007. Investită prin declinare, Judecătoria Alexandria și-a declinat, la rându-i, competența teritorială în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București și, constatând conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel București pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Alexandria a reținut că potrivit art. 12 C. proc.

civ., dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente aparține reclamantului și cum prin introducerea acțiunii la Judecătoria Sectorului 5 București, reclamantul a fixat în mod definitiv competența acestei instanțe, alegând între instanța domiciliului pârâtului (art. 5 C. proc. civ.) și instanța locului de executare a contractului (art. 10 pct. 1 C. proc. civ.) pe aceasta din urmă, instanța sesizată (Judecătoria Sectorului 5 București) nu se mai putea declara necompetentă, prin luarea în considerare a altui criteriu de stabilire a competenței, care nu este de ordine publică. Sesizată cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel București, secția a IV- a civilă a pronunțat sentința nr. 17 din 04 iunie 2008, prin care a stabilit competența de judecată a cauzei în favoarea Judecătoriei Alexandria.

În motivarea soluției, curtea de apel a reținut că întrucât contractul de vânzare - cumpărare a cărui nulitate s-a solicitat a se constata prin acțiune a fost executat în totalitate, în speță nu operează competența teritorială alternativă a instanței de executare, reglementată de art. 10 pct. 1 C. proc. civ., ci sunt aplicabile dispozițiile art. 5 C. proc. civ., care stabilesc competența teritorială în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, în speță Judecătoria Alexandria. Împotriva sentinței curții de apel a declarat recurs reclamantul, solicitând stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. În acest sens, recurentul a arătat că, în speță, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, competența teritorială era alternativă între domiciliul pârâtului și locul de executare a contractului, conform art. 10 pct. 1 C. proc.

civ. și că, în această situație, potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul avea alegerea între cele două instanțe deopotrivă competente. Alegerea făcută de reclamant este irevocabilă, așa încât competența teritorială este pe deplin stabilită în favoarea primei instanțe sesizate nu-și poate declina competența nici din oficiu, nici la cererea pârâtului. De vreme ce reclamantul a sesizat Judecătoria Sectorului 5 București, care este instanța locului de executare a contractului de vânzare - cumpărare atacat, iar această instanță este competentă teritorial potrivit art. 10 C. proc. civ., ea nu putea să invoce, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul pârâtului, ci, conform art. 12 C. proc.

civ., trebuia să se socotească legal învestită și să judece cauza. Întrucât recurentul - reclamant a decedat pe parcursul judecării recursului, iar conform certificatului de moștenitor din 30 aprilie 2006 dosar recurs), moștenitorul său este P.V., calitatea procesuală activă a recurentului - reclamant s-a transmis, pe cale succesorală, moștenitorului P.V., care a înțeles să continue demersul judiciar pornit de autorul său. Intimatul - pârât nu a depus întâmpinare. Recursul este fondat, în sensul celor ce se vor arăta în continuare: În speță, reclamantul a sesizat Judecătoria Sectorului 5 București cu o acțiune în nulitatea unui contract de vânzare - cumpărare privind un bun imobil. Din examinarea contractului (fila 7 dosar Judecătoria Sector 5 București) rezultă că părțile nu au prevăzut în convenția lor o clauză care să stabilească locul executării obligației, situație în care norma de competență teritorială alternativă prevăzută de art. 10 pct. 1 C. proc.

civ. nu este aplicabilă, ea legând competența de locul prevăzut în contract pentru executarea obligației. Conform normei enunțate, în afară de instanța domiciliului pârâtului, în cererile privitoare la anularea unui contract, mai este competentă și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii. Într-o atare situație, competența teritorială se determină după regula de drept comun prevăzută de art. 5 C. proc. civ., în sensul că este competentă teritorial instanța de la domiciliul pârâtului. Deși curtea de apel a reținut corect că, în speță, competența teritorială se determină după norma înscrisă în art. 5 C. proc. civ. ea a ignorat caracterul relativ, de ordine privată, al acestei norme în raport de natura pricinii, precum și consecințele pe care le antrenează în stabilirea instanței competente.

4. Astfel, din coroborarea art. 159 pct. 3 cu art. 19 C. proc. civ. rezultă că numai în pricinile privitoare la bunuri și numai dacă nu este vorba de unul din cazurile prevăzute de art. 13 - 16 C. proc. civ., competența teritorială este relativă. Cum, în speță, este vorba despre o pricină privitoare la bunuri - acțiunea dedusă judecății are ca obiect anularea unui contract de vânzare - cumpărare a unui imobil - dar care nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 14 - 16 C. proc. civ., ce se referă la cererile în materie de moștenire, în materie de societate și respectiv în materie de insolvență, și nici în cel prevăzut de art. 13 C. proc. civ., deoarece nu este o acțiune reală imobiliară, ci una personală imobiliară, norma de competență teritoriala ce-i este aplicabila, înscrisa in art. 5 C. proc.

civ., are efect de ordine privată. Fiind vorba despre o normă de competență teritorială relativă, nesocotirea ei putea fi invocată pe calea excepției de necompetență numai către pârât și numai până la prima zi de înfățișare, în caz contrar irita sesizată rămânând competentă să judece litigiul, ca urmare a scăderii pârâtului din dreptul de a invoca o excepție relativă. Prin urmare, nu are nicio relevanță în speță că instanța sesizată de reclamant cu cererea de chemare în judecată, respectiv Judecătoria storului 5 București, nu era cea de la domiciliul pârâtului, pentru că atâta timp cât pârâtul, singurul care putea invoca excepția de necompetență teritorială relativă, nu a invocat-o, Judecătoria Sectorului 5 București a rămas competentă să judece litigiul, neavând dreptul să ridice, din oficiu, excepția de necompetență teritorială relativă în raport de domiciliul reclamantului, cum greșit s-a procedat în cauză.

Ignorând regula potrivit căreia excepția de necompetență relativă poate fi invocată numai de către pârât, Curtea de Apel a stabilit în mod nelegal competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei de la domiciliul pârâtului, în condițiile în care pârâtul nu - invocase sesizarea instanței cu nesocotirea dispozițiilor art. 5 C. proc. civ. În considerarea acestui argument, care justifică menținerea spre competentă soluționare a litigiului de către instanța sesizată de reclamant, prin care se solicită stabilirea competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București, este fondat și conform art. 312 alin. (1) și (3) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. va fi admis, iar sentința recurată va fi modificată, în sensul stabilirii competenței teritoriale în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul G.O., decedat pe parcursul procesului, și continuat de moștenitorul său P.V. împotriva sentinței nr. 17 din 4 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă. Modifică sentința atacată, în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 București. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2010.