ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2264/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 2 octombrie 2003, reclamantul R.G. a chemat în judecată Ministerul

Sănătății și Institutul Național de Medicină Legală, solicitând obligarea

pârâților la respectarea prevederilor Legii nr. 544/2001, în sensul comunicării

unor date statistice din arhiva fișelor medicale, ce constituie informații de

interes public.

Cererea a fost respinsă de

Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința

civilă nr. 1809 din 4 noiembrie 2003, reținându-se lipsa calității procesuale

pasive a celor doi pârâți.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut, pe de o parte, că instituția abilitată să

răspundă solicitării reclamantului este Centrul de Calcul, Statistică Sanitară

și Documentare Medicală, iar, pe de altă parte, că informațiile cerute, nu

privesc sau nu rezultă din activitatea celor doi pârâți, astfel încât nu se

încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din Legea nr. 544/2001.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, reclamantul R.G., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ.

Astfel, reclamantul a arătat

că în mod greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a

celor doi pârâți, instanța neprezentând motivele pentru care a pronunțat o

asemenea soluție și ignorând actele normative care reglementează organizarea și

funcționarea celor două instituții chemate în judecată.

Analizând actele și

lucrările dosarului, atât în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, sub

toate aspectele, potrivit art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va

constata că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune casarea

sentinței și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța competentă.

Astfel, reclamantul,

solicitând obligarea pârâților la comunicarea unor date statistice, și-a

întemeiat acțiunea pe prevederile Legii nr. 544/2001, privind liberul acces la

informațiile de interes public.

Or, potrivit art. 22 alin. (1)

din acest act normativ, în cazul în care o persoană se consideră vătămată în

drepturile sale prevăzute de Legea nr. 544/2001, poate face plângere la secția

de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază teritorială

domiciliază sau se află sediul autorității ori al instituției publice.

În consecință, Curtea

constată că sentința recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă

material, urmând a dispune, în consecință, trimiterea cauzei, spre competentă

soluționare, Tribunalului București, în a cărui rază teritorială se află atât

domiciliul reclamantului, cât și sediul pârâților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

R.G. împotriva sentinței civile nr. 1809 din 4 noiembrie 2003, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 aprilie 2005.