ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4486/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 100 din 23 ianuarie 2004, a condamnat pe inculpatul B.R. la 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și la 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., dispunându-se, în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., ca acesta să execute pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 21 mai 2002 la zi. În baza art. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat cantitatea de 0,59 gr. heroină rămasă de la efectuarea analizelor de laborator, ambalată și sigilată cu sigiliul tip nr. 1 cu nr. 50091 pentru fapta de la pct. 1 din rechizitoriu. Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 100.000 lei dobândită prin valorificarea drogurilor (fapta de la pct. 2 rechizitoriu). Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele: La data de 20 mai 2002, în urma percheziției domiciliare efectuate la locuința inculpatului B.R.

din str. Viitorului, sector 2 București, operațiune desfășurată în baza autorizației nr. 3268/P/2002, s-au găsit un tub de medicamente în care se aflau 18 pliculețe tip „bilă”, ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare maro, 2 seringi hipodermice folosite și o fiolă de sticlă spartă, cu urme de arsură. Referitor la cele 18 doze, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-științifică nr. 111626 din 21 mai 2002 că acestea au o masă de 0,64 gr. cofeină.

În ceea ce privește destinația acestor droguri, instanța nu a reținut apărările inculpatului, în sensul că erau destinate consumului propriu, apreciind că aceste susțineri sunt infirmate de împrejurarea că respectiva cantitate este apreciabilă, depășind cu mult necesarul zilnic al unui consumator, de faptul că soția sa nu l-a văzut vreodată pe inculpat administrându-și droguri și de aceea că veniturile licite ale inculpatului nu i-ar fi permis acestuia să cumpere heroină, el având, de altfel, probleme materiale, așa cum rezultă din cele afirmate de către soția sa și martorul propus, chiar de inculpat.

În raport de toate aceste date, instanța a apreciat că activitatea desfășurată de către inculpat, în sensul de a ține la domiciliul său heroină, îndeplinește cerințele esențiale pentru existența infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, și anume aceea că a fost comisă fără drept și că scopul săvârșirii acesteia nu este acela al consumului propriu. Totodată, instanța a mai reținut în sarcina inculpatului și aceea că la data de 24 ianuarie 2002 a vândut martorului Z.O., o doză de heroină. Sub acest aspect are în vedere că la data respectivă a fost efectuată o percheziție domiciliară la adresa unde locuiește și inculpatul, împrejurare în care au fost găsite 50 de doze de heroină, pentru aceste fapte fiind trimiși în judecată numiții D.G.L.

și B.E. (fratele și cumnata inculpatului), prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 2771/P/2002. Cu aceeași ocazie a fost depistat și numitul Z.O., asupra căruia s-a găsit o doză de heroină și care, audiat în cauza respectivă în calitate de învinuit, a declarat că și-a procurat acea doză în aceeași zi de la un anume R. de la adresa din str. Viitorului. Fiind audiat și în prezenta cauză, martorul Z.O. a declarat că de mai mult timp cumpăra heroină de la adresa respectivă de la o persoană despre care știe că se numește R., pe care a descris-o ca fiind o persoană slabă, cu fața ovală, ten închis la culoare, păr scurt de culoare șaten închis, semnalmente ce corespund celor ale inculpatului B.R.

De asemenea, a mai arătat că R., după ce primea banii, mergea într-o magazie, din spatele imobilului, de unde lua heroina, aspect ce se coroborează cu datele consemnate cu prilejul cercetării efectuate de organele de poliție la data de 24 ianuarie 2002, conform cărora cele 50 de doze au fost găsite ascunse într-o magazie. S-a procedat și la efectuarea unei recunoașteri de pe planșa foto, ocazie cu care martorul Z.O. l-a recunoscut pe inculpatul B.R. Această activitate procesuală a fost desfășurată în prezența a 2 martori asistenți și ulterior consemnată într-un proces-verbal semnat fără obiecțiuni, atât de martorii asistenți, cât și de martorul Z.O. în calitate de persoană care a efectuat recunoașterea.

Reținând ca fiind dovedită și această acțiune a inculpatului de a vinde o doză de heroină, instanța a apreciat că fapta constituie infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 194/ A din 17 martie 2004, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și a majorat pedepsele principale aplicate inculpatului, la câte 10 ani închisoare, dispunând ca în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., acesta să execute 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași decizie a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

A motivat instanța de apel că în raport de gradul de pericol social al faptelor comise, în condițiile concrete, corect reținute prin sentința criticată și de datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale și a avut o comportare nesinceră pe parcursul procesului penal, negând comiterea faptelor, nejustificat prima instanță a reținut circumstanțe atenuante. În consecință a înlăturat aplicarea art. 74 C. pen. și a majorat pedepsele principale aplicate inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepselor pe care le consideră prea mari și a solicitat reducerea lor. Recursul nu este întemeiat.

În raport de probele administrate, starea de fapt și vinovăția inculpatului au fost corect reținute, iar încadrarea juridică dată faptelor este legală. De asemenea, în mod temeinic instanța de apel a înlăturat aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. În raport de pericolul social al faptelor comise de inculpat, în condițiile concrete, corect reținute prin hotărârea criticată, justificat instanța de apel a apreciat că numai unele date personale ce îl caracterizează, nu pot fi considerate circumstanțe atenuante.

În ceea ce privește individualizarea pedepselor, aceeași instanță, conformându-se dispozițiilor art. 72 C. pen., printr-o judicioasă apreciere a gradului de pericol social al faptelor menționate mai sus, în raport de toate împrejurările enumerate, dar și a datelor personale ce îl caracterizează pe inculpat, începând cu prezența antecedentelor penale, atitudinea sa nesinceră în cursul procesului penal și terminând cu constatarea că are un copil minor, a stabilit pedeapsa la limita minimă prevăzută de textul de lege aplicabil în cauză, astfel că nici sub acest aspect recursul formulat de inculpat nu poate fi primit. Cum, motivul de recurs invocat de inculpat este nefondat și cum alte cazuri de casare a hotărârilor susceptibile de a fi invocate din oficiu nu se constată, recursul este nefondat și urmează a fi respins conform art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestării preventive de la 21 mai 2002 la 10 septembrie 2004. Văzând și dispozițiile art. 191 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.R. împotriva deciziei penale nr. 194/ A din 17 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 mai 2002 la 10 septembrie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțat, în ședință publică, azi 10 septembrie 2004.