ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2535/2010

Asupra conflictului

de competență:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia

la 28 noiembrie 2008, reclamantul E.C. a chemat în judecată pe pârâții B.L.,

R.M., M.I., M.A. și G.E. solicitând să se pronunțe o hotărâre care să țină loc

de contract de vânzare-cumpărare a terenului arabil extravilan în suprafață de

3,5 ha, situat pe raza localității Gheorghe Lazăr, județul Ialomița.

Judecătoria Slobozia

județul Ialomița, prin Sentința civilă nr. 120 din 8 ianuarie 2009, a admis

excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că

sunt aplicabile normele de competență din art. 5 C. proc. civ., care stabilesc,

ca regulă generală că cererea se face la domiciliul pârâților.

S-a calificat

acțiunea ca o acțiune personală și s-a reținut că domiciliul pârâților se află

pe raza Judecătoriei Constanța și, respectiv, a Judecătoriei sectorului 2 sau 3

București.

Având, însă, în

vedere că, potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai

multe instanțe, deopotrivă competente, instanța a luat act de declarația

acestuia la termenul din 8 ianuarie 2009 în sensul că alege ca instanță

competentă Judecătoria Constanța, și a dispus în consecință, declinând

competența în baza art. 158 C. proc. civ. în favoarea acestei instanțe.

Judecătoria Constanța,

secția civilă, prin Sentința civilă nr. 8758 pronunțată la 13 mai 2009, a admis

excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat

competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Prin aceeași

hotărâre, constatând ivit conflictul negativ de competență, această instanță a

dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Judecătoria Constanța a calificat acțiunea ca fiind o acțiune

personală imobiliară, motiv pentru care competența teritorială este

alternativă, devenind incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ.,

coroborate cu dispozițiile art. 12 C. proc. civ.

De asemenea, s-a

reținut că prima instanță sesizată nu putea invoca din oficiu excepția

necompetenței teritoriale, față de dispozițiile art. 159 alin. (3) C. proc.

civ.

Examinând conflictul

de competență, Înalta Curte va reține, că, în speță, competența soluționării

cauzei în primă instanță revine Judecătoriei Slatina pentru considerentele ce

succed:

Având în vedere că

instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni personale imobiliare,

prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, dreptul de

creanță corelativ obligației de a face, urmare a antecontractului încheiat cu

autorul pârâților cu privire la un bun imobil, competența teritorială este

alternativă.

Prin urmare sunt

incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile

art. 12 C. proc. civ., reclamantul având posibilitatea, instituită de aceste

texte de lege, de a alege între instanța de la domiciliul pârâtului și instanța

locului prevăzut în contract pentru executarea acestuia.

Dacă părțile nu au

prevăzut în contract o clauză referitoare la locul unde urmează să se execute

obligația, dispozițiile art. 10 C. proc. civ. nu mai sunt aplicabile,

competența urmând a se stabili potrivit dreptului comun.

În speță, în

cuprinsul antecontractului încheiat în formă autentică la 7 octombrie 2008,

există o clauză prin care părțile s-au obligat ca la data de 10 noiembrie 2008

să se prezinte la B.N.P. J., județul Ialomița, în vederea încheierii în formă

autentică a contractului de vânzare-cumpărare.

Ca atare, întrucât

reclamantul a optat prin formularea acțiunii pentru instanța de locul

executării contractului, în speță Judecătoria Slobozia, instanță competentă

teritorial față, de locul situării B.N.P. J. din localitatea Căzănești, județul

Ialomița, acestei instanțe îi revine competența soluționării cauzei conform

dispozițiilor art. 12 C. proc. civ.

De altfel,

Judecătoria Slobozia nu putea invoca din oficiu excepția de necompetență

teritorială având în vedere dispozițiile art. 159 alin. (3) C. proc. civ.,

conform cărora competența teritorială este reglementată printr-o normă de

ordine publică numai în cazul în care pricina este de competența unei alte

instanțe de același grad, iar părțile nu o pot înlătura (competență teritorială

exclusivă).

Pentru toate aceste

considerente, urmează ca, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., să se

stabilească competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2010.

Procesat

de GGC - NN