ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7461/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 15 ianuarie 2003, reclamanta SC C.P. SA Seini a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parțială a H.G. nr. 934/2002, în sensul scoaterii din Anexele nr. 11, nr. 32, nr. 38 și nr. 69, a imobilelor înscrise la pozițiile: 80 - Brutărie; 37 - Brutărie, Hala Magazie, Coteț - Dragomirești 92, 15 - Brutărie Lăpuș, 88 și 38 - Uscător Valea Chioarului 111. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că imobilele menționate au fost greșit incluse în inventarul domeniului public, întrucât sunt proprietatea sa. Prin sentința civilă nr. 513 din 6 mai 2003, Curtea de Apel Cluj a respins excepțiile privind lipsa calității procesuale active a reclamantei, neîndeplinirii procedurii administrative prealabile și nulității acțiunii.

Pe fond, a admis acțiunea și a anulat în parte, H.G. nr. 934/2002 - Anexele nr. 11, nr. 32, nr. 38 și nr. 69, la pozițiile 80, 37, 15 și 38. Prin aceeași hotărâre a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de Guvernul României, împotriva Ministerului Administrației Publice, Consiliul Județean Maramureș, Consiliul Local Ariniș, Consiliul Local Dragomirești, Consiliul Local Lăpuș și Consiliul Local Valea Chioarului, precum și cererea de intervenție în interesul Guvernului, formulată de Consiliul Local Ariniș și cererea de intervenție în interes propriu, formulată de Primarul comunei Dragomirești. Totodată, a fost anulată ca insuficient timbrată, cererea de intervenție în interesul Guvernului, formulată de Ministerul Administrației Publice.

Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că toate bunurile ce fac obiectul acțiunii, se află în proprietatea tabulară sau extratabulară a reclamantei sau a cooperativei de consum asociate, coproprietate privată de grup și că nu au făcut niciodată obiectul proprietăților publice a comunei. În același timp s-a apreciat ca hotărârile Consiliilor locale, de aprobare a inventarului domeniului public al comunei, nu este opozabilă reclamantei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, Guvernul României, care a invocat greșita aplicare a legii. Într-o primă critică, recurentul a susținut greșita respingere a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, care în opinia sa nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilelor construite pe terenul, proprietate publică, ci cel mult a calității de constructor de bună credință.

Recurentul a criticat soluția Curții de Apel Cluj, și pentru faptul că aceasta nu a ținut cont că H.G. nr. 934/2002, care a avut drept scop, delimitarea proprietății publice, de proprietatea privată a localităților, neavând efect constitutiv de drept de proprietate, a fost emisă pe baza hotărârilor Consiliilor locale care au inventariat aceste bunuri, hotărâre rămasă necontestată. În fine, o ultimă critică a vizat respingerea cererii de chemare în garanție a acelor autorități administrative care au emis actele pe baza cărora s-a adoptat hotărârea Guvernului contestată, și care în opinia recurentului trebuiau să stea în proces. Recursul nu este fondat și urmează a fi respins, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Referitor la calitatea procesuală activă a reclamantei, în mod legal și temeinic Curtea de Apel Cluj a reținut că aceasta a dovedit interesul legitim în promovarea acțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, imobilele menționate fiind construite din fondurile proprii, pe terenurile ce i-au fost atribuite în folosință veșnică, în temeiul Decretului nr. 244/1955. Astfel fiind și având în vedere calitatea de constructor de bună credință, necontestată, de altfel, precum și faptul că aceste construcții nu fac parte din categoria celor reglementate expres la pct. III din lista anexă la Legea nr. 213/1998, dar mai ales împrejurarea că ele nu au fost dobândite de unitățile administrativ-teritoriale, prin modurile reglementate de art. 7 din actul normativ menționat și temeinic s-a apreciat că nu pot fi considerate proprietate publică, în sensul art. 3 din Legea nr. 213/1998.

Faptul că la nivel local, printr-o hotărâre a Consiliilor locale s-au inclus aceste mobile, în inventarul bunurilor proprietate publică, este lipsit de relevanță, această hotărâre fiind luată fără consultarea reclamantei, căreia, de altfel nu i-a fost adusă la cunoștință, decât în momentul publicării H.G. nr. 934/2002. În fine, în ce privește caracterul și efectele juridice ale hotărârii ce face obiectul litigiului, corect s-a reținut că prin aceasta s-a schimbat în fapt regimul juridic al proprietății, reclamanta fiind deposedată de construcțiile pe care le-a edificat și stăpânit neîntrerupt. Referitor la cererile de chemare în garanție, soluția de respingere pronunțată de Curtea de Apel Cluj, este pe deplin justificată, autoritatea administrativă emitentă a actului dedus judecății, fiind cea care poartă răspunderea pentru legalitatea acestuia.

În raport cu aceste considerente și cu dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 513 din 6 mai 2003 a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2004.