ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2884/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2884/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursurilor civile de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 504 din 16
decembrie 2003 Judecătoria Toplița a admis acțiunea reclamantului Consiliul
Local Toplița prin executivul său Primăria Municipiului Toplița, împotriva
pârâților P.D. și P.I. și în parte cererea de intervenție formulată de
intervenienții T.P., I.A., S.O., M.E., M.A.L., M.V., M.I., Z.V., C.I., B.S., B.F.
Pârâții au fost obligați să
desființeze gardul și amenajarea zidului din piatră ridicat pe carosabilul
străzii T. pe segmentul ce face legătura acesteia cu strada A.I. din municipiul
Toplița. Pârâții au mai fost obligați la plata de daune cominatorii de 100.000
lei/zi de întârziere, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până
la îndeplinirea obligației lor.
S-a dispus rectificarea înscrisei în
C.F. nr. 7731 Toplița nr. top 9578/2/2/2 teren în suprafață de 750 mp în sensul
transcrierii terenului pe domeniul public al municipiului Toplița.
Pârâții au fost obligați la plata
cheltuielilor de judecată.
Instanța a reținut că strada
Târgului, în litigiu, face parte din domeniul public al orașului Toplița, fiind
deschisă până în anul 2002 circulației publice.
Acest fapt rezultă din Hotărârea nr.
49/2001 a Consiliului Local Toplița, situație reținută și în mai multe hotărâri
judecătorești (sentința civilă nr. 952 din 17 septembrie 1996 a Judecătoriei
Toplița, decizia civilă nr. 3003 din 7 mai 1997 a Tribunalului Harghita, decizia
civilă nr. 100 din 3 februarie 2000 a Curții de Apel Târgu-Mureș, decizia
civilă nr. 138 din 3 martie 1994 a Curții de Apel Târgu-Mureș; decizia civilă
nr. 871 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș) se concluzionează de
instanța de fond că față de starea de fapt reținută prin hotărârile
judecătorești menționate nu poate fi reținută o altă stare de fapt.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, prin
decizia civilă nr. 164 din 16 martie 2004 a admis apelul declarat de pârâții P.D.
și P.I. împotriva sentinței civile nr. 504 din 16 decembrie 2003 a Judecătoriei
Toplița pe care o schimbă în sensul că respinge ca nefondată acțiunea civilă
formulată de Consiliul Local Toplița prin Primăria Toplița precum și cererea de
intervenție formulată de intervenienții menționați.
Instanța de apel a reținut că prin
decizia nr. 846 din 18 septembrie 2001 a Curții de Apel Târgu-Mureș a fost
admisă acțiunea formulată de P.D. și P.I. în contradictoriu cu Primăria
orașului Toplița, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, aceasta fiind
obligată să valideze suprafața de 6171 mp și să pună reclamanta în posesia
acestei suprafețe prin eliberarea adeverinței de proprietate. În considerentele
acestei decizii se arată că în realitate nu este vorba de un drum, ci în
perioada existenței C.A.P.- ului era o potecă de circa 50 m lungime și o lățime
de 3 m, potecă ce traversa terenul casei de locuit și anexelor gospodărești
proprietatea familiei P.
Terenul pe care se pretinde a fi
deschis drum, conchide instanța de apel, este proprietatea pârâților și ei sunt
îndreptățiți să-și construiască gard împrejmuitor.
Împotriva hotărârii instanței de
apel au declarat recurs:
Consiliul Local Toplița prin
executivul său Primăria Municipiului Toplița. Au fost invocate motivele de
casare prevăzute de art. 304 pct. 1, 7 și 8 C. proc. civ. și se solicită
casarea/modificarea deciziei atacate și menținerea sentinței instanței de fond.
Se susține în esență că pârâții au
blocat un drum, respectiv strada T., deci o cale de acces al cărei proprietar
tabular în anul 1990 era C.A.P. Toplița, aplicându-se greșit prevederile legale
în domeniul proprietății.
Intervenienții T.P., I.A., L.I., S.O.,
M.E., M.A.L., M.V., M.I., Z.V., C.I., B.S., B.F. Au fost invocate motivele de
casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 9 și 10 C. proc. civ. și se solicită
casarea hotărârii atacate și menținerea sentinței pronunțate de instanța de
fond.
Se susțin, în esență, că din
hotărârile judecătorești anterioare rezultă că strada T. nu putea fi blocată
mai ales că pentru acea porțiune de teren nu s-a reconstituit dreptul de
proprietate în favoarea soților P.
Recursurile se privesc fondate în
limitele și pentru considerentele ce urmează.
Prin recursurile declarate s-a
solicitat corecta aplicare a legii și menținerea soluției instanței de fond.
Numai că, potrivit art. 314 C. proc.
civ. Curtea Supremă de Justiție (azi Înalta Curte de Casație și Justiție)
hotărăște asupra fondului pricinii și casează hotărârea atacată numai în scopul
aplicării corecte a legii la împrejurări de fapt ce au fost pe deplin
stabilite.
Or, în cauză, atât instanța de fond
cât și cea de apel s-au bazat pe probe administrate în alte procese, rezultatul
fiind pronunțarea unor hotărâri contradictorii în acest litigiu.
Deși ambele instanțe și-au motivat
soluția invocând și hotărârile judecătorești pronunțate în alte cauze nu au pus
în discuția părților existența unei eventuale autorizații de lucru judecat.
Așadar, practic, în prezenta cauză
nu au fost administrate probe noi, cu excepția probei cu interogatoriu.
Față de obiectul litigiului și
susținerilor părților se impunea ordonarea unei expertize care să analizeze
evoluția în timp a planului de urbanism al orașului în zona de interes,
concordanța acestuia cu situația din teren înainte de închiderea drumului și
după această închidere; să examineze dacă în suprafața de teren pentru care a
fost reconstituit dreptul de proprietate al pârâților a fost inclusă și
porțiunea de drum în litigiu; să stabilească ce prejudicii se creează părților
prin închiderea drumului ori prin lăsarea liberului acces și cum pot ajunge
intervenienții la locuințele lor în cele două ipoteze (avantaje, dezavantaje);
să prezinte schițe clare, explicite, privind situația din teren, trecută și
prezentă, (adică din vremea când terenul aparținea C.A.P.- ului Toplița, după
aplicarea Legii nr. 18/1991, înainte de reconstituirea dreptului de proprietate
în favoarea pârâților, după închiderea drumului, posibilitatea trecută și
actuală de acces al intervenienților la proprietatea lor din str. T.).
Numai după stabilirea deplină a
situației de fapt se vor putea aplica prevederile legale în materie, raportate
la starea de fapt stabilită.
Față de cele ce preced, în temeiul
art. 312 C. proc. civ., cu referire la art. 314 C. proc. civ., se vor admite
ambele recursuri, se va casa decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare
aceleiași curți de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de
reclamantul Consiliul Local Toplița și de intervenienții T.P., I.A., L.I., S.O.,
M.E., M.A.L., M.V., M.I., Z.V., C.I., B.S. și B.F. împotriva deciziei nr. 164/A
din 16 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția civilă.
Casează decizia atacată și trimite
cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2005.