ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1582/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Însurăței la data de 27 aprilie 2016, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtul B., acțiune în perfectarea actului de vânzare-cumpărare pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constatate că la data de 12.01.2015 pârâtul i-a vândut suprafața de 10.500 m.p. teren extravilan, categoria de folosință arabil, situat în județ Buzău șl care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.

Prin încheierea din 19.07.2016, pronunțată de Judecătoria însurăței, potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 476/2016, coroborate cu Decizia nr. 24/15.07.2016 a Președintelui Tribunalului Brăila, s-a dispus scoaterea cauze de pe rolul Judecătoriei însurăței și înaintarea pentru competentă soluționare la Judecătoria Făurei.

Prin sentința nr. 345 din 29 martie 2017, Judecătoria Făurei a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta în favoarea Judecătoriei Constanța.

În motivare, instanța a reținut că pârâtul domiciliază în comuna x din județ Constanța, aspect față de care a făcut aplicarea art. 107 alin. (1), art. 126 alin. (1), art. 129 și art. 130 C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

Prin sentința nr. 7579 din 26 iunie 2017, Judecătoria Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamanta în favoarea judecătoriei Medgidia.

În motivare, instanța a considerat că, potrivit art. 107 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei se determină în funcție de regula generală în materie de competență teritorială.

Instanța a observat că, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 337/1993, comuna x din județul Constanța este situată în raza de competență a Judecătoriei Medgidia, astfel că această instanță nu este competentă din punct de vedere teritorial pentru a soluționa prezenta cauză.

Învestită prin declinare, Judecătoria Medgidia a pronunțat sentința nr. 1668 din 14 noiembrie 2017, prin care a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului de competență.

În motivare, instanța a reținut că promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare, pe care se întemeiază cererea dedusă judecății, dă naștere unui raport juridic obligațional, în conținutul căruia intră un drept de creanță, căruia îi corespunde o obligație de a face.

Astfel, acțiunea civilă are caracter personal, deoarece prin intermediul acesteia reclamantul își valorifică un drept de creanță, iar conform art. 107 C. proc. civ. raportat la art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii.

Competența teritorială este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului și instanța locului executării obligației, numai dacă în actul juridic încheiat de părți a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligației.

În acest caz, față de dispozițiile art. 113 din C. proc. civ., alegerea între instanțele deopotrivă competente aparține reclamantului, iar aceștia au înțeles să sesizeze Judecătoria Făurei.

Analizând conflictul de competență, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct, 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 107 alin. (1) C. proc. civ. "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în circumscripția căreia domiciliază pârâtul".

Din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că domiciliul pârâtului este situat în județul Constanța.

În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, comuna x din județul Constanța este situată în raza de competență a Judecătoriei Medgidia, astfel că această instanță este competentă să soluționeze cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare.

Totodată, Înalta Curte constată că cererea de chemare în judecată are ca obiect "perfectarea actului de vânzare-cumpărare", reclamantul solicitând ca instanța să constatate că pârâtul i-a vândut respectiva suprafața de teren, iar hotărârea judecătorească să țină loc de act de vânzare-cumpărare. Așadar, în cauză nu există încheiat un act biletaral valabil, pentru a se reține o competență alternativă și pentru a fi incident art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., care se referă la instanța locului prevăzut în contract.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte a constatat că Judecătoria Medgidia este competentă să soluționeze cauza, ca instanță de la domiciliul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 mai 2018.