ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6301/2004

Asupra recursului civil de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 20

ianuarie 2003, numitul P.R.G.Ș. a formulat contestație împotriva dispoziției

nr. 1537 din 19 decembrie 2002 emisă de Primarul municipiului Timișoara în

temeiul Legii nr. 10/2001, solicitând ca notificarea sa vizând acordarea de

despăgubiri bănești pentru imobilul preluat de Statul Român să fie înaintată

Prefecturii Timiș pentru rezolvare.

În motivarea acțiunii contestatorul

a arătat că este moștenitorul defuncților P.G. și G.P., care au fost

proprietari tabulari ai imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr.

2817, nr. top 9268, preluat în patrimoniul Statului Român prin expropriere, în

temeiul Decretului nr. 111/1959. Ulterior parcela a fost transcrisă în C.F. nr.

19269 Timișoara, ca proprietate a statului în administrarea operativă a

Universității Timișoara și a fost dezmembrată în trei suprafețe distincte, pe

care s-au construit cămine studențești și alte spații–anexă. În acest context

contestatorul a solicitat acordarea, în echivalent, de despăgubiri bănești însă

în mod nelegal Primarul municipiului Timișoara, prin decizia atacată, a respins

cererea de acordare a despăgubirilor bănești și a înaintat notificarea spre

soluționare Universității din Timișoara.

La termenul de judecată din 13 mai

2003 contestatorul a formulat o “precizare de acțiune”, solicitând ca instanța

să oblige Primarul municipiului Timișoara la restituirea unui teren în

suprafață de 675 mp, echivalent al celui preluat de la antecesorii săi.

Pe parcursul soluționării cauzei au

fost introduși în proces, în calitate de pârâți, Consiliul Local Timișoara și

Prefectura Județului Timiș.

Examinând probatoriile administrate,

tribunalul a reținut în esență că:

- imobilul expropriat intră sub

incidența prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, Universitatea din

Timișoara fiind o unitate bugetară din învățământ;

- în consecință, ea nu este o

entitate investită cu soluționarea notificării în sensul arătat în cap. II art.

1 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, adoptate prin H.G.

nr. 498/2003, astfel încât soluția adoptată prin dispoziția atacată este

greșită;

- imobilul ce a aparținut

antecesorilor contestatorului se înscrie în prevederile art. 11 alin. (4) din

Legea nr. 10/2001, astfel încât potrivit art. 33 alin. (1) din același act

normativ, cererea de restituire prin echivalent se adresează primăriei în a

cărei rază s-a aflat imobilul iar conform alin. (2) din text, măsurile

reparatorii se stabilesc prin dispoziție motivată a primarului, cu avizul

organelor teritoriale ale Ministerului Finanțelor Publice; în acest context

rezultă că dispoziția Primarului prin care notificarea a fost înaintată

Universității Timișoara este contrară dispozițiilor art. 11 și art. 33 din

Legea nr. 10/2001;

- în ceea ce privește “precizarea de

acțiune” s-a arătat că aceasta urmează să fie soluționată de către entitatea

investită cu soluționarea notificării.

În raport de aceste considerente,

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 543 din 17 iunie 2003, a admis contestația,

a anulat dispoziția atacată și a obligat Primăria Municipiului Timișoara să

soluționeze notificarea.

Apelul declarat de pârâții Primarul

municipiului Timișoara și Consiliul local Timișoara, prin care s-a susținut că

dispoziția s-a emis corect întrucât Universitatea din Timișoara are în

administrare imobilul a fost respins, cu o motivare similară celei a instanței

de fond, prin decizia civilă nr. 166 din 7 noiembrie 2003 pronunțată de Curtea

de Apel Timișoara.

Împotriva deciziei au declarat

recurs nemotivat în drept Primarul municipiului Timișoara și Consiliul,

reiterând critica formulată prin apel.

Recursul este nefondat.

Ambele instanțe au stabilit în mod

corect că imobilul în litigiu face parte dintre cele preluate de stat și

ocupate de unități bugetare din învățământ, fiind deci incidente prevederile

art. 16 din Legea nr. 10/2001; el se află în proprietatea Statului Român, în

favoarea Universității din Timișoara fiind constituit un “drept de administrare

operativă” iar pe terenul pentru care reclamantul solicită despăgubiri este

construit Căminul nr. 15 din Complexul studențesc.

Or, conform prevederilor art. 33

alin. (1) și (2) din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor pentru care se

solicită restituirea în echivalent persoana îndreptățită adresează notificarea

primăriei în raza căreia se află imobilul iar măsurile reparatorii în

echivalent se stabilesc prin dispoziția motivată a primarului.

Față de aceste dispoziții legale,

coroborate cu cele ale art. 11 din Legea nr. 10/2001, este pe deplin justificată

concluzia instanțelor în sensul că dispoziția primarului este nelegală și se

impune a fi anulată.

Așa fiind, recursul va fi respins ca

nefondat conform prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de

pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului

Timișoara împotriva deciziei civile nr. 166 din 7 noiembrie 2003 a Curții de

Apel Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie

2004.