CASE OF AGIBALOVA AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF AGIBALOVA AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2006)

CAUZUL PRIMEI SECȚIUNI DE AGIBALOVA ȘI ALȚII v. RUSSIA (Depunerea nr. 26724/03) HOTĂRÂREA STASBOURG 13 aprilie 2006 FINAL 13/07/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Agibalova și alții c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele C.L. Rozakis Loucaides Doamna Tulkens Lorenzen Doamna Vajić Doamna Botoucharova Kovler, judecători și grefierul Secțiunii Nielsen, având deliberat în privat la 23 martie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (n. 26724/03) împotriva Federației Ruse depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) cu patruzeci și șase de național ruși enumerate în apendicele 1 la 20 noiembrie 2001. Guvernul rus („Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Laptev, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La 7 octombrie 2003, Curtea a hotărât să comunice cererea către Guvern. În conformitate cu dispozițiile art. 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. La 23 martie 2006, Curtea a hotărât că o audiere în acest caz nu a fost necesară (art. 59 § 3 din Regulamentul de procedură). Aceștia primesc plăți de bunăstare pentru copiii lor. În 1999-2001, reclamanții au introdus seturi separate de proceduri civile împotriva unei autorități locale de bunăstare, care au solicitat achitații în aceste plăți. La datele prevăzute în apendicele 1, instanța internă a acordat cererile reclamanților și a ordonat autorității de asistență socială să le plătească sumele respective. Procedura de executare a fost inițiată în consecință. La 26 iulie 2001, judecătorii au întrerupt procedurile de executare în ceea ce privește hotărârile în favoarea reclamanților și le-au returnat scrisorile de executare referindu-se la lipsa fondurilor debitorului. După aceea, reclamanții au aplicat în mod eșuat la diferite organisme publice care doresc să aibă hotărârile în favoarea lor. 10. În ianuarie și februarie 2004, reclamanții au fost plătiți sumele datorate în conformitate cu scrierile de execuție. II. LEI DOMESTICE RELEVANT 11. Secțiunea 9 din Legea Federală privind Procedura de Execuție din 21 iulie 1997 prevede că ordinul unui judecător asupra instituției procedurilor de executare trebuie să stabilească un termen pentru respectarea voluntară a inculpatului cu o scrisoare de execuție. Termenul nu poate depăși cinci zile. Judecătorul trebuie, de asemenea, să avertizeze inculpatul că va urma acțiunile coercitive, în cazul în care inculpatul nu respectă termenul. 12. În temeiul secțiunii 13 din Lege, procedurile de executare ar trebui să fie încheiate în termen de două luni de la primirea scrisorii executării de către judecător. La 20 februarie 2004, Guvernul a informat Curtea că șase dintre reclamanții, și anume dna Mariya Fedorovna Bobrovskaya, dna Galina Petrovna Vostrikova, dna Galina Ivanovna Guzenko, dna Svetlana Sergeyevna Zavertyayeva, dna Galina Anatolyevna Kolesnikova și dna Lyudmila Georgiyevna Morozova, a acceptat o ofertă în soluționarea cererii lor și a invitat Curtea, în ceea ce privește plângerile reclamanților respectivi, să elimine cazul din lista sa de cazuri în temeiul articolului 37 alineatul (1) literele (a) și (b) din Convenție. Guvernul a inclus copii ale acordurilor de soluționare prietenoase din data de 11 și 12 februarie. În conformitate cu aceste acorduri, Guvernul s-a angajat să plătească datoriile hotărârii și compensarea în ceea ce privește prejudiciile morale și costurile juridice ale reclamanților, în timp ce acesta a declarat că nu au intenția de a continua procedurile în fața Curții. 14. Prin scrisorile înregistrate din 2 septembrie 2005, Curtea a transmis reclamanților exemplare ale acordurilor de mai sus și le-a invitat să afirme oficial, înainte de 7 octombrie 2005, că au acceptat soluționarea în cauză și că, prin urmare, nu au intenția de a-și continua cererea. Niciun răspuns nu a fost primit de la niciunul dintre solicitanți. 15. Având în vedere declarațiile celor șase reclamante menționate anterior și faptul că nu au prezentat niciun comentariu cu privire la soluționarea prietenoasă, Curtea constată că această chestiune a fost rezolvată și că reclamanții respectivi au pierdut interesul în urmărirea cererii lor. În consecință, în ceea ce privește plângerile celor șase reclamante enumerate mai sus, Curtea elimină cererea din lista sa, în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenție (a se vedea Tikhomirov și Tikhomirova c. Rusia (dec.), nr. 43172/98, 21 martie 2002). II. ARTICOLUL 6 ALEGAT AL CONVENȚIEII ȘI ARTICOLUL 1 AL PROTOCOLULUI nr. 1 LA CONVENȚIE 16. Restul reclamanților se plângeau de neexecutarea prelungită a hotărârilor în favoarea lor. Curtea va examina această plângere în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Aceste articole, în măsura în care este cazul, se citesc după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea bunurilor în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Admisibilitatea 17. Guvernul a notificat Curtea că autoritățile din regiunea Voronezh au încercat să asigure o soluționare prietenoasă a cauzei și că reclamanții au refuzat să accepte soluționarea prietenoasă cu privire la condițiile propuse de autoritățile. Prin referire la acest refuz, faptul că, în orice caz, hotărârile în favoarea reclamanților au fost executate, precum și decizia de admisibilitate în cazul Aleksantseva și alții c. Rusia (n. 750025/01 et seq., 4 septembrie 2003), Guvernul a invitat Curtea să elimine cererea, în conformitate cu art. 37 din Convenție. 