ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2644/2024

Ședința publică din data de 17 mai 2024

Asupra căii de atac de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.01.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE DIN ROMÂNIA a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- in principal obligarea pârâților la includerea în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, în regim de compensare 100%, a combinației de medicamente BEVACIZUMAB (denumite comercială AVASTIN) și IRINOTECAN pentru indicația GLIOBLASTOM;

- in subsidiar, la obligarea pârâtului MINISTERUL SĂNĂTĂȚII la adoptarea Ordinului privind constituirea Comisiei pentru aprobarea decontării medicamentelor pentru indicațiile terapeutice neincluse in rezumatul caracteristicilor produsului, publicat in transparență decizională pe site-ul www.x.ro la data de 04.09.2018.

Prin sentința civilă nr. 1032 de la data de 9 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX- a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității cererii.

A fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 1032 de la data de 9 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului și anularea hotărârii primei instanțe.

A arătat prima instanță a admis excepția inadmisibilității în mod eronat deoarece reclamantul nu ar fi adresat cerere pârâților, în contextul în care a solicitat pârâților introducerea medicamentului dorit în Lista ce cuprinde DCI - urile corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală în sistemul de asigurări de sănătate.

Intimata - pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, iar pe fond, ca neîntemeiată.

Intimata - pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței civile de la fondul cauzei.

Intimatul - pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, pe cale de excepție, ca nemotivat, cu precizarea că niciuna dintre criticile dezvoltate de recurentul - reclamant nu se poate încadra în motivele de casare de la art. 488 C. proc. civ.. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sentința atacată fiind rezultatul interpretării ți aplicării legii de prima instanță de judecată.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul- reclamant A. este nemotivat.

Înalta Curte urmează a analiza cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului în condițiile art. 499 C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Din susținerile recurentului - reclamant A. expuse în cadrul căii de atac prin comparație cu argumentația Curții Apel București, secția a - IX -a de contencios administrativ și fiscal din motivare, rezultă că acesta dezvoltă doar o nemulțumire față de soluția de admitere a excepției de inadmisibilitate a acțiunii, fără a aduce nicio critică concretă sentinței primei instanțe.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs trebuie să cuprindă arătarea motivelor de casare și dezvoltarea lor. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textului art. 488 C. proc. civ. sau a vreunuia dintre motivele de casare prevăzute de lege, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând determinarea greșelilor anume imputate hotărârii recurate, respectiv o minimă argumentare a criticii de nelegalitate.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale de drept procesual sau de drept material pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Or, simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația atât să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute în mod expres și limitativ de lege, cât și să dezvolte criticile sale de nelegalitate prin prisma acelui motiv de casare/nelegalitate.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită legal doar cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, raportat la motivele de casare/nelegalitate expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În sfârșit, Înalta Curte arată că potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. recursul este nul în cazul în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Recurentul-reclamant A. nu a dezvoltat nicio critică susceptibilă de a fi circumscrisă motivelor de casare/nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aptă să conducă la casarea sentinței recurate din perspectiva soluției date de prima instanță cererii de chemare în judecată.

După cum s-a arătat în precedent, susținerile din cererea de recurs constau în referiri succinte și cu caracter general la o eroare a primei instanțe care a admis excepția de inadmisibilitate a acțiunii în condițiile în care reclamantul se adresase pârâților cu o cerere prealabilă de introducere a medicamentului dorit în Lista cu medicamentele decontate.

În concret, Curtea de Apel București și-a argumentat soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 1032/2023, de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de chemare în judecată față de împrejurarea că reclamantul nu a făcut dovada că anterior sesizării instanței a adresat o cerere prealabilă autorităților pârâte, singura în raport de care s-ar putea justifica formularea unei contestații împotriva refuzului nejustificat al autorității în raport de art. 2 alin. (1) lit. i) și art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Această soluție a primei instanțe s-a impus în condițiile în care, din analiza înscrisurilor de la dosar dar și din susținerile exprimate de pârâți în cuprinsul întâmpinărilor atașate la dosarul de fond, rezultă că reclamantul nu a adresat autorităților pârâte o cerere prealabilă de includere a medicamentului dorit a i se deconta în Lista de medicamente decontate din sistemul asigurărilor sociale de stat, fără a primi un răspuns. Astfel, nu pot deveni incidente reglementările din legea contenciosului administrativ relative la refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri.

În ciuda dezvoltării argumentative a Curții de Apel București, recurentul-reclamant nu a prezentat un raționament critic față de considerentele sentinței recurate. Acesta s-a limitat la a relua afirmațiile generice în sensul că este eronată soluția de admitere a excepției de inadmisibilitate de către prima instanță.

Or, o asemenea neregularitate a cererii de recurs este sancționată de lege cu nulitatea căii de atac formulate.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1032 din 9 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată prin întâmpinare.

Constată nul pentru nemotivare recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1032 din 9 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.