ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4837/2005

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 9 august 2001, reclamantul M.I. a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu Secția de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Sibiu, prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, - să se constate nulitatea absolută a C.F. nr. 3074 provizorie, Partea I A , Foaia de avere și Partea a III-a B, Foaia de proprietate, nr. de ordine B-2,3,4,5,6,7 cu mențiunile respective și a celor ce ar apărea după deschiderea acțiunii, foaia de C.F. care, prin însăși mențiunea provizorie, exprimă și întărește nulitatea absolută și la Partea I nr. ordine A.1, privind imobilul cu nr.top 1270/a/1, 1270/b/c/1 =2040 mp sat Veștem; - să se constate nulitatea absolută a încheierii nr. 1613/1963 în baza căreia s-a întocmit C.F.

3074 provizorie; - să se dispună restabilirea situației anterioare de C.F. prin reîntabularea dreptului de proprietate al acestuia în C.F. 3074 originară, cu reconstituirea acesteia, pentru imobilul transcris din C.F. 2347 cu nr.top 1270/a/1, 1270/b/1, 1270/c/1 = loc de casă în vatra satului Veștem, zona construibilă, nr. 433, județul Sibiu. În motivarea cererii reclamantul a arătat că, la data de 29 octombrie 1963 prin certificatul de moștenitor nr. 469 imobilul înscris în C.F. 2347 Veștem, cu nr.top 1270/a/1, 1270/b/1, 1270/c/l de sub B-3, constând în teren pentru construcții în suprafață de 2040 mp a revenit acestuia. Moștenirea a fost confirmată de fostul Notariat de Stat al raionului Sibiu, Secția C.F., prin încheierea nr. 2227 din 5 noiembrie 1963 și a fost făcută înscriere în C.F.

nr. 3074 al comunei Veștem. La data de 9 martie 2000 a primit de la Primăria comunei Șelimbăr actul nr. 754, prin care i s-a certificat dreptul de proprietate, cu recomandarea de a-l folosi la cartea funciară. Judecătoria Sibiu a respins cererea acestuia privind efectuarea în cartea funciară a înscrierii menționate. Petentul a fost informat asupra înscrierii dreptului de proprietate al altor persoane asupra imobilului și i s-a comunicat, iar cererea sa poate fi soluționată favorabil numai în temeiul unei hotărâri judecătorești de anulare a încheierii de intabulare provizorie. La data de 25 septembrie 2001 reclamantul și-a precizat acțiunea. În cauză au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenienții S.I., T.M.C.

și S.D.M., invocând calitatea lor de proprietari tabulari ai imobilului în litigiu. Intervenienții au arătat că reclamantul a mai sesizat instanțele de judecată cu o cerere având același obiect, acțiunea formând obiectul dosarului nr. 6381/1994. În urma decesului reclamantului, acțiunea a fost continuată de moștenitorii acestuia: M.E., D.S. și M.M. Reclamantele au precizat acțiunea în sensul de a se dispune reconstituirea C.F. nr. 3074 Veștem și au depus alte înscrisuri în probațiune. Prin sentința nr. 8204 din 19 decembrie 2003, Judecătoria Sibiu a respins acțiunea. Cu referire la acțiunea precizată formulată de reclamant, s-a reținut că nu se poate dispune anularea unei cărți funciare fără chemarea în judecată a persoanelor ce au obținut drepturi prin înscrierea în cartea funciară.

S-a mai reținut că precizarea de acțiune a reclamantelor, introduse în cauză în calitate de moștenitori ai reclamantului Morar Ioan, privește o procedură de reconstituire a cărții funciare, de competența judecătorului delegat de la Cartea Funciară a Judecătoriei Sibiu. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decizia nr. 1503/A/2004 din 12 octombrie 2004, a respins apelul declarat de reclamante împotriva hotărârii primei instanțe, cu motivarea că în mod legal prima instanță s-a pronunțat asupra condițiilor de admisibilitate a acțiunii inițiale, precizate de reclamant, precum și a instanței competente, cu referire la modificarea de acțiune. Împotriva acestei din urmă hotărâri, reclamantele M.E., D.S.

și M.M. au declarat recurs, fără a invoca nici unul din cazurile de modificare sau casare prevăzute în art. 304 C. proc. civ. și fără a formula critici susceptibile a fi încadrate în vreunul dintre acestea. În motivarea căii de atac exercitate reclamantele au arătat că însăși instanța de fond a reținut că există dovezi clare în sensul celor susținute prin acțiune. În mod greșit instanțele au reținut că s-ar putea cere radierea numai în situația în care s-ar dovedi frauda la lege, atâta timp cât alte persoane nu au nici un titlu asupra acestui imobil. S-a mai arătat că s-au făcut nenumărate demersuri la cartea funciară. Rămase fără soluție, așa încât se impune obligarea prin hotărâre judecătorească a refacerii cărții funciare originale.

Instanța trebuia să observe că alte persoane, care au devenit proprietari tabulari, nu au nici un titlu de proprietate asupra imobilului. În concluzie, reclamantele au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în rejudecare, admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată și modificată. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Din economia dispozițiilor legale citate și amplu comentate de prima instanță, rezultă caracterul complet și real al cărții funciare, în sensul că atestă existența și caracterul juridic al imobilului, precum și toate drepturile reale referitoare la acesta.

Este de reținut în acest sens că, potrivit art. 17 și art. 18 din Legea pentru unificarea dispozițiilor privitoare la cărțile funciare din 27 aprilie 1938, drepturile reale referitoare la imobilele înscrise în cartea funciară se pot dobândi, modifica sau stinge numai prin efectul înscrierii, aceasta având caracter constitutiv. Urmează a se reține că, între alte principii ce reglementează sistemul de carte funciară, urmează a fi avut în vedere cel al publicității absolute în raport de care drepturile reale nu se pot strămuta față de terți și nici chiar în raporturile dintre părți decât dacă s-a efectuat intabularea. Un alt principiu este cel al oficialității, potrivit căruia orice înscriere nu se poate sprijini decât pe cererea persoanei interesate.

În fine, principiul forței probante exprimă regula în virtutea căreia dreptul real înscris în cartea funciară se prezumă a fi exact. Reclamanții au chemat în judecată însăși biroul de carte funciară. Or, în raport de motivele invocate de acestea, din care ar rezulta frauda la lege, prin încălcarea principiilor menționate, în mod întemeiat, conform normelor legale la care s-a făcut referire, prima instanță a reținut că nu biroul de carte funciară are calitate procesuală pasivă, acțiunea urmând a fi purtată între reclamantul care afirmă un drept propriu de proprietate și persoanele care afirmă dreptul real asupra aceluiași imobil, invocând înscrierea constitutivă de drepturi din punctul de vedere al acestuia, făcută cu încălcarea legii din punctul de vedere al reclamantului.

Pe de altă parte, în mod judicios s-a reținut de prima instanță că reconstituirea unei cărți funciare este de competența judecătorului delegat de la Cartea Funciară a Judecătoriei. Ca atare, respingând cererea reclamantelor, prima instanță a pronunțat o soluție temeinică și legală. Drept urmare, respingând apelul și menținând hotărârea primei instanțe, instanța de control judiciar a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, nesupusă cazurilor de modificare prevăzute în art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., vizate de reclamante. În consecință, pentru considerentele ce preced, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele M.E., D.S. și M.M. împotriva deciziei civile nr. 1503/A din 12 octombrie 2004 a Curții de Apel Alba Iulia. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 3 iunie 2005.