ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2535/2010

Asupra conflictului de competență: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia la 28 noiembrie 2008, reclamantul E.C. a chemat în judecată pe pârâții B.L., R.M., M.I., M.A. și G.E. solicitând să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a terenului arabil extravilan în suprafață de 3,5 ha, situat pe raza localității Gheorghe Lazăr, județul Ialomița. Judecătoria Slobozia județul Ialomița, prin Sentința civilă nr. 120 din 8 ianuarie 2009, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța, reținând că sunt aplicabile normele de competență din art. 5 C. proc. civ., care stabilesc, ca regulă generală că cererea se face la domiciliul pârâților.

S-a calificat acțiunea ca o acțiune personală și s-a reținut că domiciliul pârâților se află pe raza Judecătoriei Constanța și, respectiv, a Judecătoriei sectorului 2 sau 3 București. Având, însă, în vedere că, potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe, deopotrivă competente, instanța a luat act de declarația acestuia la termenul din 8 ianuarie 2009 în sensul că alege ca instanță competentă Judecătoria Constanța, și a dispus în consecință, declinând competența în baza art. 158 C. proc. civ. în favoarea acestei instanțe. Judecătoria Constanța, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 8758 pronunțată la 13 mai 2009, a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

Prin aceeași hotărâre, constatând ivit conflictul negativ de competență, această instanță a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență. Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Constanța a calificat acțiunea ca fiind o acțiune personală imobiliară, motiv pentru care competența teritorială este alternativă, devenind incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu dispozițiile art. 12 C. proc. civ. De asemenea, s-a reținut că prima instanță sesizată nu putea invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale, față de dispozițiile art. 159 alin. (3) C. proc. civ.

Examinând conflictul de competență, Înalta Curte va reține, că, în speță, competența soluționării cauzei în primă instanță revine Judecătoriei Slatina pentru considerentele ce succed: Având în vedere că instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni personale imobiliare, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, dreptul de creanță corelativ obligației de a face, urmare a antecontractului încheiat cu autorul pârâților cu privire la un bun imobil, competența teritorială este alternativă. Prin urmare sunt incidente dispozițiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu dispozițiile art. 12 C. proc. civ., reclamantul având posibilitatea, instituită de aceste texte de lege, de a alege între instanța de la domiciliul pârâtului și instanța locului prevăzut în contract pentru executarea acestuia.

Dacă părțile nu au prevăzut în contract o clauză referitoare la locul unde urmează să se execute obligația, dispozițiile art. 10 C. proc. civ. nu mai sunt aplicabile, competența urmând a se stabili potrivit dreptului comun. În speță, în cuprinsul antecontractului încheiat în formă autentică la 7 octombrie 2008, există o clauză prin care părțile s-au obligat ca la data de 10 noiembrie 2008 să se prezinte la B.N.P. J., județul Ialomița, în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare. Ca atare, întrucât reclamantul a optat prin formularea acțiunii pentru instanța de locul executării contractului, în speță Judecătoria Slobozia, instanță competentă teritorial față, de locul situării B.N.P.

J. din localitatea Căzănești, județul Ialomița, acestei instanțe îi revine competența soluționării cauzei conform dispozițiilor art. 12 C. proc. civ. De altfel, Judecătoria Slobozia nu putea invoca din oficiu excepția de necompetență teritorială având în vedere dispozițiile art. 159 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora competența teritorială este reglementată printr-o normă de ordine publică numai în cazul în care pricina este de competența unei alte instanțe de același grad, iar părțile nu o pot înlătura (competență teritorială exclusivă). Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., să se stabilească competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2010. Procesat de GGC - NN