ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5495/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din 10

iunie 2004, Tribunalul Călărași a condamnat pe inculpatul N.I., la 18 ani

închisoare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a

art. 64 C. pen.

S-a aplicat pedeapsa complementară a

degradării militare prevăzută de art. 67 alin. (1) și (2) C. pen.

Pe latură civilă, s-a luat act că

partea vătămată G.F. nu s-a constituit parte civilă și inculpatul a fost

obligat să-i plătească acesteia, ca reprezentant legal al minorului G.M., suma

de 800.000 lei prestație periodică lunară pe perioada până la majoratul

acestuia.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat, a unui cuțit.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt.

Inculpatul și soția sa își aveau

casa într-o zonă învecinată cu terenuri pe care se amenajaseră grădini de

zarzavat, un asemenea teren femeia dându-l spre folosință lui G.P., soțul

fiicei ei dintr-o altă căsătorie.

Acesta, adesea, venea la acel teren

și își creștea și păsări în curtea soacrei sale, inculpatul, deși nu era de

acord, nereproșându-i însă acest lucru.

Fiind violent și consumator de

alcool, inculpatul adesea își bătea soția și o alunga din locuință, fapte

întâmplate și în ziua de 9 aprilie 2004, când a și spart, cu toporul, o ușă.

În dimineața zilei de 10 aprilie

2004, după ce noaptea băuse peste un litru de vin, inculpatul a ieșit din casă

și i-a înjurat pe soția sa și pe G.P. aflat în zonă pentru a-și îngriji găinile

și a recolta zarzavat.

După scurt timp, G.P. a venit în

fața casei soacrei sale și i-a cerut inculpatului să înceteze a-l mai înjura.

Întrucât inculpatul a continuat, înjurierea celor doi, G.P. l-a îmbrâncit din

calea sa și și-a continuat drumul spre o verandă, urmat fiind de inculpat.

Ajuns în spatele lui G.P., inculpatul a scos din buzunarul pantalonilor un

cuțit și l-a înțepat în zona urechii stângi. Surprins, cel lovit i-a adresat

inculpatului cuvintele „ce ai făcut, mă nenorocitule, m-ai omorât”, după care

s-a prăbușit la pământ, cu fața în sus. Imediat, inculpatul s-a urcat peste

trupul lui G.P. și cu același cuțit l-a tăiat la gât pe o lungime de 16 cm și

l-a înțepat în inimă.

Alarmați de strigătele soției

inculpatului, în curte au venit R.I. și T.N.M., cel dintâi lovindu-l pe

inculpat peste brațe, situație care a determinat oprirea agresiunii.

Raportul medico-legal de necropsie a

înscris că moartea lui G.P. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei acute

mixte preponderent interne, urmare a unor plăgi înjunghiate la nivelul gâtului

și al toracelui, cu interesarea laringelui, pulmonului stâng și al crosei

arterei aorte.

S-a mai înscris că plaga arterei

aorte a fost în mod direct și necondiționat, mortală.

Împotriva sentinței, inculpatul a

declarat apel, motivele invocate fiind greșita stabilire a situației de fapt

și, deci și a vinovăției sale, precum și netemeinicia pedepsei aplicate.

Curtea de București, secția a II-a

penală, prin decizia penală nr. 667 din 14 septembrie 2004 a respins, ca

nefondat, apelul.

Nemulțumit și de hotărârea instanței

de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazurile de casare

invocate fiind cele prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc.

pen., respectiv s-a comis o eroare gravă de fapt și s-a aplicat o pedeapsă

greșit individualizată în raport de prevederile art. 72 C. pen.

Recursul declarat de inculpat este

fondat pentru considerentul ce se va detalia.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

faptei, dar a motivat-o ca fiind reacția sa firească la atacul pe care victima

îl îndreptase împotriva integrității vieții lui, sens în care a susținut că a

fost lovit cu o țeavă metalică și s-a apărat atunci când G.P. a vrut să-l

sugrume.

Materialul probator administrat,

respectiv declarațiile soției inculpatului, martor ocular, ale nepoatei

acesteia C.A., prezentă în acele momente în imediata apropiere a desfășurării

incidentului, ale vecinilor chemați în ajutor, R.I. fiind cel care l-a lovit pe

inculpat pentru a-l determina să înceteze lovirea victimei, au relevat că atacul

inculpatului nu a fost determinat de nici un act de violență sau de vreo

tulburare de natură a-l provoca să săvârșească fapta.

Mai mult, victima a încercat să

îndepărteze conflictul iscat de inculpat, prin atitudinea de îndepărtare din

calea acestuia.

În cauză deci, în mod just instanța

nu a reținut aplicabilitatea legitimei apărări, prevăzută de art. 44 C. pen. și

nici a circumstanțelor atenuante a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) din

același cod.

Recursul declarat de inculpat este

însă fondat în ce privește pedeapsa privativă de libertate aplicată.

Orientându-se la stabilirea pedepsei

de 18 ani închisoare, instanța a considerat pericolul social deosebit de grav

al faptei, împrejurările în care ea a fost săvârșită, dar nu a dat suficientă

eficiență datelor persoanei făptuitorului, fără antecedente penale, în vârstă

de 69 de ani și cu o sănătate șubredă.

Se apreciază astfel că pedeapsa de

14 ani închisoare executabilă în regim de privare de libertate, este în măsură

să corespundă scopului, așa cum prevede art. 52 C. pen.

În consecință, recursul declarat de

inculpat fiind fondat, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul

N.I. împotriva deciziei penale nr. 667/ A din 14 septembrie 2004 a Curții de

Apel București, secția a II-a penală.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 75 din 10 iunie 2004 a Tribunalului Călărași, numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate, pe care o modifică, în sensul că o

reduce de la 18 ani închisoare, la 14 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și al arestării preventive de la 10 aprilie 2004, la 26 octombrie

2004.

Onorariul în sumă de 400.000 lei cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 octombrie 2004.