ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7461/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la 15

ianuarie 2003, reclamanta SC C.P. SA Seini a chemat în judecată Guvernul

României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, în sensul scoaterii

din Anexele nr. 11, nr. 32, nr. 38 și nr. 69, a imobilelor înscrise la

pozițiile: 80 - Brutărie; 37 - Brutărie, Hala Magazie, Coteț - Dragomirești 92,

15 - Brutărie Lăpuș, 88 și 38 - Uscător Valea Chioarului 111.

În motivarea cererii sale,

reclamanta a susținut că imobilele menționate au fost greșit incluse în inventarul

domeniului public, întrucât sunt proprietatea sa.

Prin sentința civilă nr. 513 din 6

mai 2003, Curtea de Apel Cluj a respins excepțiile privind lipsa calității

procesuale active a reclamantei, neîndeplinirii procedurii administrative

prealabile și nulității acțiunii.

Pe fond, a admis acțiunea și a

anulat în parte, H.G. nr. 934/2002 - Anexele nr. 11, nr. 32, nr. 38 și nr. 69,

la pozițiile 80, 37, 15 și 38.

Prin aceeași hotărâre a fost

respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Guvernul României,

împotriva Ministerului Administrației Publice, Consiliul Județean Maramureș,

Consiliul Local Ariniș, Consiliul Local Dragomirești, Consiliul Local Lăpuș și

Consiliul Local Valea Chioarului, precum și cererea de intervenție în interesul

Guvernului, formulată de Consiliul Local Ariniș și cererea de intervenție în

interes propriu, formulată de Primarul comunei Dragomirești.

Totodată, a fost anulată ca

insuficient timbrată, cererea de intervenție în interesul Guvernului, formulată

de Ministerul Administrației Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut că toate bunurile ce fac obiectul acțiunii, se află în

proprietatea tabulară sau extratabulară a reclamantei sau a cooperativei de

consum asociate, coproprietate privată de grup și că nu au făcut niciodată

obiectul proprietăților publice a comunei.

În același timp s-a apreciat ca

hotărârile Consiliilor locale, de aprobare a inventarului domeniului public al

comunei, nu este opozabilă reclamantei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Guvernul României, care a invocat greșita aplicare a legii.

Într-o primă critică, recurentul a

susținut greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantei, care în opinia sa nu a făcut dovada dreptului de proprietate

asupra imobilelor construite pe terenul, proprietate publică, ci cel mult a

calității de constructor de bună credință.

Recurentul a criticat soluția Curții

de Apel Cluj, și pentru faptul că aceasta nu a ținut cont că H.G. nr. 934/2002,

care a avut drept scop, delimitarea proprietății publice, de proprietatea

privată a localităților, neavând efect constitutiv de drept de proprietate, a

fost emisă pe baza hotărârilor Consiliilor locale care au inventariat aceste

bunuri, hotărâre rămasă necontestată.

În fine, o ultimă critică a vizat

respingerea cererii de chemare în garanție a acelor autorități administrative

care au emis actele pe baza cărora s-a adoptat hotărârea Guvernului contestată,

și care în opinia recurentului trebuiau să stea în proces.

Recursul nu este fondat și urmează a

fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la calitatea procesuală

activă a reclamantei, în mod legal și temeinic Curtea de Apel Cluj a reținut că

aceasta a dovedit interesul legitim în promovarea acțiunii, în conformitate cu

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, imobilele menționate fiind

construite din fondurile proprii, pe terenurile ce i-au fost atribuite în

folosință veșnică, în temeiul Decretului nr. 244/1955.

Astfel fiind și având în vedere calitatea

de constructor de bună credință, necontestată, de altfel, precum și faptul că

aceste construcții nu fac parte din categoria celor reglementate expres la pct.

III din lista anexă la Legea nr. 213/1998, dar mai ales împrejurarea că ele nu

au fost dobândite de unitățile administrativ-teritoriale, prin modurile

reglementate de art. 7 din actul normativ menționat și temeinic s-a apreciat că

nu pot fi considerate proprietate publică, în sensul art. 3 din Legea nr. 213/1998.

Faptul că la nivel local, printr-o

hotărâre a Consiliilor locale s-au inclus aceste mobile, în inventarul

bunurilor proprietate publică, este lipsit de relevanță, această hotărâre fiind

luată fără consultarea reclamantei, căreia, de altfel nu i-a fost adusă la

cunoștință, decât în momentul publicării H.G. nr. 934/2002.

În fine, în ce privește caracterul

și efectele juridice ale hotărârii ce face obiectul litigiului, corect s-a

reținut că prin aceasta s-a schimbat în fapt regimul juridic al proprietății,

reclamanta fiind deposedată de construcțiile pe care le-a edificat și stăpânit

neîntrerupt.

Referitor la cererile de chemare în

garanție, soluția de respingere pronunțată de Curtea de Apel Cluj, este pe

deplin justificată, autoritatea administrativă emitentă a actului dedus

judecății, fiind cea care poartă răspunderea pentru legalitatea acestuia.

În raport cu aceste considerente și cu

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 513 din 6 mai 2003 a Curții de

Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 octombrie 2004.