ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4486/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința penală nr. 100 din 23 ianuarie 2004, a condamnat pe

inculpatul B.R. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.,

dispunându-se, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., ca

acesta să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa

aplicată timpul arestării preventive de la 21 mai 2002 la zi.

În baza art. 1 din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,59 gr. heroină rămasă de la efectuarea

analizelor de laborator, ambalată și sigilată cu sigiliul tip nr. 1 cu nr.

50091 pentru fapta de la pct. 1 din rechizitoriu.

Conform art. 17 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 100.000 lei dobândită prin

valorificarea drogurilor (fapta de la pct. 2 rechizitoriu).

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut următoarele:

La data de 20 mai 2002, în urma

percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului B.R. din str.

Viitorului, sector 2 București, operațiune desfășurată în baza autorizației nr.

3268/P/2002, s-au găsit un tub de medicamente în care se aflau 18 pliculețe tip

„bilă”, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maro, 2 seringi

hipodermice folosite și o fiolă de sticlă spartă, cu urme de arsură.

Referitor la cele 18 doze, s-a

stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 111626 din 21 mai

2002 că acestea au o masă de 0,64 gr. cofeină.

În ceea ce privește destinația

acestor droguri, instanța nu a reținut apărările inculpatului, în sensul că

erau destinate consumului propriu, apreciind că aceste susțineri sunt infirmate

de împrejurarea că respectiva cantitate este apreciabilă, depășind cu mult necesarul

zilnic al unui consumator, de faptul că soția sa nu l-a văzut vreodată pe

inculpat administrându-și droguri și de aceea că veniturile licite ale

inculpatului nu i-ar fi permis acestuia să cumpere heroină, el având, de

altfel, probleme materiale, așa cum rezultă din cele afirmate de către soția sa

și martorul propus, chiar de inculpat.

În raport de toate aceste date,

instanța a apreciat că activitatea desfășurată de către inculpat, în sensul de

a ține la domiciliul său heroină, îndeplinește cerințele esențiale pentru

existența infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, și anume aceea că a fost comisă fără drept și că scopul săvârșirii

acesteia nu este acela al consumului propriu.

Totodată, instanța a mai reținut în

sarcina inculpatului și aceea că la data de 24 ianuarie 2002 a vândut

martorului Z.O., o doză de heroină.

Sub acest aspect are în vedere că la

data respectivă a fost efectuată o percheziție domiciliară la adresa unde

locuiește și inculpatul, împrejurare în care au fost găsite 50 de doze de

heroină, pentru aceste fapte fiind trimiși în judecată numiții D.G.L. și B.E.

(fratele și cumnata inculpatului), prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Tribunalul București nr. 2771/P/2002.

Cu aceeași ocazie a fost depistat și

numitul Z.O., asupra căruia s-a găsit o doză de heroină și care, audiat în

cauza respectivă în calitate de învinuit, a declarat că și-a procurat acea doză

în aceeași zi de la un anume R. de la adresa din str. Viitorului.

Fiind audiat și în prezenta cauză,

martorul Z.O. a declarat că de mai mult timp cumpăra heroină de la adresa

respectivă de la o persoană despre care știe că se numește R., pe care a

descris-o ca fiind o persoană slabă, cu fața ovală, ten închis la culoare, păr

scurt de culoare șaten închis, semnalmente ce corespund celor ale inculpatului

B.R.

De asemenea, a mai arătat că R.,

după ce primea banii, mergea într-o magazie, din spatele imobilului, de unde

lua heroina, aspect ce se coroborează cu datele consemnate cu prilejul

cercetării efectuate de organele de poliție la data de 24 ianuarie 2002,

conform cărora cele 50 de doze au fost găsite ascunse într-o magazie.

S-a procedat și la efectuarea unei

recunoașteri de pe planșa foto, ocazie cu care martorul Z.O. l-a recunoscut pe

inculpatul B.R. Această activitate procesuală a fost desfășurată în prezența a

2 martori asistenți și ulterior consemnată într-un proces-verbal semnat fără

obiecțiuni, atât de martorii asistenți, cât și de martorul Z.O. în calitate de

persoană care a efectuat recunoașterea.

Reținând ca fiind dovedită și

această acțiune a inculpatului de a vinde o doză de heroină, instanța a

apreciat că fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia nr. 194/ A din 17 martie 2004, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a înlăturat aplicarea

art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedepsele principale aplicate

inculpatului, la câte 10 ani închisoare, dispunând ca în baza art. 33 lit. a),

art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., acesta să execute 10 ani închisoare și 4

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași decizie a fost respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel că în

raport de gradul de pericol social al faptelor comise, în condițiile concrete,

corect reținute prin sentința criticată și de datele ce caracterizează persoana

inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale și a avut o comportare

nesinceră pe parcursul procesului penal, negând comiterea faptelor,

nejustificat prima instanță a reținut circumstanțe atenuante.

În consecință a înlăturat aplicarea

art. 74 C. pen. și a majorat pedepsele principale aplicate inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului

pedepselor pe care le consideră prea mari și a solicitat reducerea lor.

Recursul nu este întemeiat.

În raport de probele administrate,

starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute, iar

încadrarea juridică dată faptelor este legală.

De asemenea, în mod temeinic

instanța de apel a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

În raport de pericolul social al

faptelor comise de inculpat, în condițiile concrete, corect reținute prin

hotărârea criticată, justificat instanța de apel a apreciat că numai unele date

personale ce îl caracterizează, nu pot fi considerate circumstanțe atenuante.

În ceea ce privește individualizarea

pedepselor, aceeași instanță, conformându-se dispozițiilor art. 72 C. pen.,

printr-o judicioasă apreciere a gradului de pericol social al faptelor

menționate mai sus, în raport de toate împrejurările enumerate, dar și a

datelor personale ce îl caracterizează pe inculpat, începând cu prezența

antecedentelor penale, atitudinea sa nesinceră în cursul procesului penal și

terminând cu constatarea că are un copil minor, a stabilit pedeapsa la limita

minimă prevăzută de textul de lege aplicabil în cauză, astfel că nici sub acest

aspect recursul formulat de inculpat nu poate fi primit.

Cum, motivul de recurs invocat de

inculpat este nefondat și cum alte cazuri de casare a hotărârilor susceptibile

de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursul este nefondat și urmează a

fi respins conform art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul arestării preventive de la 21 mai 2002 la 10 septembrie

2004.

Văzând și dispozițiile art. 191 C.

proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 194/ A din 17 martie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 mai 2002 la 10 septembrie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțat, în ședință publică, azi

10 septembrie 2004.