ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6682/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6682/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 decembrie 2000 s-a
înregistrat acțiunea în revendicarea imobilului situat în București, compus din
teren 518 mp și construcție (demisol, parter și etaj), introdusă de reclamanți,
legitimați ca succesori legali, în calitate de fii ai defunctei mame, care, la
rândul său, a fost unica moștenitoare față de P.E., decedată în 1965,
proprietara imobilului.
Tribunalul București, prin sentința
civilă nr. 1753 din 22 noiembrie 2001 a admis acțiunea și a obligat Statul prin
Ministerul Finanțelor și RA A.P.P.S. București să lase reclamanților, în
deplină proprietate și posesie, imobilul revendicat și identificat prin
raportul de expertiză N.V.
Prin decizia civilă nr. 77 din 25
februarie 2003 Curtea de Apel București, secția a IV–a civilă, a respins
apelurile celor doi pârâți, reținând, în esență, că:
- nu a operat prescripția achizitivă
(uzucapiunea) de 30 de ani, întrucât posesia exercitată de stat în 1965, nu
este utilă, întrucât preluarea s-a făcut fără titlu valabil și prin acte de
violență, irevocabil stabilite prin sentința civilă nr. 13062/1999, succesorul
legal având domiciliu forțat, ceea ce l-a împiedicat să-și exercite drepturile
succesorale;
- imobilul a fost identificat prin
expertizele topografice, stabilindu-se structura locativă, fără a fi remarcate
modificări esențiale, iar
- suprafața de teren aferentă
actuală este de 459,30 mp , mai puțin cu 58,70 mp decât exista în patrimoniul
autoarei în 1940.
Contra ambelor hotărâri a declarat
recurs numai pârâta RA-A.P.P.S. București, pe temeiul art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., reținând motivele din apel:
- a operat uzucapiunea, căci posesia
a fost continuă, netulburată și neîntreruptă, publică și exercitată sub nume de
proprietar, iar
- deși terenul preluat a fost în suprafață
de 360 mp, instanțele au retrocedat reclamanților 459,30 mp.
Recursul este nefondat.
Așadar, în recurs, nu se constată
preluarea fără titlu valabil de către stat, că certificatul de vacanță succesorală
a fost, irevocabil, anulat prin sentința civilă nr. 13062/1999, întrucât unica
succesoare legală a avut domiciliu forțat, fiind implicată, deci, prin acte de
violență, să-și exercite opțiunea și drepturile legale succesorale.
De asemenea, nu se contestă
calitatea succesorală și dreptul de proprietate dobândit, ca și identitatea
imobilului revendicat cu cel preluat ilegal de stat în condițiile relevate.
Singurul mijloc de apărare invocat
de recurentă, care constituie și motiv de recurs, privește incidența
uzucapiunii de 30 de ani, care a fost, pe larg și judicios examinată în decizia
instanței de apel nr. 77 din 25 februarie 2003.
Recurenta, în motivele de recurs, nu
se referă, însă, la calitatea posesiei utile și la actele de violență
exercitate de autoritățile statului față de unica succesoare, care anihilează
utilitatea, ca o condiție fundamentală a posesiei legitime.
Într-adevăr, P.M., fiica autoarei imobilului,
a avut domiciliu forțat în Râmnicu Vâlcea, iar în acea perioadă s-a obținut
certificatul de vacanță succesorală nr. 140 din 6 octombrie 1965, care, pe
acest temei, a fost anulat irevocabil în dosarul nr. 1233/1999 al Judecătoriei sectorului
1 București.
Așadar, în mod corect instanța de
apel a dat eficiența juridică deplină a dispozițiilor art. 1851 C. civ. relativă
la actele de violență efectuate în contra titularului dreptului care constituie
un viciu esențial al posesiei și o lipsește de unul din elementele sale
fundamentale pentru a fi utilă și a duce la dobândirea dreptului de proprietate,
după 30 de ani de exercitare.
Referitor la suprafața de 459,30 mp teren,
restituită prin hotărârile atacate, în decizie s-a motivat corect că aceasta
este mai mică cu 58,70 mp „decât suprafața identificată în patrimoniul autoarei
în 1940 (aflată în prezent în folosința Grădiniței de copii din vecinătate)”.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta
RA A.P.P.S. București împotriva deciziei nr. 77 din 25 februarie 2003 a Curții
de Apel București, secția a IV–a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.