ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5208/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 202 din 18

mai 2004, Tribunalul Bacău, a condamnat pe inculpatul B.V. la pedeapsa de 3 ani

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 74

alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a dispus

revocarea liberării condiționate pentru restul de 441 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

320 din 3 februarie 2000 a Judecătoriei Bacău, rest ce a fost contopit cu

pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

S-a luat act că partea vătămată a

renunțat la despăgubirile civile solicitate inițial.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În dimineața zilei de 12 octombrie

2003, inculpatul a consumat băuturi alcoolice împreună cu partea vătămată M.M.

și soțul ei, la domiciliul acestora și au ascultat muzică la un radiocasetofon.

În timpul vizitei, inculpatul și-a manifestat intenția de a cumpăra de la

partea vătămată radiocasetofonul, fiind însă refuzat.

În aceeași zi, după orele 12,00,

soții M. au mers la numitul F.G., unde au continuat consumul de băuturi

alcoolice, iar radiocasetofonul l-au luat cu ei și l-au lăsat în bucătăria

familiei F.

La puțin timp, în curtea acestora a

intrat și inculpatul B.V., care împreună cu ceilalți a consumat vin.

Pe fondul consumului de băuturi

alcoolice, inculpatul s-a hotărât să sustragă radiocasetofonul, însă, în

momentul când a încercat să părăsească locuința, prin grădină, a fost observat

de partea vătămată M.M., care a alergat după el, solicitându-i să-i restituie

radiocasetofonul, acesta lovind-o cu picioarele.

Ca urmare a loviturilor, partea

vătămată a căzut pe ciment.

Având asupra sa bunul sustras,

inculpatul a mers la martorul B.I. căruia i-a lăsat radiocasetofonul, fără să-i

spună proveniența acestuia.

Prejudiciul în sumă de 200.000 lei a

fost recuperat prin restituire.

În urma loviturilor primite partea

vătămată a necesitat pentru vindecare un număr de 2-4 zile îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel inculpatul solicitând

achitarea sa, deoarece el a cumpărat radiocasetofonul de la

soțul ei și nu el i-a aplicat lovituri acesteia.

Prin decizia penală nr. 214 din 20

iulie 2004, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul inculpatului,

obligându-l la plata sumei de 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs inculpatul B.V. solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și în principal, achitarea lui pentru infracțiunea de tâlhărie, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., deoarece nu el este autorul faptei, în realitate el a cumpărat

radiocasetofonul de la numitul M.G., iar partea vătămată a fost lovită de soțul

său în urma unor altercații ce a avut loc între ei, pe fondul consumului de

alcool.

În subsidiar a solicitat reducerea

pedepsei aplicate.

Examinând recursul în raport de

criticile invocate și care se înscriu în cazurile de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen., se constată că este nefondat.

Verificând actele și lucrările

dosarului, se reține că atât instanța de fond, cât și cea de apel au reținut

corect situația de fapt și vinovăția inculpatului conform probelor administrate

în cauză și au aplicat o pedeapsă just individualizată, potrivit criteriilor

prevăzute de art. 72 C. pen.

Susținerile inculpatului, în sensul

că nu a sustras radiocasetofonul ci l-a cumpărat de la numitul M.G., iar partea

vătămată a fost lovită de soțul ei, sunt infirmate de materialul probator

administrat în cauză.

Astfel, în depozițiile lor martorii

F.G., M.G. și F.M. au relatat că inculpatul B.V. a sustras radiocasetofonul

părții vătămate M.M., iar pentru păstrarea bunului și pentru a-și asigura

scăparea a lovit-o pe aceasta “ în mod bestial”.

Aceste declarații se coroborează cu

cele ale inculpatului, în care descrie în mod amănunțit modalitatea în care a

comis fapta, recunoscându-și vinovăția, depoziția părții vătămate și

certificatul medico-legal prin care se atestă că aceasta a prezentat la data de

15 octombrie 2003 diagnosticul de traumatism cranio-cerebral, contuzie

toraco-abdominală, leziunile necesitând 2-4 zile îngrijiri medicale și au fost

produse cu mijloace contondente.

Așadar, revenirea părții vătămate în

fața instanței de recurs asupra declarațiilor pe care le-a dat la urmărirea

penală și cercetării judecătorești, susținând versiunea formulată de inculpat,

sunt lipsite de relevanță și nu pot fi primite.

În fața instanței de fond la data de

8 aprilie 2004, partea vătămată a precizat că își menține declarațiile date la

organele de poliție recunoscând că a mințit la tribunal, la insistențele

inculpatului care a rugat-o să-l ierte și să declare la instanța de judecată că

i-a dat de bună voie radiocasetofonul și că leziunile descrise în certificatul

medico-legal și le-ar fi provocat singură prin cădere, datorită consumului de

băuturi alcoolice.

Așa fiind, faptul că inculpatul B.V.

este autorul infracțiunii de tâlhărie comisă asupra părții vătămate M.M., este

pe deplin dovedit, urmând ca cererea lui prin care a solicitat achitarea sa, să

fie respinsă ca nefondată.

În ce privește pedeapsa aplicată

inculpatului, instanțele au ținut seama de toate criteriile prevăzute de art.

72 C. pen., respectiv gradul ridicat de pericol social al faptei, modalitatea

și împrejurările comiterii ei, dar și datele ce caracterizează persoana

acestuia.

Din fișa de cazier judiciar rezultă

că inculpatul nu se află la prima încălcare a legii penale, fiind recidivist a

avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfășurării procesului penal, în fața

organelor de urmărire penală recunoscând fapta comisă, iar în timpul cercetării

judecătorești revenind asupra declarațiilor, susținând că nu este autorul ei.

În consecință, pedeapsa de 3 ani

închisoare, aplicată în cauză se încadrează în limitele legale, prevăzute de

textul de lege incriminator, instanțele reținând în favoarea inculpatului și

circumstanțe atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Cum în cauză nu se constată

existența unor motive pentru a se proceda la reducerea pedepsei aplicate

inculpatului, urmează ca și această cerere să fie respinsă ca nefondată.

Pentru aceste considerente, în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul B.V. să fie respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând

onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.V. împotriva deciziei penale nr. 214 din 20 iulie 2004

a Curții de Apel Bacău.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

13 octombrie 2004.