ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la 11 iunie 2004, la Tribunalul Harghita, reclamantul S.G. a chemat în judecată

Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Administrației și

Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Harghita, solicitând

anularea actului nr. 45.835 din 31 mai 2004, prin care i-a fost respinsă

contestația împotriva măsurii de eliberare a sa din funcția de șef al

Serviciului Poliției de Ordine Publică din Inspectoratul de Poliție al

județului Harghita.

În motivarea acțiunii,

reclamantul arată că prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr.

5/II/2512 din 27 aprilie 2004, a fost eliberat din funcția de conducere

deținută, fără vreun temei legal.

Tribunalul Harghita, prin

sentința civilă nr. 1014 din 13 octombrie 2004, a declinat competența de

soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. Această instanță,

prin sentința civilă nr. 39 din 7 februarie 2005, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul de Poliție al județului

Harghita și Inspectoratul General al Poliției Române, a respins acțiunea

reclamantului împotriva acestor pârâți și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea

reclamantului împotriva pârâtului Ministerului Administrației și Internelor.

Instanța a apreciat că,

întrucât actul atacat a fost adoptat de Ministerul Administrației și Internelor,

în exercitarea atribuțiilor de control ierarhic, acesta este exceptat

controlului judecătoresc, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei soluții a

declarat recurs, reclamantul S.G., susținând, în esență, că măsura eliberării

din funcție nu era un act administrativ în exercitarea atribuțiunilor

controlului ierarhic, întrucât la momentul luării acesteia nu a existat un

astfel de control. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul

că măsura eliberării din funcție a reclamantului nu este disciplinară și că

aceasta nu modifică statutul de polițist.

Recursul este fondat.

Din actele dosarului rezultă

că măsura eliberării reclamantului-recurent din funcția de șef al serviciului Poliției

de ordine publică din Inspectoratul de Poliție al județului Harghita a fost

dispusă prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 5/II/2512

din 27 aprilie 2004, ca urmare a constatării unor grave abuzuri și ilegalități,

fiind, deci, o măsură disciplinară, trebuind să respecte dispozițiile Legii nr.

360/2002.

Dispozițiile acestei legi,

atunci când reglementează sancțiunile luate împotriva polițistului, menționează

ca sancțiune supremă, destituirea din funcția avută.

Așadar, măsura disciplinară

dispusă de Ministerul Administrației și Internelor a fost luată în virtutea

competențelor pe care legea le conferă ministerului, nefiind exceptate

controlului instanței de contencios administrativ.

Hotărârea instanței de fond

fiind nelegală, se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa

sentința atacată și se va trimite cauza, aceleași instanțe, pentru a analiza cauza

în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

S.G. împotriva sentinței civile nr. 39 din 7 februarie 2005 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 26 aprilie 2005.