18. Reclamanții nu sunt de acord cu argumentele guvernului și își mențin plângerile. În ceea ce privește propunerea de soluționare prietenoasă, reclamanții au susținut că autoritățile din regiunea Voronezh le-au oferit o ofertă, dar nu le-au permis reclamanților să se familiarizeze cu termenii ofertei respective și că, în orice caz, suma datoriilor de judecată transferate în conturile lor în 2004, a pierdut puterea de achiziție din cauza inflației. 19. Curtea observă în primul rând că părțile nu au putut conveni cu privire la condițiile unei soluții prietenoase ale cauzei. Acesta remarcă că, în anumite circumstanțe, o cerere poate fi, într-adevăr, eliminată din lista cazurilor în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) din Convenție pe baza unei declarații unilaterale a guvernului contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, § 76, CEDO 2003 ...), această procedură nu este, ca astfel, destinată a eluda opoziția reclamantului la o soluție prietenoasă. 20. În plus, trebuie făcută o distincție între, pe de o parte, declarațiile făcute în contextul procedurii de soluționare strict confidențiale (art. 38 § 2 din Convenția și art. 62 § 2 din Regulamentul Curții) și, pe de altă parte, declarațiile unilaterale formulate de un guvern contestat în cadrul procedurilor publice și adversare în fața Curții. 21. Cu privire la fapte, Curtea observă că guvernul nu a prezentat nicio declarație oficială care să poată cădea în această categorie și să ofere o bază suficientă pentru a constata că respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție nu impune Curtea să continue examinarea cazului (a se vedea, prin contrast, Akman c. Turcia (striking out), nr. 37453/97, §§ 23-24, ECHR 2001 VI). 22. În ceea ce privește argumentul guvernului că hotărârile în cauză au fost deja executate, Curtea consideră că pur și simplul fapt că autoritățile au respectat hotărârile după o întârziere substanțială nu poate fi considerat în acest caz ca privarea automată a reclamanților statutului de victimă în temeiul Convenției (a se vedea, de exemplu, Petrush ko c. Rusia , nr. 36494/02, § 16, 24 februarie 2005). 23. Având în vedere aceste considerații, Curtea respinge cererea Guvernului de a anula cererea în temeiul art. 37 din Convenție. 24. Curtea constată că cererea nu este în mod manifestant nefondată în sensul art. 35 § 3 din Convenție. 25. Guvernul nu a avansat niciun argument cu privire la fondul cererii. 26. Reclamanții și-au susținut plângerea. 27. Curtea observă că hotărârile în favoarea reclamanților au rămas inoperante de mai mulți ani. Guvernul nu a fost avansat nici o justificare pentru respectivele întârzieri. 28. Curtea a constatat frecvent încălcări ale art. 6 1 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea, printre altele, Burdov v. Rusia , nr. 59498/00, CEDH 2002-III și, mai recent, Petrusko , citat mai sus, sau Poznakirina v. Rusia , nr. 25964/02, 24 februarie 2005). După examinarea materialului care i-a fost prezentat, Curtea constată că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în cazul în cauză. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea constată că, prin nerespectarea de ani de zile a hotărârilor executive în favoarea reclamanților, autoritățile interne le-au împiedicat să primească banii pe care ar fi putut să-i primească în mod rezonabil. 30. Prin urmare, a existat o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1. III. Reclamanții se plâng de asemenea că neexecuția lungă a hotărârilor în favoarea lor a încălcat drepturile lor la soluții interne eficace în temeiul articolului 13 din Convenție. 32. Curtea consideră că această plângere este legată de chestiunile de neexecuție de mai sus, în măsura în care ar trebui să fie declarată admisibilă. Cu toate acestea, având în vedere concluziile referitoare la art. 6 1 (a se vedea punctul 30 mai sus), Curtea consideră că nu este necesar să se examineze dacă, în acest caz, a existat o încălcare a articolului 13. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 33. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă legea internă a Înaltei Parte contractanți în cauză permite doar repararea parțială, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 34. Reclamanții au solicitat sumele prevăzute în apendicele 2 care reprezentau datoriile de judecată legate de rata inflației pentru perioada de incumprire. Reclamanții au solicitat în continuare fiecare 31.000 de dolari americani (USD), din care 10.000 USD au reprezentat suma pe care o puteau câștiga în cursul perioadei în care, în schimb, au căutat executarea atribuțiilor curții lor și 20.000 USD au fost compensația pentru pierderile pe care copiii lor au susținut-o ca urmare a implementării neobișnuite a hotărârii în favoarea lor în ceea ce privește prejudicii materiale. Reclamanții nu au specificat reclamațiile în ceea ce privește restul de 1000 USD și au reclamat, de asemenea, fiecare USD 45 000 în ceea ce privește prejudiciile morale. 