ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7463/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15

ianuarie 2003, reclamanta F.T.C.C. F. Maramureș, în calitate de mandatară

pentru C. Sălsig, a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea

parțială a H.G. nr. 934/2002, în sensul scoaterii din Anexa nr. 60, a

imobilelor înscrise la pozițiile 27 - Magazin Alimentar Sălsig Gîrdani nr. 29 -

Clădire comercială.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că imobilele în discuție nu sunt proprietatea statului

sau a unităților administrației teritoriale și greșit au fost incluse în H.G. nr.

934/2002, în fapt fiind proprietatea sa.

Prin sentința civilă nr. 465 din 23

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins excepțiile invocate de Guvernul

României, privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, nulitatea

acțiunii și neîndeplinirea procedurii prealabile.

Pe fond, a admis acțiunea și a

dispus anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, în ce privește Anexa nr. 60,

pozițiile 27, 28 și 29.

Prin aceeași hotărâre s-a respins și

cererea de chemare în garanție formulată de Guvernul României, împotriva

Ministerului Administrației Publice, Consiliului Județean Maramureș și

Consiliului Local al comunei Sălsig.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că toate bunurile ce fac obiectul acțiunii, se află în proprietatea

tabulară sau extratabulară a reclamantei și că nu au făcut niciodată obiectul

proprietății publice a comunei.

În același timp s-a apreciat că

bunurile în litigiu nu pot fi incluse în categoria bunurilor ce aparțin

domeniului public, întrucât nu se încadrează în nici una din categoriile

enunțate expres de pct. IV din lista anexă la Legea nr. 213/1998.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Guvernul României, invocând greșita aplicate a legii.

Astfel, recurentul a susținut că în

mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a

reclamantei și care în opinia sa nu a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra imobilelor construite pe terenul, proprietate publică, putând fi

considerată, cel mult, constructor de bună credință.

Un alt motiv de critică l-a

constituit faptul că instanța fondului nu a ținut cont că H.G. nr. 934/2002, a

avut drept scop delimitarea proprietății publice, de proprietatea privată a

localităților, fără a avea efect constitutiv de drept de proprietate, a fost

emisă pe baza hotărârii Consiliului local, care a inventariat aceste bunuri,

hotărâre rămasă necontestată.

În fine, o ultimă critică a vizat

respingerea cererilor de chemare în garanție, recurentul apreciind că față de

faptul că autoritățile administrative chemate, au fost cele care au emis actele

pe baza cărora s-a adoptat hotărârea de guvern contestată, se impunea prezența

acestora în proces.

Recursul nu este fondat și urmează a

fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la calitatea procesuală

activă a reclamantei, legal și temeinic Curtea de Apel Cluj a reținut că

aceasta a dovedit interesul legitim în promovarea acțiunii, conform

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990, imobilele menționate fiind

construite din fondurile sale proprii, pe terenurile ce i-au fost atribuite în

folosință veșnică, conform Decretului nr. 244/1955.

Astfel fiind, și având în vedere

calitatea de constructor de bună credință a reclamantei, necontestată, de

altfel, precum și faptul că aceste construcții nu fac parte din categoria celor

reglementate expres la pct. IV din lista anexă la Legea nr. 213/1998, dar mai ales împrejurarea că ele nu au fost dobândite de unitatea

administrativ-teritorială, prin nici unul din modurile reglementate de art. 7

din actul normativ menționat, legal și temeinic s-a apreciat de către Curtea de

Apel Cluj, că nu pot fi considerate proprietate publică, în sensul art. 3 din

Legea nr. 213/1998.

Faptul că la nivel local, Consiliul Local

Sălsig a inclus aceste imobile, în inventarul bunurilor proprietate publică,

este lipsit de relevanță, hotărârea fiind luată fără consultarea reclamantei,

căreia, de altfel, nu i-a fost adusă la cunoștință, decât în momentul

publicării H.G. nr. 934/2002.

În fine, legat de caracterul și

efectele juridice ale hotărârii ce face obiectul litigiului, corect s-a reținut

de către instanța fondului, că prin aceasta se schimba în fapt regimul juridic

al proprietății, reclamanta fiind deposedată de construcțiile pe care le-a

edificat și stăpânit neîntrerupt.

Referitor la cererile de chemare în

garanție, soluția de respingere pronunțată de Curtea de Apel Cluj, este pe

deplin justificată, autoritatea administrativă emitentă a actului purtând

întreaga răspundere pentru legalitatea acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României - Secretariatul General al Guvernului împotriva sentinței

civile nr. 465 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și

de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2004.