ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2708/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința atacată cu recurs, sentința civilă nr. 1264, pronunțată la data de 22 octombrie 2003, în dosarul nr. 6735/2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca tardiv formulată, acțiunea introdusă de reclamanta C. Săliștea de Sus, în contradictoriu cu Guvernul României. Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că prin acțiunea înregistrată la data de 10 septembrie 2003, reclamanta a cerut anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, Anexa nr. 59, nr. crt. 14 și 15 privind magazinul alimentar nr. 2 Pod și magazinul alimentar nr. 3 Bulei, susținând că sunt proprietatea sa, astfel că în mod nelegal au fost incluse în domeniul public al comunei Săliștea de Sus.

Luând act de excepția invocată de Guvernul României, de concluziile părților și constatând că Anexa nr. 59 la H.G. nr. 934/2002 a fost publicată în M. Of. nr. 665 bis/9.09.2002, instanța de fond a respins acțiunea, ca fiind tardiv formulată, în raport cu prevederile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. Referitor la susținerea reclamantei, cum că în cauză sunt incidente prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, pe care instanța a respins-o, s-a motivat că regula aplicabilă este cea prevăzută de art. 5 alin. (1), a termenului de 30 de zile de la data publicării actului administrativ atacat. Împotriva acestei soluții a formulat recurs, reclamanta C. Săliștea de Sus, care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. și a susținut că instanța de fond a dat o hotărâre greșită, încălcând prevederile art. 5 alin. (5) din Legea nr. 29/1990, acțiunea fiind introdusă în termen de un an de la data publicării actului administrativ atacat. Recursul este întemeiat. Prin H.G. nr. 934/2002 a fost atestat domeniul public al județului Maramureș, precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din acest județ, iar recurenta-reclamantă a susținut că bunurile imobile individualizate la nr. crt. 14 și 15 din Anexa nr. 59, sunt proprietatea sa. Instanța de fond a reținut că Anexa nr. 59, privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al comunei Săliștea de Sus, a fost publicată în M. Of. nr. 665 bis/9.09.2002, astfel că acțiunea a fost formulată tardiv în raport cu termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ.

Într-adevăr, potrivit art. 5 alin. (1), înainte de a cere instanței, anularea actului administrativ, cel care se consideră vătămat, se va adresa, în termen de 30 de zile de la data când i s-a comunicat actul, autorității emitente, care este obligată să rezolve reclamația în 30 de zile. Din actele dosarului rezultă că recurenta-reclamantă s-a adresat cu reclamație administrativă, Guvernului României, la data de 1 august 2003 și, în lipsa răspunsului acestuia, instanței de judecată, la data de 9 septembrie 2003. Deci, problema pusă în cauză, este aceea a exercitării reclamației administrative în termen de 30 de zile, prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990. Este necontestat că actul administrativ atacat, H.G.

nr. 934/2002 și anexele acestuia, reprezintă un act administrativ cu caracter normativ, care potrivit art. 10 și 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, în vederea intrării în vigoare, se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Or, în cauză, R.A. M. O. a comunicat instanței de recurs, că anexele la H.G. nr. 934/2002 au fost publicate la cererea Consiliului Județean Maramureș, în 10 exemplare care i-au și fost livrate la data de 1 octombrie 2002. Astfel fiind, tipărirea celor 10 exemplare la comanda Consiliului Județean Maramureș, căruia i-au și fost livrate pentru uzul propriu, nu satisface pe deplin cerințele art. 10 și 11 din Legea nr. 24/2000, astfel încât actul normativ respectiv să devină opozabil terților, cu consecința calculării termenului prevăzut de art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990.

Cum, în cauză, nu s-a făcut dovada că recurenta-reclamantă a luat cunoștință de actul administrativ atacat, la o altă dată, decât cea pe care a invocat-o și în raport cu care s-a adresat Guvernului României, cu reclamație administrativă, rezultă că cerințele art. 5 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, sunt îndeplinite, soluția instanței de fond fiind nelegală și netemeinică. În concluzie, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă, pentru rejudecare, aceleiași instanțe potrivit dezlegărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta C. Săliștea de Sus, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 1264 din 22 octombrie 2003, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 aprilie 2005.