ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4101/2005

Asupra recursului de față, constată;

Prin încheierea nr. 12768 din 8 septembrie

2003, Judecătoria sectorului 2 București a admis cererea formulată de N.F. și a

înscris interdicția de înstrăinare privind imobilul situat în municipiul

București, care se identifică cu nr.cad. 9633/0;1 din C.F. nr. 31366 bis a

localității București, proprietatea lui P.R. și G.C.D., motivat de faptul că

există un litigiu referitor la acest imobil care face obiectul dosarului nr. 7976/2003

al aceleiași instanțe.

Împotriva acestei încheieri au declarat apel

proprietarii tabulari, P.R. și G.C.D.

În motivarea

apelului, în esență, intimații susțin că reclamanta ar fi putut cere notarea

existenței unui litigiu referitor la terenul situat în București și nu notarea

unei interdicții de înstrăinare.

Prin decizia civilă nr. 55 din 20

ianuarie 2004 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de intimați.

În motivarea deciziei, în esență, s-a

reținut că atâta timp cât s-a dovedit existența unui litigiu privind imobilul

înscris în C.F. 31366 bis, nr.cad.9633/0;1, în raport de dispozițiile art. 21

din Legea nr. 7/1996 raportat la art. 84 din Regulamentul de organizare și

funcționare a birourilor de carte funciară ale judecătoriilor, se justifică

notarea interdicției de înstrăinare.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs

intimații P.R. și P.C.D. invocând incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În

motivarea recursului, intimații susțin că existența unui proces având ca obiect

terenul situat în București nu justifică notarea în cartea funciară a

interdicției de înstrăinare, aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a

recunoscut că vechile construcții care erau edificate pe acest teren au fost

demolate și în locul acestora au fost edificate altele noi care sunt

proprietatea lor.

Reiterează intimații apărarea în sensul

că reclamanta era îndreptățită să ceară notarea litigiului existent și nu

notarea interdicției.

Analizând recursul, Înalta Curte constată

că nu este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 85 din Ordinul

Ministerului Justiției nr. 2371/1997 (Regulament), la cererea părților

interesate și în temeiul actelor doveditoare se poate proceda la notarea, adică

la consemnarea în cărțile funciare, a unor fapte și drepturi personale, a

litigiilor referitoare la drepturile reale asupra imobilelor și alte înscrieri

cu caracter provizoriu dintre cele enumarate, exemplificativ, prin art. 84 din

același act normativ, printre care se numără și interdicția de înstrăinare [lit.

h)].

În fapt, necontestat referitor la

imobilul situat în București, există în curs de soluționare un litigiu având ca

obiect o acțiune în revendicare formulată de reclamanta N.F. în contradictoriu

cu intimații, dosar nr. 7976/2003 al Judecătoriei sectorului 2 București, având

ca obiect terenul ce se identifică cu parcela cadastrală pentru care s-a notat

interdicția de înstrăinare.

Împrejurarea că litigiul poartă doar

asupra suprafeței de 306 mp teren, nu și asupra construcțiilor edificate pe

acest teren este irelevantă din punct de vedere al analizei, instanța învestită

cu judecata acțiunii în revendicare urmând să stabilească și soarta

construcțiilor edificate pe acesta.

Așa fiind, cum reclamanta justifică un

interes pentru indisponibilizarea bunului litigios, dat fiind efectul acțiunii

în revendicare, iar aceasta a optat pentru notarea interdicției de înstrăinare

și nu doar a existenței litigiului, în mod just instanțele au apreciat că

apărările intimaților sunt nefondate.

Ca atare, cum hotărârile instanțelor de

fond au fost pronunțate cu aplicarea corectă a legii, recursul dedus judecății

se dovedește a fi nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

P.R. și P.C.D. împotriva deciziei nr. 55 din 20 ianuarie 2004 a Curții de Apel

București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 18

mai 2005.