35. Guvernul a contestat afirmațiile reclamanților ca fiind excesive și nejustificate. În ceea ce privește prejudiciile materiale, acestea au subliniat că, în temeiul dreptului național, reclamanții au posibilitatea depunerea unei cereri de instanță, cerând dobânzi pentru plata întârzietă a datorielor lor de judecată și că instanța internă va calcula acest dobânzi pe baza unei rate statutare care este în prezent egală cu 14%. Prin urmare, în opinia Guvernului, dobânzile acumulate de solicitanți ar trebui să se ridice la 40 – 45% din datoriile lor de judecată. În ceea ce privește prejudiciile morale, guvernul a considerat că, în cazul în care Curtea constată o încălcare în acest caz, care ar constitui, în sine, suficiente satisfacții. 36. Având în vedere materialele în posesia sa, Curtea acceptă argumentul guvernului și acordă reclamanților sumele respective prevăzute în apendicele 2, plus orice impozit care poate fi taxabil. 37. În ceea ce privește compensarea prejudiciilor morale, Curtea nu ar exclude faptul că reclamanții ar fi putut fi suferit de necazul autorităților de stat în care nu a aplicat hotărârea în favoarea lor. Cu toate acestea, efectuarea evaluării sale pe o bază echitabilă, Curtea consideră că constatarea unei încălcări constituie, în sine, suficientă satisfacție pentru orice prejudicii morale suportate de reclamanții (a se vedea, într-un context similar, Poznakirina , citată mai sus, § 35 , Mikaylova și altele c. Rusia , nr. 22534/02 , § 41, 17 noiembrie 2005, sau Bobrova c. Rusia . , nr. 24654/03, § 37, 17 noiembrie 2005). Costuri și cheltuieli 38. Reclamanții au solicitat, de asemenea, fiecare RUR 10.045 pentru costurile și cheltuielile suportate în fața instanțelor interne și a Curții. 39. Guvernul a considerat că documentele prezentate de solicitanți nu indică faptul că reclamanții au suportat orice cost. 40. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. În cazul în cauză, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea fiecărui solicitant a sumei RUR 500 în ceea ce privește costurile și cheltuielile. Curtea consideră oportună faptul că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. de a elimina aplicarea din lista sa în ceea ce privește plângerile dnei Mariya Fedorovna Bobrovskaya, Galina Petrovna Vostrikova, Galina Ivanovna Guzenko, Svetlana Sergeyevna Zavertyayeva, Galina Anatolyevna Kolesnikova și Lyudmila Georgiyevna Morozova; declară cererea admisibilă în ceea ce privește plângerile celorlalți solicitanți; că a existat o încălcare a articolului 6 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; deține că nu este necesară examinarea plângerii în temeiul articolului 13 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre solicitanți, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenția: (i) sumele respective stabilite în apendicele 2 în ceea ce privește prejudiciile materiale; (ii) RUR 500 (cincă sute de ruble) în ceea ce privește costurile și cheltuielile; (iii) orice impozit care poate fi taxabil pe sumele de mai sus; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; că constatarea unei încălcări constituie, în sine, o satisfacție suficientă pentru orice prejudicii morale suportate de reclamanții; respinge restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 13 aprilie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Søren Nielsen Christos Rozakis Președintele grefierului APPENDIX 1 NUMELE APLICABILE AJUDMENTUL FINAL CARE TREBUIE SA FIE FACURAT Data/Decizia Organul APROBAT AMOUNT (RUR) Irina Fedorovna Agibalova 18 mai 2001 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 2.485.93 Natalya Sergheyevna Avdeyeva 30 noiembrie 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 4.706.37 Mariya Vasilievna Aksenova 25 februarie 2000 / Curtea de district Sovetskiy din Voronezh 3.758.31 Yelena Mitrofanovna Alekseyeva 10 februarie 2000 / Curtea de district Kominternovskiy din Voronezh 2.685.57 Yuliya Aleksandrovna Anokhina 28 aprilie 2000 / Curtea de oraș Semiluki din regiunea Voronezh 3.858.91 Nadezhda Anatolyevna Anpilogova 30 martie 2000 / Curtea de district Kominternovskiy din Voronez 2.020.26 Lyudmila Vladimirovna Aristova 9 februarie și 12 iulie 2000 / Curtea de district Kominternovskiy din Voronezh 17.040.37 Mariya Mikhaylovna Balko 19 noiembrie 1999 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 1.949.8 Mariya Fedorovna Bobrovskaya 21 martie 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 8.561.02 10. Galina Ivanovna Vedeneyeva 7 aprilie 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 6.164.24 11. Galina Petrovna Vostrikova 17 decembrie 1999 / Curtea de district Tsentralny din Voronezh 7.496.01 12. Marina Leonidovna Gotovtseva 19 decembrie 2000 / Curtea de district Tsentralny din Voronezh 4.580.32 13. Galina Ivanovna Guzenko 11 ianuarie 2001 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 4.678.62 14. Lyudmila Ivanovna Gurova 24 noiembrie 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 2.143,52 15. Lyubov Vyacheslavovna Drovyannikova 23 mai 2000 / Curtea de District