ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5208/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202 din 18 mai 2004, Tribunalul Bacău, a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate pentru restul de 441 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 320 din 3 februarie 2000 a Judecătoriei Bacău, rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată a renunțat la despăgubirile civile solicitate inițial. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: În dimineața zilei de 12 octombrie 2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată M.M. și soțul ei, la domiciliul acestora și au ascultat muzică la un radiocasetofon. În timpul vizitei, inculpatul și-a manifestat intenția de a cumpăra de la partea vătămată radiocasetofonul, fiind însă refuzat. În aceeași zi, după orele 12,00, soții M. au mers la numitul F.G., unde au continuat consumul de băuturi alcoolice, iar radiocasetofonul l-au luat cu ei și l-au lăsat în bucătăria familiei F. La puțin timp, în curtea acestora a intrat și inculpatul B.V., care împreună cu ceilalți a consumat vin.

Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, inculpatul s-a hotărât să sustragă radiocasetofonul, însă, în momentul când a încercat să părăsească locuința, prin grădină, a fost observat de partea vătămată M.M., care a alergat după el, solicitându-i să-i restituie radiocasetofonul, acesta lovind-o cu picioarele. Ca urmare a loviturilor, partea vătămată a căzut pe ciment. Având asupra sa bunul sustras, inculpatul a mers la martorul B.I. căruia i-a lăsat radiocasetofonul, fără să-i spună proveniența acestuia. Prejudiciul în sumă de 200.000 lei a fost recuperat prin restituire. În urma loviturilor primite partea vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 2-4 zile îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul solicitând achitarea sa, deoarece el a cumpărat radiocasetofonul de la soțul ei și nu el i-a aplicat lovituri acesteia.

Prin decizia penală nr. 214 din 20 iulie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, obligându-l la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.V. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și în principal, achitarea lui pentru infracțiunea de tâlhărie, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu el este autorul faptei, în realitate el a cumpărat radiocasetofonul de la numitul M.G., iar partea vătămată a fost lovită de soțul său în urma unor altercații ce a avut loc între ei, pe fondul consumului de alcool. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Examinând recursul în raport de criticile invocate și care se înscriu în cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen., se constată că este nefondat. Verificând actele și lucrările dosarului, se reține că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului conform probelor administrate în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. Susținerile inculpatului, în sensul că nu a sustras radiocasetofonul ci l-a cumpărat de la numitul M.G., iar partea vătămată a fost lovită de soțul ei, sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză. Astfel, în depozițiile lor martorii F.G., M.G.

și F.M. au relatat că inculpatul B.V. a sustras radiocasetofonul părții vătămate M.M., iar pentru păstrarea bunului și pentru a-și asigura scăparea a lovit-o pe aceasta “ în mod bestial”. Aceste declarații se coroborează cu cele ale inculpatului, în care descrie în mod amănunțit modalitatea în care a comis fapta, recunoscându-și vinovăția, depoziția părții vătămate și certificatul medico-legal prin care se atestă că aceasta a prezentat la data de 15 octombrie 2003 diagnosticul de traumatism cranio-cerebral, contuzie toraco-abdominală, leziunile necesitând 2-4 zile îngrijiri medicale și au fost produse cu mijloace contondente. Așadar, revenirea părții vătămate în fața instanței de recurs asupra declarațiilor pe care le-a dat la urmărirea penală și cercetării judecătorești, susținând versiunea formulată de inculpat, sunt lipsite de relevanță și nu pot fi primite.

În fața instanței de fond la data de 8 aprilie 2004, partea vătămată a precizat că își menține declarațiile date la organele de poliție recunoscând că a mințit la tribunal, la insistențele inculpatului care a rugat-o să-l ierte și să declare la instanța de judecată că i-a dat de bună voie radiocasetofonul și că leziunile descrise în certificatul medico-legal și le-ar fi provocat singură prin cădere, datorită consumului de băuturi alcoolice. Așa fiind, faptul că inculpatul B.V. este autorul infracțiunii de tâlhărie comisă asupra părții vătămate M.M., este pe deplin dovedit, urmând ca cererea lui prin care a solicitat achitarea sa, să fie respinsă ca nefondată. În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului, instanțele au ținut seama de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea și împrejurările comiterii ei, dar și datele ce caracterizează persoana acestuia.

Din fișa de cazier judiciar rezultă că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist a avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfășurării procesului penal, în fața organelor de urmărire penală recunoscând fapta comisă, iar în timpul cercetării judecătorești revenind asupra declarațiilor, susținând că nu este autorul ei. În consecință, pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată în cauză se încadrează în limitele legale, prevăzute de textul de lege incriminator, instanțele reținând în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. Cum în cauză nu se constată existența unor motive pentru a se proceda la reducerea pedepsei aplicate inculpatului, urmează ca și această cerere să fie respinsă ca nefondată.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul B.V. să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 214 din 20 iulie 2004 a Curții de Apel Bacău. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 octombrie 2004.