ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1834/2012

Ședința de la 29 martie 2012

Asupra conflictului

negativ de competență de față :

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul Sindicatul Național al

Polițiștilor și Personalului Contractual din cadrul Ministerului Administrației

și Internelor, în numele membrilor de sindicat, a chemat în judecată pârâtul

Ministerul Internelor și Reformei Administrative solicitând să se constate în

baza art. 27 din O.G. nr. 137/2000, discriminarea polițiștilor în raport cu

ceilalți funcționari publici și personal din sectorul bugetar cărora li s-au

acordat creșteri salariale în anul 2007, majorări prevăzute de O.G. nr. 6/2007,

O.G. nr. 10/2007 și O.G. nr. 16/2007, să se constate dreptul polițiștilor la

acordarea creșterilor salariale ca urmare a discriminării prin neacordarea

majorărilor salariale de 7% începând cu 01 ianuarie 2007 (față de nivelul din

luna decembrie 2006) și cu 11% începând cu 01 octombrie 2007 de nivelul din

luna septembrie 2007, să fi obligat pârâtul la repararea prejudiciului cauzat

prin calcularea și acordarea creșterilor salariale menționate, sume actualizate

cu indicele de inflație de la data nașterii drepturilor și până la plata

efectivă.

Prin sentința civilă

nr. 4798 din 29 noiembrie 2010 Curtea de Apel București, a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București,

motivat de faptul că în cauză nu se invocă situații care să atragă nici un

contencios de anulare și nici unul de plină jurisdicție, ci se invocă o

pretinsă discriminare, care implică analizarea criteriilor din actul normativ

special ce instituie o procedură de verificare a situației invocate.

Judecătoria

Sectorului 1 București prin sentința civilă nr. 19928 din 11 noiembrie 2011, la

rândul său, s-a declarat necompetentă să judece litigiul și ca urmare a

declinat competența în favoarea Curții de Apel București. Totodată a constatat

că între cele două instanțe s-a ivit un conflict negativ de competență și în

temeiul art. 21 și art. 22 alin. (3) C. proc. civ. a înaintat dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea unui regulator de competență.

Pentru a hotărî astfel

Judecătoria Sectorului 1 București a reținut că potrivit art. 109 din Legea nr.

188/2009 – statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul

de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de

contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege competența altor instanțe.

Asupra conflictului

negativ de competență de față Înalta Curte constată:

Potrivit art. 20 alin.

(2) C. proc. civ. există conflict negativ de competență când două sau mai multe

instanțe, prin hotărâri irevocabile s-au declarat necompetente să judece

aceeași pricină.

Verificând dacă sunt

întrunite cerințele acestui text, în vederea emiterii regulatorului de

competență Curtea constată că cele două instanțe Curtea de Apel București și

Judecătoria Sectorului 1 București s-au declarat necompetente prin hotărâri irevocabile,

că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că,

cel puțin una

dintre cele două instanțe

este competentă să soluționeze cauza.

Pentru emiterea

regulatorului de competență este esențial de precizat că  polițistul are c

alitatea de funcționar public cu statut special și acest lucru

determină aplicabilitatea dispozițiilor speciale cuprinse în Legea nr. 188/1999

privind Statutul funcționarilor publici republicată și modificată, care

constituie dreptul comun.

Ca

atare suntem în prezența unei instituții a dreptului public, iar competența

soluționării litigiilor ce se nasc între funcționarii publici și autorități pe

baza raportului de serviciu aparține instanței de contencios administrativ .

În

speță, obiectul acțiunii îl constituie acordarea drepturilor salariale

membrilor de sindicat ce au calitatea de funcționari publici, iar pârâtul este

organ al administrației publice centrale fiind astfel aplicabile dispozițiile

art. 109 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora cauzele care au ca obiect

raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de

contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege competența altor instanțe.

Este

adevărat că legea nu cuprinde o normă cu caracter general care să stabilească

competența instanței de contencios administrativ pentru soluționarea tuturor

litigiilor având ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici

însă pentru determinarea corectă a competenței o astfel de normă nici nu este

necesară deoarece legiuitorul a determinat raportul de serviciu al

funcționarului public, ca fiind un raport administrativ, astfel că orice

litigiu în legătură cu desfășurarea acestui raport are caracter administrativ.

În consecință, potrivit

art. 22 alin. ultim C. proc. civ., competența revine Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, căreia i se va trimite

dosarul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D

E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 martie 2012.