Sovetskiy de Voronezh 4.062.27 16. Lyudila Georgievna Zhdanova 28 decembrie 1999 / Curtea de District Kominternovskiy de Voronezh 2.564,84 17. Yelena Yuryevna Zhuravel 29 septembrie 2000 / Curtea de District Levoberezhny de Voronezh 9.425.65 18. Svetlana Sergeyevna Zavertyayeva 6 iulie 2000 / Curtea de district Zheleznodorozhny din Voronezh 3.839.24 19. Lyubov Nikolayevna Zolotareva 6 octombrie 2000 / Curtea de oraș Khokholskiy din regiunea Voronezh 3.688.98 20. Alla Aleksandrovna Ishmuratova 4 august 2000 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 4.416.56 21. Nina Valentinovna Kamyshova 8 decembrie 1999 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 16.296.14 22. Anna Ivanovna Koshcheyeva 16 decembrie 1999 / Curtea orașului Bobrov din regiunea Voronezh 3.682.5 23. Vera Pavlovna Klementyeva 10 aprilie 2000 / Curtea districtului Sovetskiy din Voronezh 2000,94 24. Valentina Ivanovna Kolesnikova 8 februarie 2000 / Curtea districtului Tsentralny din Voronezh 8.878.88 25. Lyudmila Mitrofanovna Kolesnikova 4 iulie 2001 / Curtea districtului Levoberezhny din Voronezh 5.369.13 26. Galina Anatolyevna Kolesnikova 31 mai 2000 / Curtea de oraș Semiluki din regiunea Voronezh 2 030.2 27. Yelena Viktorovna Kostina 12 ianuarie 2001 / Curtea de district Levoberezhny din Voronezh 4 406.25 28. Vera Nikolayevna Krasova 6 aprilie 2000 / Curtea de district Kominternovskiy din Voronezh 1 870 29. Olga Vladimirovna Krugova 23 iunie 2000 / Curtea de district Kominternovskii din Voronezh 4.059.24 30. Zhanneta Alekseyevna Kukhareva 19 ianuarie 2000 / Curtea de District Sovetskiy din Voronezh 3.745.64 31. Anna Ivanovna Kuznetsova 25 decembrie 2000 / Curtea de District Levoberezhny din Voronezh 2.341.05 32. Svetlana Vasilyevna Levagina 23 aprilie 2001 / Curtea de District Kominternovskiy din Voronezh 4.461.52 33. Lyudmila Nikolayevna Minakova 31 ianuarie 2000 și 1 martie 2001 / Curtea de district Sovetskiy din Voronezh 15.635.64 34. Lyudmila Georgiyevna Morozova 28 iunie 2000 și 31 octombrie 2000 / Curtea de district Kominternovskiy din Voronezh 4.587.14 35. Svetlana Anatolyevna Nezhevenko 23 mai 2000 / Curtea de district Zheleznodorozhny din Voronezh 1.360.26 36. Yelena Ivanovna Nuzhdina Nuzhdina 4 august 2000 / Curtea de District Levoberezhny de Voronezh 4.267.24 37. Yelena Vasilyevna Pavlova 10 aprilie 2000 / Curtea de District Sovetskiy de Voronezh 4.002.3 38. Nadezhda Petrovna Pershina 14 ianuarie 2000 / Curtea de District Levoberezhny de Voronezh 954 39. Yelena Viktorovna Pilyugina 8 februarie 2001 / Curtea de District Levoberezhny de Voronezh 3.201.2 40. Natalya Vladimirovna Rychkova 22 mai 2000 / Curtea de district Sovetskiy de Voronezh 2 030.87 41. Yelena Borisovna Skryabina 22 mai 2000 / Curtea de district Tsentralny de Voronez 12 287.2 42. Olga Alekseyevna Smolyaninova 29 decembrie 1999 / Curtea de district Levoberezhny de Voronezh 4 246.35 43. Tatyana Anatolyevna Stenyushkina 23 iunie 2000 / Curtea de district Leninskiy de Voronez 5.792 44. Natalya Mikhaylovna Tolokonnikova 28 aprilie 2000/ Curtea de District Levoberezhny de Voronezh 2 090.62 45. Zinaida Aleksandrovna Chesnokova 30 martie 2000 / Curtea de District Kominternovskiy de Voronezh 1 320.64 46. Irina Anatolievna Shalneva 13 septembrie 2000 / Curtea de District Levoberezhny de Voronezh 2 250.59 APLICARE 2 NUMELE CLAIME APLICATIVE PENTRU DAMAGEA PECUNIARĂ (RUR) AMUNTĂRI PENTRU DAMAGE PECUNIAR (RUR) Irina Fedorovna Agibalova 2.040.53 1.118.66 Natalya Sergheyevna Avdeyeva 3,237.14 2,117.86 Mariya Vasilievna Aksenova 4,566.34 1.691.23 Yelena Mitrofanovna Alenseyeva 5,415.62 1.208.5 Yuliya Aleksandrovna Anokhina 5,794.15 1.736.5 Nadezhda Anatolievna Anpilogova 1,328.35 909.12 Lyudila Vladimovna Aristova 39,323.88 7.668.16 Mariya Miylovna Balko 2,796.66 877.05 Galina Ivanovna Vedeneyeva 9,398 2,773.9 10. Marina Leonidovna Gotovtseva 8,790.54 2,061.14 11. Lyudmila Ivanovna Gurova 1,369.2 964,58 12. Lyubov Vyacheslavovna Drovyannikova 5,987.79 1,828.02 13. Lyudmila Georgievna Zhdanova 6,412.48 1.154.14. Yelena Yuryevna Zhuravel 10,807.92 4,241,54 15. 3 828.41 1.987.45 17. Nina Valentinovna Kamyshova 27 265.06 7 333.26 18. Anna Ivanovna Koshcheyeva 9 876.02 1.657.12 19. Vera Pavlovna Klementyeva 3 044.03 900.42 20. Valentina Ivanovna Kolesnikova 19 244,97 3.995.5 21. Liudmila Mitrofanovna Kolesnikova 4 637.58 2.416.1 22. Yelena Viktorovna Kostina 3,566.7 1.982.81 23. Vera Nikolayevna Krasova 3 268.31 841.5 24. Zhanneta Alekseyevna Kukhareva 10.144.69 1.685.53 26. Anna Ivanovna Kuznetsova 2.045.03 29. Svetlana Vasilyevna Levagina 3.755.11 2.007.58 28. Liudmila Nikolayevna Minakova 34.077.91 7.036.03 29. Svetlana Anatolievna Nezhevenko 960.79 612.11 30. Yelena Ivanovna Nuzhdina 4.352.84 1.920.25 31. Yelena Vasilyevna Pavlova 6.088.7 1.801.03 32. Nada Petrovna Pershina 2.567.28 Yelena Viktorovna Pilyugina 2.939.6 1.440.54 34. Natalya Vladimirovna Rychkova 2.995.75 913.89 35. Yelena Borisovna Skryabina 18.116.33 5.529.24 36. Olga Alekseyevna Smolyaninova 10.851.61 1.912.2 37. Tatyana Anatolyevna Stenyushkina 8.376.87 2.687.4 38. Natalya Mikhaylovna Tolokonnikova 2.768.78 940.77 39. Zinaida Aleksandrovna Chesnokova 1.903.04 564.28 40. Irina Anatolyevna Shalnevaevna 2,369.04 1,012.76

