ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2135/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 949 din 22 septembrie 2003, Judecătoria Vatra

Dornei a admis cererea formulată de reclamantul V.G. și a dispus radierea

interdicției de înstrăinare efectuată în baza adresei nr. 1285 din 2 septembrie

2002 a Judecătoriei Vatra Dornei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că în C.F. s-a notat interdicția de înstrăinare a

imobilului, fără să existe o încheiere dată de judecătorul de carte funciară.

Notarea s-a făcut pe baza adeverinței nr. 1285/2002, prin care Judecătoria

Vatra Dornei confirmă faptul că V.E. are pe rolul instanței dosarul cu același

număr, având ca obiect divorț și partaj bunuri comune.

Reține instanța de fond, că nu s-au

respectat dispozițiile Legii nr. 7/1996, completată cu Regulamentul de organizare

și funcționare a birourilor de carte funciară, deoarece notarea nu se poate

realiza pe baza unei adeverințe care atestă existența procesului de partaj,

fără să se pronunțe o încheiere de către judecătorul de carte funciară.

Curtea de Apel Suceava, prin decizia

civilă nr. 666 din 17 martie 2004, a admis apelul declarat de V.E. și a

schimbat sentința atacată, în sensul respingerii cererii de radiere formulată

de V.G.

Instanța de apel a reținut că imobilul la care se referă cererea de

radiere este înscris în C.F. 51 N - Broșteni și face obiectul procesului de

partaj, iar la cererea numitei V.E., prin încheierea nr. 137 din 16 iunie 2003

a biroului de carte funciară, s-a notat interdicția de înstrăinare. Hotărârea

apelată este greșită, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea

nr. 7/1996, iar notarea interdicției s-a făcut prin încheiere.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamantul care, invocând art. 304 pct. 7-11 C. proc. civ., în

esență, susține că decizia pronunțată în apel este nelegală, pentru că notarea

interdicției de înstrăinare s-a făcut fără existența încheierii și instanța de

apel a interpretat greșit încheierea din 16 iunie 2003, reținând că s-a dispus

cu totul altceva decât rezultă din conținutul ei. Arată recurentul, că cererea

de înscriere a interdicției este lovită de nulitate, pentru că în timpul

anchetei penale C.E. a susținut că cererea nu este semnată de ea, iar cu

privire la modul în care s-a făcut înscrierea, din adresa nr. 154/P/2003 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava rezultă că sunt indicii de

săvârșire a infracțiunii de fals de către conducătorul de carte funciară și de

uz de fals de către V.E.

Intimata C.E.(fostă V.) prin

întâmpinarea depusă la dosar a cerut să se respingă recursul, susținând că

notarea în C.F. s-a făcut în condițiile art. 84 din Regulamentul de organizare

și funcționare a birourilor de carte funciară și că recurentul nu a invocat

motive de nelegalitate, făcând referiri la aspecte care nu se încadrează în

art. 304 C. proc. civ.

Recursul va fi admis, pentru

următoarele considerente.

Recurentul a invocat motivele de

recurs prevăzute de art. 304 pct. 7-11 C. proc. civ., însă criticile care

privesc nelegalitatea soluției respingerii cererii de radiere a interdicției de

înstrăinare, deși înscrierea s-a făcut fără să existe încheiere prin care să se

dispună o asemenea interdicție, fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Dispozițiile înscrise în acest text

sunt incidente în cauză, pentru că hotărârea atacată este dată cu aplicarea

greșită a art. 49 și urm. din Legea nr. 7/1996 care reglementează procedura

înscrierii în cartea funciară.

Conform art. 50 alin. (1) din lege,

înscrierea în C.F. se dispune prin încheiere. Or, în cauză, așa cum corect a

reținut instanța de fond, notarea interdicției de înstrăinare în C.F. 51 N -

Broșteni s-a făcut fără ca măsura să fie dispusă prin încheiere.

În extrasul de carte funciară, aflat

la fila 2 din dosarul instanței de fond, există mențiunea că notarea

interdicției de înstrăinare s-a făcut în baza adresei nr. 1285 din 2 septembrie

2002 a Judecătoriei Vatra Dornei. Prin această adresă, aflată la fila 20 din

același dosar, se adeverește că intimata are pe rol dosarul nr. 1285/2002, în

care se judecă, în contradictoriu cu V.G., pentru divorț fără minori și partaj

bunuri comune, cu termen de judecată la data de 23 septembrie 2002. Nu există

precizarea că imobilul face obiectul partajului și nici mențiunea că s-ar fi

dispus notarea interdicției de înstrăinare a bunului.

Greșit s-a reținut prin hotărârea

recurată că notarea interdicției de înstrăinare a fost făcută conform

încheierii nr. 137 din 16 iunie 2003.

Această încheiere este dată ulterior

notării interdicției de înstrăinare, în baza adeverinței nr. 1839 din 9 iunie

2003, iar judecătorul de la biroul de carte funciară a dispus să se noteze

numai faptul că imobilul face obiectul unor litigii aflate pe rolul

Judecătoriei Vatra Dornei, dosar nr. 1839/2003 și dosar nr. 850/2003. De

altfel, notarea faptului dispus prin încheiere este făcută separat în C.F. și

în limitele celor dispuse.

Încheierea nr. 137 din 16 iunie 2003

nu cuprinde mențiuni privind interdicția de înstrăinare.

Prin urmare, potrivit actelor depuse

la dosar, înscrierea interdicției de înstrăinare s-a făcut pe baza adeverinței

nr. 1285 din 2 septembrie 2002, fără ca măsura să fie dispusă prin încheiere de

judecătorul delegat de carte funciară.

Pentru considerentele expuse, va fi

admis recursul declarat de reclamantul V.G., va fi casată hotărârea atacată, se

va respinge apelul și se va păstra sentința apelată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamantul V.G. împotriva deciziei nr. 666 din 17 martie 2004 a Curții de Apel

Suceava, secția civilă, pe care o casează.

Respinge apelul declarat de intimata V.E. împotriva sentinței civile nr.

949 din 22 septembrie 2003 a Judecătoriei Vatra Dornei, pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 martie 2005.