ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1544/2021

Ședința publică din data de 24 iunie 2021

Asupra conflictului negativ de competență;

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 29 martie 2021 pe rolul Judecătoriei Medgidia, sub nr. x/2021, petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a solicitat încuviințarea executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 262/2021, în baza titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 187 din 12 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2019, definitivă, împotriva debitoarei B.., la cererea creditorilor C. și D..

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 651 alin. (1), art. 665 și art. 666 din C. proc. civ.

2.1. Prin încheierea nr. 779 din 01 aprilie 2021, Judecătoria Medgidia a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1București.

În considerentele hotărârii pronunțate, reținând incidența dispozițiilor art. 666 și art. 651 din C. proc. civ., în raport de obiectul cauzei, Judecătoria Medgidia a apreciat că instanța de executare este cea de la domiciliul debitoarei (București, str. x, sector 1), de la data sesizării organului de executare.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Sectorului 1 București, secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 2947 din 14 aprilie 2021, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Medgidia; a constatat invit conflictul negativ de competență; a suspendat, din oficiu, judecata cauzei; a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii pronunțate, prin raportare la dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., reținând că sediul debitoarei se află în străinătate și că nu deține bunuri în circumscripția sectorul 1, Judecătoria Sectorului 1 București a apreciat că instanța competentă teritorial este cea de la domiciliul creditorilor situat în Medgidia, județul Constanța.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia, în considerarea argumentelor ce succed:

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ vizează cererea prin care petentul Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. a solicitat încuviințarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 187 din 12 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. x/2019, la solicitarea creditorilor C. și D. împotriva debitoarei B..

Înalta Curte constată că Judecătoria Medgidia și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 din C. proc. civ., în temeiul cărora se stabilește instanța competentă teritorial a soluționa pricina.

Astfel, Judecătoria Medgidia a apreciat că instanța de executare este cea de la sediul procesual ales al debitoarei (București, str. x, sector 1), de la data sesizării organului de executare, în timp ce Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că instanța competentă teritorial este cea de la domiciliul creditorilor situat în Medgidia, județul Constanța.

Potrivit prevederilor art. 666 alin. (1) din C. proc. civ., executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării silite instanței de executare.

Instanța de executare este definită de art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor."

Textul legal evocat instituie o competență în care prioritatea este acordată succesiv instanței în circumscripția căreia se regăsește sediul/domiciliul debitorului, creditorului, iar, în ultimul rând, al biroului executorului judecătoresc învestit de către creditor.

Potrivit art. 651 alin. (3) din C. proc. civ., "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe."

Din cuprinsul cererii de executare silită și a cererii de încuviințare a executării silite, aflate la filele x ale dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Medgidia, reiese că debitoarea B.. are sediul social în Budapesta, str. x și sediul procesual ales în București, str. x.

Cum sediul debitoarei nu este în țară, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., urmează ca instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite să fie determinată prin raportare la domiciliul creditorilor.

Conform cererii de încuviințare a executării silite înregistrate la data de 19 martie 2021, data deschiderii dosarului execuțional nr. x/2021, domiciliul creditorilor C. și D. se află în Medgidia, str. x, bl. VS1a, județul Constanța, respectiv Medgidia, județul Constanța.

Așadar, în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., competența teritorială în soluționarea cererii de încuviințare a executării silite formulate de Biroul Executorilor Judecătorești Asociați A. aparține instanței în circumscripția căreia domiciliază creditorii, anume Judecătoria Medgidia.

Împrejurarea că debitoarea B.., persoană juridică străină, are sediul procesual ales în București, str. x, indicat în cererea de executare silită și titlul executoriu, nu poate fi apreciată drept criteriu pentru determinarea instanței competente, în lipsa unor dispoziții exprese ale legiuitorului, cel mult poate prezenta relevanță sub aspectul asigurării cunoașterii procesului și a actelor de procedură îndeplinite în cursul acestuia, pentru a da eficiență dreptului la apărare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Medgidia este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite deduse judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Medgidia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2021.