ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1084/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 17 noiembrie 2003, reclamanta O.E. a solicitat, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, obligarea pârâtului

să-i soluționeze corespunzător petițiile trimise prin recomandatele nr. 5427

din 21 august 2003 și nr. 1099 din 25 septembrie 2003.

Motivându-și cererea,

reclamanta a arătat că prin prima petiție, a solicitat autorității pârâte,

verificarea mapelor din arhiva acesteia, cu acte din lunile iunie - septembrie

1997, pentru a constata dacă se află înscrisuri referitoare la persoana sa, în

calitate de profesoară la Școala Sălătrucel și a i se trimite în ipoteza în

care există. În acest sens, a cerut efectuarea verificărilor și în registrul de

intrare - ieșire din perioada indicată.

A mai susținut că prima

petiție a rămas nesoluționată, iar la cea de-a doua, pârâtul i-a răspuns

necorespunzător, prin adresa nr. 80855 din 8 octombrie 2003.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 77 din 21 ianuarie 2004,

a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut că pârâtul a răspuns solicitărilor reclamantei, în măsura

posibilităților avute și în raport cu elementele insuficiente furnizate de

reclamantă, neputându-se considera răspunsul primit, drept un refuz de

soluționare a cererii, întrucât anumite documente nu se păstrează în arhiva

ministerului, decât o scurtă perioadă, chiar și un an.

Împotriva sentinței a

declarat recurs, în termen legal, reclamanta O.E.

Recurenta a susținut în

esență, că soluția primei instanțe este eronată, întrucât răspunsul pârâtului,

comunicat prin adresa nr. 80855 din 8 octombrie 2003, este necorespunzător, a

fost elaborat în urma unor verificări incomplete și superficiale, ceea ce îi

vatămă dreptul la informare.

A mai susținut că acțiunea

i-a fost calificată greșit, ca având drept obiect, refuzul nejustificat al

pârâtului de a-i soluționa cererile, când în fapt, reclama un răspuns

necorespunzător al autorității publice chemate în judecată.

Recursul este fondat.

Într-adevăr, prin cele două

petiții expediate recomandat, recurenta-reclamantă a solicitat foarte clar și

precis intimatului-pârât, ca, urmare a verificărilor pe care să le facă în

registrul de intrări - ieșiri și în arhiva ministerului, să-i comunice dacă

sunt înregistrate acte, înscrisuri care o privesc pe O.E., ca profesoară în

învățământul gimnazial la Școala Sălătrucel, în perioada 1 iunie - 31 octombrie

1997 și în caz afirmativ, să i le transmită.

Abia după primirea ultimei

cereri, intimatul-pârât i-a răspuns în scris recurentei, prin adresa nr. 80855

din 8 octombrie 2003, în sensul că din cercetările efectuate în registrul de

intrare - ieșire al Registraturii Generale, nu s-a găsit nici un document cu

numele său, solicitându-i, totodată, să precizeze „la ce direcție a trimis

memoriul și la ce se referea”.

Răspunzând în acest fel,

deși recurenta nu a invocat în petițiile sale, existența unui astfel de memoriu

și nefăcând verificări complete și în arhiva instituției, așa cum a specificat

recurenta, referitoare la calitatea sa de profesor la școala menționată și în perioada

specificată, practic, intimatul-pârât nu a dat un răspuns corespunzător, lezându-i

dreptul legitim al recurentei, la informare.

Nu poate fi reținută

motivarea primei instanțe, conform căreia imprecizia răspunsului s-ar datora

unor elemente insuficiente furnizate de petentă, deoarece aceste elemente au

fost precise și concrete: nume, perioadă, calitate, localitate. În ceea ce

privește actul (memoriul) pe care se pare că nu l-ar fi indicat petenta și

direcția unde ar fi fost depus, intimatul se află în eroare, deoarece recurenta-reclamantă

nu s-a referit la un asemenea act, ea cerând să i se precizeze dacă există și

să i se comunice, în ipoteza afirmativă, orice înscris care o menționează și o

privește în calitate de profesor la Școala Sălătrucel, în perioada 1 iunie - 31

octombrie 1997.

De asemenea, nu are

relevanță invocarea Ordinului nr. 4710/1998, emis de ministrul educației

naționale (privind Nomenclatorul dosarelor create de către direcțiile și

compartimentele din cadrul Ministerului Educației Naționale), în susținerea

considerentului că verificarea imperfectă s-ar datora unei perioade scurte de

păstrare în arhiva instituției, a unor documente, deoarece, așa cum rezultă din

chiar adresa de răspuns, verificările respective s-au efectuat exclusiv în

Registrul de intrare - ieșire al Registraturii Generale (document păstrat), nu

și în arhivă, cum era necesar și cum solicitase petenta.

Prin urmare, în considerarea

celor expuse și dat fiind că în raport cu actele dosarului și cadrul legal

incident, dezlegarea dată de prima instanță, cauzei deduse judecății, nu este

legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 314 C. proc. civ., Curtea va

admite recursul reclamantei. Sentința atacată se va modifica și, în fond, va fi

admisă acțiunea, în sensul obligării pârâtului să răspundă la cererea

petiționarei privind activitatea desfășurată în calitate de profesor la Școala

Sălătrucel, în perioada iunie - octombrie 1997, prin verificări care să se

efectueze în arhivă, în mapele cu acte, urmând să i se comunice răspuns în

acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

O.E., împotriva sentinței civile nr. 77 din 21 ianuarie 2004, a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată

și, în fond, admite acțiunea reclamantei O.E.

Obligă pârâtul să răspundă

la cererea petiționarei privind activitatea desfășurată în calitate de profesor

la Școala Sălătrucel, în perioada iunie - octombrie 1997, verificări care să se

efectueze în arhivă, în mapele cu acte, urmând să i se comunice răspuns în

acest sens.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 februarie 2005.