FIRST SECTION

CASE OF

AGIBALOVA AND OTHERS v. RUSSIA

(Application no. 26724/03)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 April 2006

FINAL

13/07/2006

This judgment will become final in the circumstances set out in Article

44 §

2 of the Convention. It may be subject to editorial revision.

In the case of Agibalova and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

C.L.

Rozakis

,

President

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mrs

F.

Tulkens

,

Mr

P.

Lorenzen

,

Mrs

N.

Vajić

,

Mrs

S.

Botoucharova

,

Mr

A.

Kovler,

judges

and Mr

S.

Nielsen

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 23 March 2006,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 26724/03) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by forty-six Russian national listed in appendix 1 on 20

November 2001.

2.

The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr P. Laptev, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights.

3.

On 7 October 2003 the Court decided to communicate the application to the Government. Under the provisions of Article 29 § 3 of the Convention, it decided to examine the merits of the application at the same time as its admissibility.

4.

On 23 March 2006 the Court decided that a hearing in the case was unnecessary (Rule 59 § 3 of the Rules of Court).

THE FACTS

I.

THE CIRCUMSTANCES OF THE CASE

5.

The applicants live in the Voronezh Region.

6.

They are in receipt of welfare payments for their children. In 1999 – 2001 the applicants brought separate sets of civil proceedings against a local welfare authority, claiming arrears in those payments.

7.

On the dates set out in appendix 1 the domestic courts granted the applicants’ claims and ordered the welfare authority to pay them the respective amounts. The enforcement proceedings were commenced accordingly.

8.

On 26 July 2001 the bailiffs discontinued the enforcement proceedings in respect of the judgments in the applicants’ favour and returned the writs of execution to them referring to the lack of the debtor’s funds.

9.

Thereafter the applicants unsuccessfully applied to various public bodies seeking to have the judgments in their favour enforced.

10.

In January and February 2004 the applicants were paid the amounts due pursuant to the writs of execution.

II.

RELEVANT DOMESTIC LAW

11.

Section 9 of the Federal Law on Enforcement Proceedings of 21

July

1997 provides that a bailiff’s order on the institution of enforcement proceedings must fix a time-limit for the defendant’s voluntary compliance with a writ of execution. The time-limit may not exceed five days. The bailiff must also warn the defendant that coercive action will follow, should the defendant fail to comply with the time-limit.

12.

Under Section 13 of the Law, the enforcement proceedings should be completed within two months of the receipt of the writ of enforcement by the bailiff.

THE LAW

I.

WITHDRAWAL OF SIX APPLICANTS

13.

On 20 February 2004 the Government informed the Court that six of the applicants, namely Ms Mariya Fedorovna Bobrovskaya, Ms Galina Petrovna Vostrikova, Ms Galina Ivanovna Guzenko, Ms Svetlana Sergeyevna Zavertyayeva, Ms Galina Anatolyevna Kolesnikova and Ms

Lyudmila Georgiyevna Morozova, had accepted an offer in settlement of their application and invited the Court, in so far as the complaints of the respective applicants were concerned, to strike the case out of its list of cases under Article 37 § 1 (a) and (b) of the Convention. The Government enclosed copies of friendly settlement agreements dated 11 and 12

February

2004 signed by an official representing the Government and the applicants. Under these agreements the Government undertook to pay the judgment debts and compensation in respect of non-pecuniary damage and legal costs to the applicants, while the latter declared that they did not intend to pursue the proceedings before the Court.

14.

By registered letters of 2 September 2005 the Court transmitted copies of the above agreements to the applicants and invited them to affirm formally, before 7 October 2005, that they had accepted the settlement in question and that, therefore, they did not intend to pursue their application. No reply was received from any of the applicants.

15.

Taking into account the declarations of the aforementioned six applicants and the fact that they did not submit any comments regarding the friendly settlement, the Court finds that the matter has been resolved and the respective applicants have lost interest in pursuing their application. It finds no reasons of a general character, as defined in Article 37 § 1

in fine

, which would require the examination of the application by virtue of that Article. Accordingly, in so far as the complaints of the six applicants listed above are concerned, the Court strikes the application out of its list, in accordance with Article 37 § 1 of the Convention (see

Tikhomirov and Tikhomirova v.

Russia

(dec.), no. 43172/98, 21 March 2002).

