ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2826/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 11 iunie 2004, la Tribunalul Harghita, reclamantul S.G. a chemat în judecată Inspectoratul General al Poliției Române, Ministerul Administrației și Internelor și Inspectoratul de Poliție al județului Harghita, solicitând anularea actului nr. 45.835 din 31 mai 2004, prin care i-a fost respinsă contestația împotriva măsurii de eliberare a sa din funcția de șef al Serviciului Poliției de Ordine Publică din Inspectoratul de Poliție al județului Harghita. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 5/II/2512 din 27 aprilie 2004, a fost eliberat din funcția de conducere deținută, fără vreun temei legal.

Tribunalul Harghita, prin sentința civilă nr. 1014 din 13 octombrie 2004, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș. Această instanță, prin sentința civilă nr. 39 din 7 februarie 2005, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Inspectoratul de Poliție al județului Harghita și Inspectoratul General al Poliției Române, a respins acțiunea reclamantului împotriva acestor pârâți și a respins, ca inadmisibilă, acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Ministerului Administrației și Internelor. Instanța a apreciat că, întrucât actul atacat a fost adoptat de Ministerul Administrației și Internelor, în exercitarea atribuțiilor de control ierarhic, acesta este exceptat controlului judecătoresc, potrivit art. 2 lit. e) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul S.G., susținând, în esență, că măsura eliberării din funcție nu era un act administrativ în exercitarea atribuțiunilor controlului ierarhic, întrucât la momentul luării acesteia nu a existat un astfel de control. De asemenea, în mod greșit instanța de fond a reținut faptul că măsura eliberării din funcție a reclamantului nu este disciplinară și că aceasta nu modifică statutul de polițist. Recursul este fondat. Din actele dosarului rezultă că măsura eliberării reclamantului-recurent din funcția de șef al serviciului Poliției de ordine publică din Inspectoratul de Poliție al județului Harghita a fost dispusă prin Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 5/II/2512 din 27 aprilie 2004, ca urmare a constatării unor grave abuzuri și ilegalități, fiind, deci, o măsură disciplinară, trebuind să respecte dispozițiile Legii nr. 360/2002.

Dispozițiile acestei legi, atunci când reglementează sancțiunile luate împotriva polițistului, menționează ca sancțiune supremă, destituirea din funcția avută. Așadar, măsura disciplinară dispusă de Ministerul Administrației și Internelor a fost luată în virtutea competențelor pe care legea le conferă ministerului, nefiind exceptate controlului instanței de contencios administrativ. Hotărârea instanței de fond fiind nelegală, se va admite recursul declarat de reclamant, se va casa sentința atacată și se va trimite cauza, aceleași instanțe, pentru a analiza cauza în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de S.G. împotriva sentinței civile nr. 39 din 7 februarie 2005 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 aprilie 2005.