ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4015/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 308 din 2

martie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe

inculpatul L.C. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 1.530.000 lei, depusă la

C.E.C. Agenția Victoria cu recipisa de consemnare 43.30 februarie 40.6/00 și

2.250 Euro depuse la B.N.R., sucursala municipiului București, Serviciul Tezaur

și Casierie.

Prin aceiași sentință penală s-a

dispus în baza art. 118 lit. e) C. pen., confiscarea cantității de 1,99 gr.

heroină rămasă în urma analizelor de laborator.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În ziua de 11

septembrie 2002, în jurul orelor 1300, Organele de Poliție din cadrul I.G.P.R.

– Brigada de combatere a Crimei Organizate și Antidrog în baza autorizației

emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, au descins la

domiciliul inculpatului L.C. pentru efectuarea unei percheziții domiciliare.

Inculpatul sesizând pătrunderea în

domiciliu a organelor de poliție și a martorului asistent V.V., profitând că în

acel moment se găsea pe balcon, a aruncat peste balustradă un pachețel.

Organele de poliție, împreună cu

martorul asistent, recuperând de la portarul blocului, din fața balconului

inculpatului, pachetul aruncat de acesta au constatat că în interiorul lui se

găseau 44 pliculețe de celofan ce conțineau un praf de culoare maronie.

Cele 44 punguțe, au fost ridicate de

organele de poliție și fiind analizate în cadrul Laboratorului de analize

fizico-chimice droguri, aparținând I.G.P., s-a concluzionat, conform Raportului

de constatare tehnico-științifică din 11 septembrie 2002, că praful de culoare

maronie, conținut al acestora este heroină, drog de mare risc, ce face parte

din Tabelul 1 anexă la Legea nr. 143/2000.

În timpul desfășurării percheziției la

domiciliul inculpatului s-au prezentat 13 persoane, care audiate în calitate de

martori în faza de urmărire penală, au declarat că veniseră să cumpere droguri

de la inculpat.

La domiciliul inculpatului au mai

fost găsite sumele de 1.530.000 lei și 2.250 Euro, sume ridicate și consumate

la C.E.C. și la B.N.R.

Instanța a reținut pe baza

mijloacelor de probă (declarațiile martorilor, procesele verbale de

percheziție, raportul de constatare tehnico-științifică) că inculpatul, deținea

fără drept în vederea vânzării unui număr de 44 doze heroină, faptă ce

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Susținerea inculpatului, că este

numai consumator, de droguri, a fost înlăturată de instanță, reținând poziția

acestuia în faza de urmărire penală, când a negat atât faptul consumului de

droguri, cât și cel al traficului, precum și adresa Spitalul Clinic Al. Obreja

care infirma această susținere.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 325 din 7 mai 2004 a admis apelul inculpatului

împotriva sentinței penale nr. 308 din 2 martie 2004 a Tribunalului București,

secția I penală, pe care a desființat-o parțial și în fond rejudecând cauza a

redus pedeapsa aplicată inculpatului L.C. de la 7 ani închisoare la 5 ani

închisoare.

Împotriva deciziei pronunțată de

Curtea de Apel București, secția I penală, au declarat recurs Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel București și inculpatul.

Prin recursul parchetului decizia

instanței de control judiciar este criticată pentru netemeinicie, în baza art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., învederându-se că pedeapsa aplicată

inculpatului nu corespunde criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Inculpatul nu și-a motivat în scris recursul, iar

în ședința publică prin apărătorul său a susținut că hotărârile sunt

netemeinice și nelegale sub aspectul individualizării pedepsei.

Recursurile nu sunt fondate.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea generală, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana făptuitorului și de

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Din formularea dată de textul de

lege mai sus-arătat acestor criterii rezultă că ele sunt obligatorii și trebuie

avute în vedere în totalitate la stabilirea și aplicarea pedepsei.

Instanța de apel a respectat

dispozițiile art. 72 C. pen. și a aplicat o pedeapsă bine dozată.

Existența unor cauze de agravare și

atenuare a răspunderii penale nu obligă ci lasă instanța să aprecieze dacă

pedeapsa se scade sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea

respectivă.

Atât instanța de fond cât și aceea

de apel au apreciat că în favoarea inculpatului sunt de reținut dispozițiile

art. 16 din Legea nr. 143/2000, diferența fiind aceea că instanța de apel a dat

o mai mare eficiență acestora, ținând seama în același timp atât de datele ce

caracterizează persoana făptuitorului, cât și de pericolul social concret al

infracțiunii.

În ce privește cuantumul pedepsei

aplicate, aspect sub care decizia este criticată de inculpat, se constată că

sancțiunea de 5 ani închisoare a fost bine stabilită, fiind în limita prevăzută

de art. 75 alin. (2) C. pen.

În raport de considerentele expuse

hotărârea atacată este temeinică, motiv pentru care recursurile formulate de

parchet și de inculpat vor fi respinse ca nefondate în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va computa timpul arestării

preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) din același cod, inculpatul va fi

obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul

L.C. împotriva deciziei penale nr. 325 din 7 mai 2004 a Curții de Apel

București, secția I penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 11 septembrie 2002 până la 27 iulie

2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

iulie 2004.