ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6385/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 180 din 24

iunie 2004 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul Z.G. a fost condamnat, pentru

săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., cu aplicarea

art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3

ani.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, iar în baza

art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive de la 20 ianuarie 2004, la 24 iunie 2004.

S-a constatat că în cauză nu există

constituire de parte civilă.

În baza art. 191 C. proc. pen.,

inculpatul a fost obligat la plata sumei de 11.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

Între inculpat și victima I.V., în

vârstă de 65 ani, din aceeași localitate, exista un conflict generat de Z.G.

care, în mai multe rânduri, sustrăsese fructe din livada părții vătămate.

În noaptea de 19 ianuarie 2004, după

ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul s-a deplasat la locuința victimei

pentru a-i cere explicații în legătură cu acuzațiile pe care aceasta le

formulase.

Victima a ieșit din casă înarmată cu

o bâtă cu care l-a lovit pe inculpat; la rândul său, acesta a luat o sapă din

curtea părții vătămate și a lovit-o de mai multe ori în față, chiar și după ce

I.V. căzuse.

Din raportul de constatare

medico-legală nr. 52060/A din 18 mai 2004 al Serviciului județean de medicină

legală Hunedoara rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat

zdrobirii capului prin loviri repetate la nivelul regiunii faciale cu un corp

de tip tăietor-despicător.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de constatare,

planșe fotografice, acte medico-legale, declarațiile martorilor M.C., B.M.,

declarațiile inculpatului care a recunoscut săvârșirea infracțiunii.

Împotriva acestei sentințe, au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și inculpatul Z.G.

Prin motivele scrise, procurorul a

criticat soluția instanței de fond sub aspectul netemeiniciei, apreciind că

pedeapsa aplicată inculpatului este mult prea mică, în raport de împrejurările

comiterii faptei și chiar în condițiile reținerii stării de provocare.

Cu ocazia susținerii apelului,

procurorul de ședință a completat motivele de apel cu un motiv de nelegalitate

a sentinței, în sensul greșitei rețineri în cauză a circumstanței atenuante a

provocării.

Inculpatul a solicitat, în

principal, achitarea, susținând că a comis fapta în stare de legitimă apărare,

iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 288/ A din 2

septembrie 2004, Curtea de Apel Alba Iulia a respins, ca nefondate, apelurile

declarate.

Instanța de apel a considerat că

situația de fapt a fost corect stabilită, neimpunându-se înlăturarea scuzei

provocării.

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Alba Iulia a declarat recurs, criticând hotărârile atacate pentru greșita

aplicare a legii; s-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor

pronunțate și înlăturarea prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., precum și reindividualizarea

pedepsei aplicate inculpatului.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

și 14 C. proc.

pen.

Recursul este fondat.

Instanțele de judecată au reținut ca

circumstanță atenuantă împrejurarea relatată de inculpat în apărare, în sensul

că victima a ieșit din casă înarmată cu o bâtă și l-a lovit, determinându-i o

puternică tulburare pe fondul căreia a agresat-o.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză nu rezultă că victima s-ar fi manifestat violent față de

inculpat.

Reținerea acestei circumstanțe s-a

întemeiat doar pe afirmațiile inculpatului, nefiind confirmată de alte probe.

Sinceritatea inculpatului este cu

ușurință pusă la îndoială, câtă vreme cu ocazia primei audieri, acesta a negat

comiterea faptei, iar concubinei sale, martora M.C., i-a relatat o altă stare

de fapt decât cea reală.

Ușa de acces în casa victimei nu se

putea încuia, fiind sprijinită cu o bâtă pe dinăuntru, aspect necontestat de

inculpat și confirmat de martora B.M., astfel că, pentru a putea deschide ușa,

victima era nevoită să înlăture acea bâtă. Astfel se explică presupusa

atitudine a victimei, precizată doar de inculpat, de a ieși în ușa casei sale

cu o bâtă în mână.

Deși inculpatul susține că a fost

lovit de victimă cu bâta în cap, acest aspect nu a fost dovedit cu nici un

mijloc de probă. Inculpatul a fost fotografiat de către organele de poliție

imediat după comiterea faptei și reținerea sa, iar fotografiile efectuate nu

evidențiază nici o leziune sau urmă a vreunei lovituri la nivelul feței.

De altfel, inculpatul este cel care

a generat conflictul, câtă vreme, aflat în stare de ebrietate, a pătruns fără

drept în curtea victimei, cu intenția de a-i cere socoteală pentru că l-ar fi

acuzat pe nedrept de furtul unor prune. După ce victima a ieșit în prag,

inculpatul a apucat în mâini o sapă a victimei aflată lângă scările casei și a

început să o lovească, zdrobindu-i efectiv capul.

Ca atare, în cauză s-a reținut în

mod neîntemeiat incidența prevederilor art. 73 lit. b) C. pen., inculpatul Z.G.

săvârșind infracțiunea de omor fără să se fi aflat sub stăpânirea unei

puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea victimei.

Pentru aceste considerente, Curtea

va admite recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, va casa

hotărârile pronunțate și va înlătura dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen.

În baza art. 174 C. pen., inculpatul

Z.G. va fi condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

Pedeapsa astfel individualizată este

în măsură să asigure reinserția socială a inculpatului, prin cuantumul său

exprimând, deopotrivă, atât reținerea pericolului social concret al

infracțiunii săvârșite cât și a datelor referitoare la persoana inculpatului.

Celelalte dispoziții ale hotărârilor

pronunțate vor fi menținute.

Timpul reținerii și arestării

preventive se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 20 ianuarie 2004 la

30 noiembrie 2004.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen. și

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (3) și 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia împotriva deciziei penale nr.

288/ A din 2 septembrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia, privind pe inculpatul

Z.G.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 180 din 24 iunie 2004 a Tribunalului Hunedoara, sub aspectul

reținerii art. 73 lit. b) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 73 lit.

b) C. pen. și îl condamnă pe inculpatul Z.G. la pedeapsa de 10 ani închisoare

pentru infracțiunea prevăzută de art. 174 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 20 ianuarie 2004

la 30 noiembrie 2004.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

30 noiembrie 2004.