ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4461/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de

26 iunie 2000, reclamanții: R.I.C.T. și R.P. au chemat în judecată Primăria

Municipiului București și SC T.A. SA București solicitând ca prin hotărârea ce

se va pronunța, pârâtele să fie obligate să le lase în deplină proprietate și

liniștită posesie suprafața de teren de 183 mp ce a fost situată în București,

sau să li se acorde o suprafață de teren într-o zonă similară. În subsidiar, au

solicitat obligarea pârâtelor la plata contravalorii terenului și a

construcției demolată abuziv.

În motivarea acțiunii, reclamanții

au arătat că autorii lor, R.D. și R.I. au fost proprietarii unei suprafețe de

teren de 183 mp și ai unei construcții situate în fosta stradă F. nr. 42,

imobil ce a fost preluat în mod abuziv.

Construcția a fost demolată, iar

terenul, parțial acoperit cu obiective de utilitate publică, iar pentru

diferența de teren nu există o nouă declarație de utilitate publică, este liber

și poate fi restituit.

Au mai arătat că sunt unicii

moștenitori testamentari și legali ai autorilor lor.

În dovedirea acțiunii, întemeiată pe

dispozițiile art. 480 C. civ., reclamanții au solicitat, iar instanța de fond a

admis proba cu înscrisuri și expertiză tehnică judiciară ce a fost efectuată de

expertul inginer V.G. care a concluzionat că amplasamentul actual al terenului

fostului imobil din București, str. F. nr. 2, în suprafață de 183 mp este

identificat pe platoul situat la nord de B-dul O.G. și est de ieșirea din

Pasajul Mărășești și este liber.

Prin sentința civilă nr. 1577 din 22

octombrie 2001 (ulterior rectificată prin încheierea din 20 decembrie 2002)

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis acțiunea reclamanților și a

obligat pe pârâtele Primăria Municipiului București și SC T.A. SA să lase

reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 183 mp

individualizat conform raportului de expertiză și schiței ce fac parte

integrantă din hotărâre.

A mai obligat pe pârâte la 2

milioane lei cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, în esență, că terenul în litigiu a fost preluat abuziv de către

stat, în prezent acesta este liber și nu este inclus în planul urban de

sistematizare, fiind îndeplinite cerințele art. 480 C. civ.

Soluția instanței de fond a fost confirmată

de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, care prin decizia nr. 446

din 23 octombrie 2003, a respins ca nefondată excepția tardivității apelului și

a respins ca nefondat apelul formulat de Primăria Municipiului București.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

a declarat recurs pârâta Primăria Municipiului București reprezentată de

Primarul General invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Susține că în mod greșit instanța de

apel i-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive, întrucât

conform Legii nr. 215/2001 o atare calitate o are Municipiul București, prin

Primarul General.

Mai susține că în mod greșit

acțiunea reclamanților a fost admisă întrucât scopul exproprierii a fost

realizat și în consecință, terenul nu trebuia restituită, iar

recurenții-reclamanți trebuia să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Recursul este nefondat.

Referitor la prima critică, aceasta

nu poate fi primită.

Într-adevăr, conform Legii

administrației publice locale nr. 215/2001, administrația publică a

Municipiului București se realizează de către consiliile locale ale sectoarelor

Municipiului București și Consiliul General al Municipiului București ca

autorități deliberative, precum și de către primarii sectoarelor și primarul

general al Municipiului București ca autorități executive.

Rezultă așadar că Primarul General

ca funcție executivă, reprezintă atât Municipiul București, cât și Primăria

Municipiului București, în egală măsură.

De altfel, la data de 26 iunie 2000

când a fost introdusă cererea introductivă de instanță, calitatea procesuală de

pârâtă a Primăriei Municipiului București era în concordanță deplină cu Legea

nr. 69/1991 atunci în vigoare, Legea nr. 215/2001 invocată de recurentă intrând

în vigoare în anul 2001, ulterior sesizării instanței. De altfel, recursul este

declarat de către Primăria Municipiului București, reprezentată legal de

primarul general, ceea ce atestă, odată în plus, caracterul nefondat al

criticii formulate.

Susținerea conform căreia cauza

dedusă judecății trebuia soluționată conform procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001,

nu poate fi primită.

În raport cu data introducerii

acțiunii, 26 iunie 2000, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

(14 februarie 2001), instanța nu putea soluționa cauza decât în raport de

temeiul juridic invocat (respectiv art. 480 C. civ.) pentru că, altfel, ar fi

încălcat principiul neretroactivității legii, potrivit căruia legea dispune

numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.

Într-adevăr, potrivit art. 47 alin. (1)

din Legea nr. 10/2001, prevederile prezentei legi sunt aplicabile și în cazul

acțiunilor în curs de judecată, persoana îndreptățită putând însă alege calea

prezentei legi, renunțând la judecarea cauzei sau solicitând suspendarea ei.

Rezultă, așadar, că legiuitorul a

lăsat la dispoziția persoanei îndreptățite dreptul de a alege calea acestei

legi, caz în care poate renunța la judecată sau solicita suspendarea cauzei

înregistrată anterior Legii nr. 10/2001.

Prin urmare, instanța nu putea să

determine judecarea litigiului în cadrul juridic prevăzut de legea specială

(cum susține recurenta) în situația în care reclamanții au precizat că nu

înțeleg să uzeze de prevederile legii noi.

Se constată, așadar, că pricina

dedusă judecății a fost soluționată corect de instanță având în vedere

prevederile art. 480 C. civ.

Nu poate fi primită nici susținerea

conform căreia scopul exproprierii s-ar fi realizat, în condițiile în care, așa

cum în mod just au reținut și instanțele, terenul este liber și nu este inclus

în planul urban de sistematizare.

Drept urmare, pentru considerentele

expuse, recursul se privește ca nefondat și va fi respins în consecință.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

pârâta Primăria Municipiului București, prin Primarul General, împotriva

deciziei nr. 446 din 23 octombrie 2003 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2005.