ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6385/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 180 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul Z.G. a fost condamnat, pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2004, la 24 iunie 2004. S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 11.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: Între inculpat și victima I.V., în vârstă de 65 ani, din aceeași localitate, exista un conflict generat de Z.G. care, în mai multe rânduri, sustrăsese fructe din livada părții vătămate. În noaptea de 19 ianuarie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a deplasat la locuința victimei pentru a-i cere explicații în legătură cu acuzațiile pe care aceasta le formulase. Victima a ieșit din casă înarmată cu o bâtă cu care l-a lovit pe inculpat; la rândul său, acesta a luat o sapă din curtea părții vătămate și a lovit-o de mai multe ori în față, chiar și după ce I.V.

căzuse. Din raportul de constatare medico-legală nr. 52060/A din 18 mai 2004 al Serviciului județean de medicină legală Hunedoara rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat zdrobirii capului prin loviri repetate la nivelul regiunii faciale cu un corp de tip tăietor-despicător. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de constatare, planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor M.C., B.M., declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul Z.G.

Prin motivele scrise, procurorul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică, în raport de împrejurările comiterii faptei și chiar în condițiile reținerii stării de provocare. Cu ocazia susținerii apelului, procurorul de ședință a completat motivele de apel cu un motiv de nelegalitate a sentinței, în sensul greșitei rețineri în cauză a circumstanței atenuante a provocării. Inculpatul a solicitat, în principal, achitarea, susținând că a comis fapta în stare de legitimă apărare, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 288/ A din 2 septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile declarate.

Instanța de apel a considerat că situația de fapt a fost corect stabilită, neimpunându-se înlăturarea scuzei provocării. Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs, criticând hotărârile atacate pentru greșita aplicare a legii; s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., precum și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 și 14 C. proc. pen. Recursul este fondat. Instanțele de judecată au reținut ca circumstanță atenuantă împrejurarea relatată de inculpat în apărare, în sensul că victima a ieșit din casă înarmată cu o bâtă și l-a lovit, determinându-i o puternică tulburare pe fondul căreia a agresat-o.

Din analiza materialului probator administrat în cauză nu rezultă că victima s-ar fi manifestat violent față de inculpat. Reținerea acestei circumstanțe s-a întemeiat doar pe afirmațiile inculpatului, nefiind confirmată de alte probe. Sinceritatea inculpatului este cu ușurință pusă la îndoială, câtă vreme cu ocazia primei audieri, acesta a negat comiterea faptei, iar concubinei sale, martora M.C., i-a relatat o altă stare de fapt decât cea reală. Ușa de acces în casa victimei nu se putea încuia, fiind sprijinită cu o bâtă pe dinăuntru, aspect necontestat de inculpat și confirmat de martora B.M., astfel că, pentru a putea deschide ușa, victima era nevoită să înlăture acea bâtă. Astfel se explică presupusa atitudine a victimei, precizată doar de inculpat, de a ieși în ușa casei sale cu o bâtă în mână.

Deși inculpatul susține că a fost lovit de victimă cu bâta în cap, acest aspect nu a fost dovedit cu nici un mijloc de probă. Inculpatul a fost fotografiat de către organele de poliție imediat după comiterea faptei și reținerea sa, iar fotografiile efectuate nu evidențiază nici o leziune sau urmă a vreunei lovituri la nivelul feței. De altfel, inculpatul este cel care a generat conflictul, câtă vreme, aflat în stare de ebrietate, a pătruns fără drept în curtea victimei, cu intenția de a-i cere socoteală pentru că l-ar fi acuzat pe nedrept de furtul unor prune. După ce victima a ieșit în prag, inculpatul a apucat în mâini o sapă a victimei aflată lângă scările casei și a început să o lovească, zdrobindu-i efectiv capul.

Ca atare, în cauză s-a reținut în mod neîntemeiat incidența prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul Z.G. săvârșind infracțiunea de omor fără să se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei. Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, va casa hotărârile pronunțate și va înlătura dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. În baza art. 174 C. pen., inculpatul Z.G. va fi condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare. Pedeapsa astfel individualizată este în măsură să asigure reinserția socială a inculpatului, prin cuantumul său exprimând, deopotrivă, atât reținerea pericolului social concret al infracțiunii săvârșite cât și a datelor referitoare la persoana inculpatului.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate vor fi menținute. Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 20 ianuarie 2004 la 30 noiembrie 2004. Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr. 288/ A din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul Z.G. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 180 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Hunedoara, sub aspectul reținerii art. 73 lit. b) C. pen. Înlătură dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen. și îl condamnă pe inculpatul Z.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2004 la 30 noiembrie 2004. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2004.