ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5693/2004

Asupra recursurilor civile de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Reclamantele D.P.D.R., B.R.C.M. și S.N.V.I. au chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al municipiului Timișoara, Primăria municipiului Timișoara și Direcția de Sănătate Publică a Județului Timiș la 21 septembrie 2002 pentru obligarea pârâtelor să le restituie în natură imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. 5642 top 12275 compus din casă cu etaj și teren aferent de 950 mp. S-a solicitat și înscrierea în C.F. dreptul de proprietate al reclamantelor, evacuarea Direcției de sănătate din imobil și obligarea pârâtelor la 5.000.000 lei pe zi de întârziere, daune cominatorii.

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin dispoziția 959 din 28 august 2002 emisă de primarul municipiului Timișoara s-a respins cererea reclamantelor de restituire în natură a imobilului pentru considerentul că este ocupat de Direcția de sănătate publică a județului Timișoara conform unui contract de închiriere 691/1999. Tribunalul Timiș prin sentința civilă nr. 1157 din 2 decembrie 2002 a respins contestația în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia în situațiile imobilelor ocupate de unități bugetare din sănătate, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent. S-a mai reținut că neincluderea într-o hotărâre de guvern a imobilelor în această situație nu constituie o condiție pentru restituirea în natură, în mod automat.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 75 din 22 mai 2003 a admis apelul reclamantelor a schimbat în totalitate hotărârea în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția 959/2002 a pârâtei Primăria Timișoara și a dispus restituirea în natură a imobilului. S-a dispus evacuarea pârâtei, Direcția de sănătate, s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor în C.F. S-a respins capătul de cerere pentru daune cominatorii. Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16, întrucât pentru a fi exceptat de la restituirea în natură este necesar ca imobilul să fie necesar unității care-l ocupă pentru continuarea activității de interes public.

Or, în cauză s-a reținut că potrivit contractului de închiriere, imobilul e folosit ca sediu și nu ca activitate specifică domeniului de sănătate. De asemenea s-a reținut că nu s-a făcut dovada că imobilul a fost exceptat de la restituire în natură printr-o hotărâre de guvern. Nici apărarea că nu ar avea calitate procesuală pasivă nu s-a reținut în persoana pârâtei Direcția de sănătate față de capătul de acțiune prin care i s-a solicitat evacuarea din imobil. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Direcția de sănătate publică a județului Timiș care a criticat hotărârea pentru greșita aplicare a Legii nr. 10/2001 în sensul că în cauză se aplică art. 16 alin. (1), greșit s-a reținut că nu desfășoară activitate specifică iar pe de altă parte nu le incumbă lor demersurile pentru obținerea unei hotărâri de guvern pentru exceptarea de la restituirea în natură a imobilului.

Consiliul local al municipiului Timișoara și primarul Municipiului Timișoara au declarat recurs împotriva aceleiași hotărâri invocând aceleași motive ca și recurenta Direcția de sănătate. Recursul Consiliul local al municipiului Timișoara și primarului municipiului Timișoara va fi respins ca tardiv formulat. Hotărârea atacată, decizia 75 din 22 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, a fost comunicată recurentului la 26 iunie 2003 (dovada la dosarul 970/2003 al Curții de apel). În raport de această dată recursul a fost depus la poștă la 24 iulie 2003 (conform plicului de la dosarul de recurs) peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ. Recursul Direcției de sănătate publică a județului Timișoara se va respinge ca nefondat.

Instanțele cu făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, recte art. 16 din Legea nr. 10/2001. S-a constatat că sediul unei Direcții de sănătate, deși este vorba de o direcție care se ocupă de sănătate, nu concură la realizarea unei activități proprii sistemului de sănătate acordare de asistență medicală. Imobilul fiind destinat sediului direcției folosește așadar la îndeplinirea unor activități administrative. Corect s-a reținut și împrejurarea că nu sunt realizate nici condițiile impuse de lege cât privește exceptarea imobilului de la retrocedarea în natură, neexistând o hotărâre de guvern care să menționeze expres acest lucru. Pentru considerentele arătate se va respinge ca nefondat recursul Direcției de sănătate publică a județului Timișoara și ca tardiv formulat recursul Consiliul local al municipiului Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca tardiv recursul formulat de Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timiș împotriva deciziei nr. 75 din 22 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului Timiș împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2004.