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 6 OF THE CONVENTION AND ARTICLE 1 OF PROTOCOL NO. 1 TO THE CONVENTION

16.

The remaining applicants complained about the prolonged non-enforcement of the judgments in their favour. The Court will examine this complaint under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol

No. 1 to the Convention. These Articles, in so far as relevant, read as follows:

Article

6

§

1

“In the determination of his civil rights and obligations ..., everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...”

Article 1 of Protocol No. 1

“Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law.

The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.”

A.

Admissibility

17.

The Government notified the Court that the authorities of the Voronezh Region had attempted to secure a friendly settlement of the case and that the applicants had refused to accept the friendly settlement on the terms proposed by the authorities. By reference to this refusal, the fact that, in any event, the judgments in the applicants’ favour had been enforced, and the admissibility decision in the case of

Aleksentseva and Others v. Russia

(no. 75025/01

et seq

., 4 September 2003) the Government invited the Court to strike out the application, in accordance with Article 37 of the Convention.

18.

The applicants disagreed with the Government’s arguments and maintained their complaints. As regards the friendly settlement proposal, the applicants claimed that the authorities of the Voronezh Region had made an offer to them, but did not allow the applicants to acquaint themselves with the terms of that offer and that, in any event, the amount of the judgment debts transferred to their accounts in 2004 had lost the purchasing power due to inflation.

19.

The Court firstly observes that the parties were unable to agree on the terms of a friendly settlement of the case. It notes that whilst under certain circumstances an application may indeed be struck out of its list of cases under Article 37 § 1 (c) of the Convention on the basis of a unilateral declaration by the respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see

Tahsin Acar v. Turkey

[GC],

no.

26307/95, §

76, ECHR 2003

‑

...), this procedure is not, as such, intended to circumvent the applicant’s opposition to a friendly settlement.

20.

Moreover, a distinction must be drawn between, on one hand, declarations made in the context of strictly confidential friendly settlement proceedings (Article 38 § 2 of the Convention and Rule 62 § 2 of the Rules of Court) and, on the other hand, unilateral declarations made by a respondent Government in public and adversarial proceedings before the Court.

21.

On the facts, the Court observes that the Government failed to submit any formal statement capable of falling into that category and offering a sufficient basis for finding that respect for human rights as defined in the Convention does not require the Court to continue its examination of the case (see, by contrast,

Akman v. Turkey

(striking out), no. 37453/97, §§ 23-24, ECHR 2001

‑

VI).

22.

As regards the Government’s argument that the judgments in question have already been enforced, the Court considers that the mere fact that the authorities complied with the judgments after a substantial delay cannot be viewed in this case as automatically depriving the applicants of their victim status under the Convention. (see, e.g.,

Petrush

ko v. Russia

, no.

36494/02, §

16, 24 February 2005).

23.

In the light of the above considerations, the Court rejects the Government’s request to strike the application out under Article 37 of the Convention.

24.

The Court notes that the application is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 of the Convention. It further notes that it is not inadmissible on any other grounds. It must therefore be declared admissible.

B.

Merits

25.

The Government advanced no arguments on the merits of the application.

26.

The applicants maintained their complaint.

27.

The Court observes that the judgments in the applicants’ favour remained inoperative for several years. No justification was advanced by the Government for the respective delays.

28.

The Court has frequently found violations of Article 6

§

1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 in cases raising issues similar to the ones in the present case (see, among other authorities,

Burdov v. Russia

, no. 59498/00, ECHR 2002-III and, more recently,

Petrushko

, cited above, or

Poznakhirina v. Russia

, no. 25964/02, 24 February 2005).

29.

Having examined the material submitted to it, the Court notes that the Government did not put forward any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion in the present case. Having regard to its case-law on the subject, the Court finds that by failing for years to comply with the enforceable judgments in the applicants’ favour the domestic authorities prevented them from receiving the money they could reasonably have expected to receive.

30.

There has accordingly been a violation of Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1.

III.

OTHER ALLEGED VIOLATIONS OF THE CONVENTION

31.

The applicants also complained that the lengthy non-enforcement of the judgments in their favour violated their rights to effective domestic remedies under Article 13 of the Convention.

32.

The Court considers that this complaint is linked to the above issues of non-enforcement to such an extent that it should be declared admissible as well. However, having regard to the finding relating to Article 6

§

1 (see paragraph

30 above), the Court considers that it is not necessary to examine whether, in this case, there has been a violation of Article 13.

IV.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

33.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

A.

Damage

34.

The applicants claimed amounts set out in appendix 2 which represented the judgment debts index-linked to the inflation rate for the default period. The applicants further claimed each 31,000 US dollars (USD), of which USD 10,000 represented the amount they could have earned during the period when, instead, they had sought the enforcement of their court awards and USD 20,000 was the compensation for the losses their children had sustained as a result of the untimely enforcement of the judgment in their favour in respect of pecuniary damage. The applicants did not specify their claims as regards the remaining USD 1,000. They also claimed each USD 45,000 in respect of non-pecuniary damage.

35.

The Government contested the applicants’ claims as excessive and unjustified. As regards the pecuniary damage, they pointed out that under national law it was open to the applicants to file a court claim, seeking interest for the delayed payment of their judgment debts, and that the domestic courts would calculate such interest on the basis of a statutory rate which was currently equal to 14%. Therefore, in the Government’s view, the interest accrued by the applicants should amount to 40 – 45% of their judgment debts. As to the non-pecuniary damage, the Government considered that should the Court find a violation in this case that would in itself constitute sufficient just satisfaction.

