ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5495/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 75 din 10 iunie 2004, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul N.I., la 18 ani închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 C. pen. S-a aplicat pedeapsa complementară a degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (1) și (2) C. pen. Pe latură civilă, s-a luat act că partea vătămată G.F. nu s-a constituit parte civilă și inculpatul a fost obligat să-i plătească acesteia, ca reprezentant legal al minorului G.M., suma de 800.000 lei prestație periodică lunară pe perioada până la majoratul acestuia.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui cuțit. Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut următoarea situație de fapt. Inculpatul și soția sa își aveau casa într-o zonă învecinată cu terenuri pe care se amenajaseră grădini de zarzavat, un asemenea teren femeia dându-l spre folosință lui G.P., soțul fiicei ei dintr-o altă căsătorie. Acesta, adesea, venea la acel teren și își creștea și păsări în curtea soacrei sale, inculpatul, deși nu era de acord, nereproșându-i însă acest lucru. Fiind violent și consumator de alcool, inculpatul adesea își bătea soția și o alunga din locuință, fapte întâmplate și în ziua de 9 aprilie 2004, când a și spart, cu toporul, o ușă.

În dimineața zilei de 10 aprilie 2004, după ce noaptea băuse peste un litru de vin, inculpatul a ieșit din casă și i-a înjurat pe soția sa și pe G.P. aflat în zonă pentru a-și îngriji găinile și a recolta zarzavat. După scurt timp, G.P. a venit în fața casei soacrei sale și i-a cerut inculpatului să înceteze a-l mai înjura. Întrucât inculpatul a continuat, înjurierea celor doi, G.P. l-a îmbrâncit din calea sa și și-a continuat drumul spre o verandă, urmat fiind de inculpat. Ajuns în spatele lui G.P., inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit și l-a înțepat în zona urechii stângi. Surprins, cel lovit i-a adresat inculpatului cuvintele „ce ai făcut, mă nenorocitule, m-ai omorât”, după care s-a prăbușit la pământ, cu fața în sus.

Imediat, inculpatul s-a urcat peste trupul lui G.P. și cu același cuțit l-a tăiat la gât pe o lungime de 16 cm și l-a înțepat în inimă. Alarmați de strigătele soției inculpatului, în curte au venit R.I. și T.N.M., cel dintâi lovindu-l pe inculpat peste brațe, situație care a determinat oprirea agresiunii. Raportul medico-legal de necropsie a înscris că moartea lui G.P. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei acute mixte preponderent interne, urmare a unor plăgi înjunghiate la nivelul gâtului și al toracelui, cu interesarea laringelui, pulmonului stâng și al crosei arterei aorte. S-a mai înscris că plaga arterei aorte a fost în mod direct și necondiționat, mortală. Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt și, deci și a vinovăției sale, precum și netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 667 din 14 septembrie 2004 a respins, ca nefondat, apelul. Nemulțumit și de hotărârea instanței de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare invocate fiind cele prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt și s-a aplicat o pedeapsă greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen. Recursul declarat de inculpat este fondat pentru considerentul ce se va detalia. Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, dar a motivat-o ca fiind reacția sa firească la atacul pe care victima îl îndreptase împotriva integrității vieții lui, sens în care a susținut că a fost lovit cu o țeavă metalică și s-a apărat atunci când G.P.

a vrut să-l sugrume. Materialul probator administrat, respectiv declarațiile soției inculpatului, martor ocular, ale nepoatei acesteia C.A., prezentă în acele momente în imediata apropiere a desfășurării incidentului, ale vecinilor chemați în ajutor, R.I. fiind cel care l-a lovit pe inculpat pentru a-l determina să înceteze lovirea victimei, au relevat că atacul inculpatului nu a fost determinat de nici un act de violență sau de vreo tulburare de natură a-l provoca să săvârșească fapta. Mai mult, victima a încercat să îndepărteze conflictul iscat de inculpat, prin atitudinea de îndepărtare din calea acestuia. În cauză deci, în mod just instanța nu a reținut aplicabilitatea legitimei apărări, prevăzută de art. 44 C. pen.

și nici a circumstanțelor atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) din același cod. Recursul declarat de inculpat este însă fondat în ce privește pedeapsa privativă de libertate aplicată. Orientându-se la stabilirea pedepsei de 18 ani închisoare, instanța a considerat pericolul social deosebit de grav al faptei, împrejurările în care ea a fost săvârșită, dar nu a dat suficientă eficiență datelor persoanei făptuitorului, fără antecedente penale, în vârstă de 69 de ani și cu o sănătate șubredă. Se apreciază astfel că pedeapsa de 14 ani închisoare executabilă în regim de privare de libertate, este în măsură să corespundă scopului, așa cum prevede art. 52 C. pen. În consecință, recursul declarat de inculpat fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 667/ A din 14 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 75 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Călărași, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o modifică, în sensul că o reduce de la 18 ani închisoare, la 14 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 10 aprilie 2004, la 26 octombrie 2004. Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 octombrie 2004.