ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5693/2004
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5693/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursurilor civile de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată
următoarele:
Reclamantele D.P.D.R., B.R.C.M. și S.N.V.I.
au chemat în judecată pe pârâții Consiliul local al municipiului Timișoara,
Primăria municipiului Timișoara și Direcția de Sănătate Publică a Județului
Timiș la 21 septembrie 2002 pentru obligarea pârâtelor să le restituie în natură
imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. 5642 top 12275 compus din casă cu
etaj și teren aferent de 950 mp.
S-a solicitat și înscrierea în C.F.
dreptul de proprietate al reclamantelor, evacuarea Direcției de sănătate din
imobil și obligarea pârâtelor la 5.000.000 lei pe zi de întârziere, daune
cominatorii.
În motivarea acțiunii s-a arătat că
prin dispoziția 959 din 28 august 2002 emisă de primarul municipiului Timișoara
s-a respins cererea reclamantelor de restituire în natură a imobilului pentru
considerentul că este ocupat de Direcția de sănătate publică a județului
Timișoara conform unui contract de închiriere 691/1999.
Tribunalul Timiș prin sentința
civilă nr. 1157 din 2 decembrie 2002 a respins contestația în temeiul art. 16 alin.
(1) din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia în situațiile imobilelor ocupate de
unități bugetare din sănătate, foștilor proprietari li se acordă măsuri
reparatorii prin echivalent. S-a mai reținut că neincluderea într-o hotărâre de
guvern a imobilelor în această situație nu constituie o condiție pentru
restituirea în natură, în mod automat.
Curtea de Apel Timișoara prin
decizia civilă nr. 75 din 22 mai 2003 a admis apelul reclamantelor a schimbat
în totalitate hotărârea în sensul că a admis contestația, a anulat dispoziția
959/2002 a pârâtei Primăria Timișoara și a dispus restituirea în natură a
imobilului. S-a dispus evacuarea pârâtei, Direcția de sănătate, s-a dispus
înscrierea dreptului de proprietate al reclamantelor în C.F. S-a respins
capătul de cerere pentru daune cominatorii.
Pentru a pronunța această hotărâre
instanța a reținut că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 16,
întrucât pentru a fi exceptat de la restituirea în natură este necesar ca
imobilul să fie necesar unității care-l ocupă pentru continuarea activității de
interes public. Or, în cauză s-a reținut că potrivit contractului de
închiriere, imobilul e folosit ca sediu și nu ca activitate specifică
domeniului de sănătate. De asemenea s-a reținut că nu s-a făcut dovada că
imobilul a fost exceptat de la restituire în natură printr-o hotărâre de
guvern. Nici apărarea că nu ar avea calitate procesuală pasivă nu s-a reținut
în persoana pârâtei Direcția de sănătate față de capătul de acțiune prin care i
s-a solicitat evacuarea din imobil.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs Direcția de sănătate publică a județului Timiș care a criticat
hotărârea pentru greșita aplicare a Legii nr. 10/2001 în sensul că în cauză se
aplică art. 16 alin. (1), greșit s-a reținut că nu desfășoară activitate
specifică iar pe de altă parte nu le incumbă lor demersurile pentru obținerea
unei hotărâri de guvern pentru exceptarea de la restituirea în natură a
imobilului.
Consiliul local al municipiului
Timișoara și primarul Municipiului Timișoara au declarat recurs împotriva
aceleiași hotărâri invocând aceleași motive ca și recurenta Direcția de
sănătate.
Recursul Consiliul local al
municipiului Timișoara și primarului municipiului Timișoara va fi respins ca
tardiv formulat.
Hotărârea atacată, decizia 75 din 22
mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, a fost comunicată recurentului la 26 iunie
2003 (dovada la dosarul 970/2003 al Curții de apel). În raport de această dată
recursul a fost depus la poștă la 24 iulie 2003 (conform plicului de la dosarul
de recurs) peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Recursul Direcției de sănătate
publică a județului Timișoara se va respinge ca nefondat.
Instanțele cu făcut o corectă
aplicare a dispozițiilor legale incidente în cauză, recte art. 16 din Legea nr.
10/2001. S-a constatat că sediul unei Direcții de sănătate, deși este vorba de
o direcție care se ocupă de sănătate, nu concură la realizarea unei activități
proprii sistemului de sănătate acordare de asistență medicală. Imobilul fiind
destinat sediului direcției folosește așadar la îndeplinirea unor activități
administrative.
Corect s-a reținut și împrejurarea
că nu sunt realizate nici condițiile impuse de lege cât privește exceptarea
imobilului de la retrocedarea în natură, neexistând o hotărâre de guvern care
să menționeze expres acest lucru.
Pentru considerentele arătate se va
respinge ca nefondat recursul Direcției de sănătate publică a județului
Timișoara și ca tardiv formulat recursul Consiliul local al municipiului
Timișoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul formulat
de Primarul municipiului Timișoara și Consiliul local al municipiului Timiș
împotriva deciziei nr. 75 din 22 mai 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția
civilă.
Respinge ca nefondat recursul
formulat de pârâta Direcția de Sănătate Publică a Județului Timiș împotriva
aceleiași decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie
2004.