ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1834/2012

Ședința de la 29 martie 2012 Asupra conflictului negativ de competență de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând să se constate în baza art. 27 din O.G. nr. 137/2000, discriminarea polițiștilor în raport cu ceilalți funcționari publici și personal din sectorul bugetar cărora li s-au acordat creșteri salariale în anul 2007, majorări prevăzute de O.G.

nr. 6/2007, O.G. nr. 10/2007 și O.G. nr. 16/2007, să se constate dreptul polițiștilor la acordarea creșterilor salariale ca urmare a discriminării prin neacordarea majorărilor salariale de 7% începând cu 01 ianuarie 2007 (față de nivelul din luna decembrie 2006) și cu 11% începând cu 01 octombrie 2007 de nivelul din luna septembrie 2007, să fi obligat pârâtul la repararea prejudiciului cauzat prin calcularea și acordarea creșterilor salariale menționate, sume actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la plata efectivă.

Prin sentința civilă nr. 4798 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București, motivat de faptul că în cauză nu se invocă situații care să atragă nici un contencios de anulare și nici unul de plină jurisdicție, ci se invocă o pretinsă discriminare, care implică analizarea criteriilor din actul normativ special ce instituie o procedură de verificare a situației invocate. Judecătoria Sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 19928 din 11 noiembrie 2011, la rândul său, s-a declarat necompetentă să judece litigiul și ca urmare a declinat competența în favoarea Curții de Apel București. Totodată a constatat că între cele două instanțe s-a ivit un conflict negativ de competență și în temeiul art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc.

civ. a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență. Pentru a hotărî astfel Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că potrivit art. 109 din Legea nr. 188/2009 – statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe. Asupra conflictului negativ de competență de față Înalta Curte constată: Potrivit art. 20 alin. (2) C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece aceeași pricină.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de competență Curtea constată că cele două instanțe Curtea de Apel București și Judecătoria Sectorului 1 București s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că, cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza. Pentru emiterea regulatorului de competență este esențial de precizat că polițistul are c alitatea de funcționar public cu statut special și acest lucru determină aplicabilitatea dispozițiilor speciale cuprinse în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici republicată și modificată, care constituie dreptul comun.

Ca atare suntem în prezența unei instituții a dreptului public, iar competența soluționării litigiilor ce se nasc între funcționarii publici și autorități pe baza raportului de serviciu aparține instanței de contencios administrativ . În speță, obiectul acțiunii îl constituie acordarea drepturilor salariale membrilor de sindicat ce au calitatea de funcționari publici, iar pârâtul este organ al administrației publice centrale fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 109 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.

Este adevărat că legea nu cuprinde o normă cu caracter general care să stabilească competența instanței de contencios administrativ pentru soluționarea tuturor litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici însă pentru determinarea corectă a competenței o astfel de normă nici nu este necesară deoarece legiuitorul a determinat raportul de serviciu al funcționarului public, ca fiind un raport administrativ, astfel că orice litigiu în legătură cu desfășurarea acestui raport are caracter administrativ. În consecință, potrivit art. 22 alin. ultim C. proc. civ., competența revine Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2012.