36.

Having regard to the materials in its possession, the Court accepts the Government’s argument and awards the applicants the respective amounts set out in appendix 2, plus any tax that may be chargeable.

37.

In so far as the compensation of non-pecuniary damage is concerned, the Court would not exclude that the applicants might have suffered distress and frustration resulting from the State authorities’ failure to enforce the judgment in their favour. However, making its assessment on an equitable basis, the Court considers that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non

‑

pecuniary damage sustained by the applicants (see, in a similar context,

Poznakhirina

, cited above, § 35,

Mikhaylova and others v. Russia

, no. 22534/02, § 41, 17 November 2005, or

Bobrova v. Russia

, no. 24654/03, § 37, 17 November 2005).

B.

Costs and expenses

38.

The applicants also claimed each RUR 10,045 for the costs and expenses incurred before the domestic courts and the Court.

39.

The Government considered that the documents submitted by the applicants did not indicate that the applicants had incurred any costs.

40.

According to the Court’s case-law, an applicant is entitled to reimbursement of his costs and expenses only in so far as it has been shown that these have been actually and necessarily incurred and were reasonable as to quantum. In the present case, regard being had to the information in its possession and the above criteria, the Court considers it reasonable to award each applicant the sum of RUR 500 in respect of costs and expenses.

C.

Default interest

41.

The Court considers it appropriate that the default interest should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the application out of its list in so far as the complaints of Ms Mariya Fedorovna Bobrovskaya, Ms Galina Petrovna Vostrikova, Ms Galina Ivanovna Guzenko, Ms

Svetlana Sergeyevna Zavertyayeva, Ms Galina Anatolyevna Kolesnikova and Ms Lyudmila Georgiyevna Morozova are concerned;

2.

Declares

the application admissible in so far as the complaints of the remaining applicants are concerned;

3.

Holds

that there has been a violation of Article 6 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention;

4.

Holds

that there is no need to examine the complaint under Article 13 of the Convention;

5.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay each of the applicants, within three months from the date on which the judgment becomes final in accordance with Article

44

§

2 of the Convention:

(i)

the respective amounts set out in appendix 2 in respect of pecuniary damage;

(ii)

RUR 500 (five hundred roubles) in respect of costs and expenses;

(iii)

any tax that may be chargeable on the above amounts;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points;

6.

Holds

that the finding of a violation constitutes in itself sufficient just satisfaction for any non-pecuniary damage sustained by the applicants;

7.

Dismisses

the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction.

Done in English, and notified in writing on 13 April 2006, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

Søren

Nielsen

Christos

Rozakis

Registrar

President

APPENDIX 1

NAME OF APPLICANT

FINAL JUDGMENT TO BE ENFORCED

Date/Decision Body

AWARDED AMOUNT (RUR)

1.

Irina Fedorovna Agibalova

18 May 2001 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,485.93

2.

Natalya Sergeyevna Avdeyeva

30 November 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

4,706.37

3.

Mariya Vasilyevna Aksenova

25 February 2000 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

3,758.31

4.

Yelena Mitrofanovna Alekseyeva

10 February 2000 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

2,685.57

5.

Yuliya Aleksandrovna Anokhina

28 April 2000 / the Semiluki Town Court of the Voronezh Region

3,858.91

6.

Nadezhda Anatolyevna Anpilogova

30 March 2000 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

2,020.26

7.

Lyudmila Vladimirovna Aristova

9 February and 12 July 2000 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

17,040.37

8.

Mariya Mikhaylovna Balko

19 November 1999 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

1,949.8

9.

Mariya Fedorovna Bobrovskaya

21 March 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

8,561.02

10.

Galina Ivanovna Vedeneyeva

7 April 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

6,164.24

11.

Galina Petrovna Vostrikova

17 December 1999 / the Tsentralny District Court of Voronezh

7,496.01

12.

Marina Leonidovna Gotovtseva

19 December 2000 / the Tsentralny District Court of Voronezh

4,580.32

13.

Galina Ivanovna Guzenko

11 January 2001 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

4,678.62

14.

Lyudmila Ivanovna Gurova

24 November 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,143.52

15.

Lyubov Vyacheslavovna Drovyannikova

23 May 2000 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

4,062.27

16.

Lyudmila Georgiyevna Zhdanova

28 December 1999 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

2,564.84

17.

Yelena Yuryevna Zhuravel

29 September 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

9,425.65

18.

Svetlana Sergeyevna Zavertyayeva

6 July 2000 / the Zheleznodorozhny District Court of Voronezh

3,839.24

19.

Lyubov Nikolayevna Zolotareva

6 October 2000 / the Khokholskiy Town Court of the Voronezh Region

3,688.98

20.

Alla Aleksandrovna Ishmuratova

4 August 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

4,416.56

21.

Nina Valentinovna Kamyshova

8 December 1999 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

16,296.14

22.

Anna Ivanovna Koshcheyeva

16 December 1999 / the Bobrov Town Court of theVoronezh Region

3,682.5

23.

Vera Pavlovna Klementyeva

10 April 2000 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

2000,94

24.

Valentina Ivanovna Kolesnikova

8 February 2000 / the Tsentralny District Court of Voronezh

8,878.88

25.

Lyudmila Mitrofanovna Kolesnikova

4 July 2001 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

5,369.13

26.

Galina Anatolyevna Kolesnikova

31 May 2000 / the Semiluki Town Court of the Voronezh Region

2,030.2

27.

