ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1476/2021

Ședința publică din data de 23 iunie 2021

asupra conflictului negativ de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Medgidia la data de 17 februarie 2020, A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu B., pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru terenurile în suprafață totală de 95.500 mp, indicate și individualizate, situate în extravilanul județul Constanța.

2.1. Prin sentința civilă nr. 38 din 18 ianuarie 2021, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale. A dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, având ca obiect autorizarea executării obligației de face (art. 580

2

C. proc. civ. de la 1865/art. 903 C. proc. civ.) în favoarea Judecătoriei Zalău.

A constatat că suprafața de teren ce face obiectul promisiunii bilaterale de vânzare - cumpărare nr. x din 3 aprilie 2012 se află în localitatea Băneasa, județul Constanța, însă în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 117 C. proc. civ.

A reținut că acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care ține loc de contract este o acțiune personală chiar dacă contractul ce se cere a fi perfectat este unul translativ de proprietate sau de alte drepturi reale, în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte prin decizia nr. 8/2013 în recurs în interesul legii.

Cum din actele dosarului a rezultat că pârâta are domiciliul în Zalău, prin prisma art. 107 C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Zalău.

2.2. Prin sentința civilă nr. 567 din 26 aprilie 2021, Judecătoria Zalău a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Medgidia. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A suspendat din oficiu judecata cauzei și a înaintat dosarul la Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată s-a reținut că, competența teritorială prevăzută de art. 107 C. proc. civ. este una de ordine privată, cauza având ca obiect drepturi de care părțile pot să dispună.

În aceste condiții, a constatat că potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale putea fi invocată doar de către pârâtă prin întâmpinare.

Or, în cauză, excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Medgidia a fost invocată de instanță din oficiu.

Ținând cont de cele statuate prin decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a constatat că atâta timp cât excepția necompetenței teritoriale nu a fost invocată prin întâmpinare, necompetența instanței inițial sesizate se acoperă.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, în considerarea argumentelor ce succed:

Prin cererea de chemare în judecată care a generat declinările reciproce de competență s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare - cumpărare pentru terenurile, indicate și individualizate, situate în extravilanul județul Constanța.

Față de obiectul cererii deduse judecății, în raport de dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., rezultă că părțile pot conveni ca pricinile referitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial.

Prin urmare, cererea de chemare în judecată care a generat dezînvestirile reciproce ale instanțelor este o acțiune pentru a cărei soluționare nu a fost instituită o competență teritorială exclusivă.

Necompetența este de ordine publică în situațiile expres prevăzute de art. 129 alin. (2) C. proc. civ., respectiv când sunt încălcate normele privind competența generală a instanțelor judecătorești, competența materială și competența teritorială exclusivă, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. În toate celelalte cazuri, art. 129 alin. (3) prevede că necompetența este de ordine privată.

Potrivit dispozițiilor art. 130 C. proc. civ., excepția necompetenței se invocă în mod diferit, în funcție de forma necompetenței, respectiv de caracterul de ordine publică sau privată al normei de competență încălcate.

În cauză, devin incidente prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora "necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Or, în speță, pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale a instanței prin întâmpinarea formulată.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere că reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată la Judecătoria Medgidia, în fața căreia nu a fost invocată de către pârâtă excepția necompetenței teritoriale, regulatorul de competență va fi pronunțat în favoarea acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medigidia.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 iunie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.