Yelena Viktorovna Kostina

12 January 2001 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

4,406.25

28.

Vera Nikolayevna Krasova

6 April 2000 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

1,870

29.

Olga Vladimirovna Krugova

23 June 2000 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

4,059.24

30.

Zhanneta Alekseyevna Kukhareva

19 January 2000 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

3,745.64

31.

Anna Ivanovna Kuznetsova

25 December 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,341.05

32.

Svetlana Vasilyevna Levagina

23 April 2001 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

4,461.52

33.

Lyudmila Nikolayevna Minakova

31 January 2000 and 1 March 2001 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

15,635.64

34.

Lyudmila Georgiyevna Morozova

28 June 2000 and 31 October 2000 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

4,587.14

35.

Svetlana Anatolyevna Nezhevenko

23 May 2000 / the Zheleznodorozhny District Court of Voronezh

1,360.26

36.

Yelena Ivanovna Nuzhdina

4 August 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

4,267.24

37.

Yelena Vasilyevna Pavlova

10 April 2000 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

4,002.3

38.

Nadezhda Petrovna Pershina

14 January 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

954

39.

Yelena Viktorovna Pilyugina

8 February 2001 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

3,201.2

40.

Natalya Vladimirovna Rychkova

22 May 2000 / the Sovetskiy District Court of Voronezh

2,030.87

41.

Yelena Borisovna Skryabina

22 May 2000 / the Tsentralny District Court of Voronezh

12,287.2

42.

Olga Alekseyevna Smolyaninova

29 December 1999 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

4,246.35

43.

Tatyana Anatolyevna Stenyushkina

23 June 2000 / the Leninskiy District Court of Voronezh

5,792

44.

Natalya Mikhaylovna Tolokonnikova

28 April 2000/ the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,090.62

45.

Zinaida Aleksandrovna Chesnokova

30 March 2000 / the Kominternovskiy District Court of Voronezh

1,320.64

46.

Irina Anatolyevna Shalneva

13 September 2000 / the Levoberezhny District Court of Voronezh

2,250.59

APPENDIX 2

NAME OF APPLICANT

CLAIMS FOR PECUNIARY DAMAGE (RUR)

AMOUNTS TO BE PAID FOR PECUNIARY DAMAGE (RUR)

1.

Irina Fedorovna Agibalova

2,040.53

1,118.66

2.

Natalya Sergeyevna Avdeyeva

3,237.14

2,117.86

3.

Mariya Vasilyevna Aksenova

4,566.34

1,691.23

4.

Yelena Mitrofanovna Alekseyeva

5,415.62

1,208.5

5.

Yuliya Aleksandrovna Anokhina

5,794.15

1,736.5

6.

Nadezhda Anatolyevna Anpilogova

1,328.35

909.12

7.

Lyudmila Vladimirovna Aristova

39,323.88

7,668.16

8.

Mariya Mikhaylovna Balko

2,796.66

877.05

9.

Galina Ivanovna Vedeneyeva

9,398

2,773.9

10.

Marina Leonidovna Gotovtseva

8,790.54

2,061.14

11.

Lyudmila Ivanovna Gurova

1,369.2

964.58

12.

Lyubov Vyacheslavovna Drovyannikova

5,987.79

1,828.02

13.

Lyudmila Georgiyevna Zhdanova

6,412.48

1,154.17

14.

Yelena Yuryevna Zhuravel

10,807.92

4,241.54

15.

Lyubov Nikolayevna Zolotareva

4,100.67

1,660.04

16.

Alla Aleksandrovna Ishmuratova

3,828.41

1,987.45

17.

Nina Valentinovna Kamyshova

27,265.06

7,333.26

18.

Anna Ivanovna Koshcheyeva

9,876.02

1,657.12

19.

Vera Pavlovna Klementyeva

3,044.03

900.42

20.

Valentina Ivanovna Kolesnikova

19,244.97

3,995.5

21.

Lyudmila Mitrofanovna Kolesnikova

4,637.58

2,416.1

22.

Yelena Viktorovna Kostina

3,566.7

1,982.81

23.

Vera Nikolayevna Krasova

3,268.31

841.5

24.

Olga Vladimirovna Krugova

5,849.36

1,826.65

25.

Zhanneta Alekseyevna Kukhareva

10,144.69

1,685.53

26.

Anna Ivanovna Kuznetsova

2,045.03

1,053.47

27.

Svetlana Vasilyevna Levagina

3,755.11

2,007.58

28.

Lyudmila Nikolayevna Minakova

34,077.91

7,036.03

29.

Svetlana Anatolyevna Nezhevenko

960.79

612.11

30.

Yelena Ivanovna Nuzhdina

4,352.84

1,920.25

31.

Yelena Vasilyevna Pavlova

6,088.7

1,801.03

32.

Nadezhda Petrovna Pershina

2,567.28

429.3

33.

Yelena Viktorovna Pilyugina

2,939.6

1,440.54

34.

Natalya Vladimirovna Rychkova

2,995.75

913.89

35.

Yelena Borisovna Skryabina

18,116.33

5,529.24

36.

Olga Alekseyevna Smolyaninova

10,851.61

1,912.2

37.

Tatyana Anatolyevna Stenyushkina

8,376.87

2,687.4

38.

Natalya Mikhaylovna Tolokonnikova

2,768.78

940.77

39.

Zinaida Aleksandrovna Chesnokova

1,903.04

564.28

40.

Irina Anatolyevna Shalneva

2,369.04

1,012.76