ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1084/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 17 noiembrie 2003, reclamanta O.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, obligarea pârâtului să-i soluționeze corespunzător petițiile trimise prin recomandatele nr. 5427 din 21 august 2003 și nr. 1099 din 25 septembrie 2003. Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că prin prima petiție, a solicitat autorității pârâte, verificarea mapelor din arhiva acesteia, cu acte din lunile iunie - septembrie 1997, pentru a constata dacă se află înscrisuri referitoare la persoana sa, în calitate de profesoară la Școala Sălătrucel și a i se trimite în ipoteza în care există.

În acest sens, a cerut efectuarea verificărilor și în registrul de intrare - ieșire din perioada indicată. A mai susținut că prima petiție a rămas nesoluționată, iar la cea de-a doua, pârâtul i-a răspuns necorespunzător, prin adresa nr. 80855 din 8 octombrie 2003. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 77 din 21 ianuarie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul a răspuns solicitărilor reclamantei, în măsura posibilităților avute și în raport cu elementele insuficiente furnizate de reclamantă, neputându-se considera răspunsul primit, drept un refuz de soluționare a cererii, întrucât anumite documente nu se păstrează în arhiva ministerului, decât o scurtă perioadă, chiar și un an.

Împotriva sentinței a declarat recurs, în termen legal, reclamanta O.E. Recurenta a susținut în esență, că soluția primei instanțe este eronată, întrucât răspunsul pârâtului, comunicat prin adresa nr. 80855 din 8 octombrie 2003, este necorespunzător, a fost elaborat în urma unor verificări incomplete și superficiale, ceea ce îi vatămă dreptul la informare. A mai susținut că acțiunea i-a fost calificată greșit, ca având drept obiect, refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluționa cererile, când în fapt, reclama un răspuns necorespunzător al autorității publice chemate în judecată. Recursul este fondat.

Într-adevăr, prin cele două petiții expediate recomandat, recurenta-reclamantă a solicitat foarte clar și precis intimatului-pârât, ca, urmare a verificărilor pe care să le facă în registrul de intrări - ieșiri și în arhiva ministerului, să-i comunice dacă sunt înregistrate acte, înscrisuri care o privesc pe O.E., ca profesoară în învățământul gimnazial la Școala Sălătrucel, în perioada 1 iunie - 31 octombrie 1997 și în caz afirmativ, să i le transmită. Abia după primirea ultimei cereri, intimatul-pârât i-a răspuns în scris recurentei, prin adresa nr. 80855 din 8 octombrie 2003, în sensul că din cercetările efectuate în registrul de intrare - ieșire al Registraturii Generale, nu s-a găsit nici un document cu numele său, solicitându-i, totodată, să precizeze „la ce direcție a trimis memoriul și la ce se referea”.

Răspunzând în acest fel, deși recurenta nu a invocat în petițiile sale, existența unui astfel de memoriu și nefăcând verificări complete și în arhiva instituției, așa cum a specificat recurenta, referitoare la calitatea sa de profesor la școala menționată și în perioada specificată, practic, intimatul-pârât nu a dat un răspuns corespunzător, lezându-i dreptul legitim al recurentei, la informare. Nu poate fi reținută motivarea primei instanțe, conform căreia imprecizia răspunsului s-ar datora unor elemente insuficiente furnizate de petentă, deoarece aceste elemente au fost precise și concrete: nume, perioadă, calitate, localitate.

În ceea ce privește actul (memoriul) pe care se pare că nu l-ar fi indicat petenta și direcția unde ar fi fost depus, intimatul se află în eroare, deoarece recurenta-reclamantă nu s-a referit la un asemenea act, ea cerând să i se precizeze dacă există și să i se comunice, în ipoteza afirmativă, orice înscris care o menționează și o privește în calitate de profesor la Școala Sălătrucel, în perioada 1 iunie - 31 octombrie 1997. De asemenea, nu are relevanță invocarea Ordinului nr. 4710/1998, emis de ministrul educației naționale (privind Nomenclatorul dosarelor create de către direcțiile și compartimentele din cadrul Ministerului Educației Naționale), în susținerea considerentului că verificarea imperfectă s-ar datora unei perioade scurte de păstrare în arhiva instituției, a unor documente, deoarece, așa cum rezultă din chiar adresa de răspuns, verificările respective s-au efectuat exclusiv în Registrul de intrare - ieșire al Registraturii Generale (document păstrat), nu și în arhivă, cum era necesar și cum solicitase petenta.

Prin urmare, în considerarea celor expuse și dat fiind că în raport cu actele dosarului și cadrul legal incident, dezlegarea dată de prima instanță, cauzei deduse judecății, nu este legală și temeinică, în temeiul prevederilor art. 314 C. proc. civ., Curtea va admite recursul reclamantei. Sentința atacată se va modifica și, în fond, va fi admisă acțiunea, în sensul obligării pârâtului să răspundă la cererea petiționarei privind activitatea desfășurată în calitate de profesor la Școala Sălătrucel, în perioada iunie - octombrie 1997, prin verificări care să se efectueze în arhivă, în mapele cu acte, urmând să i se comunice răspuns în acest sens.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta O.E., împotriva sentinței civile nr. 77 din 21 ianuarie 2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și, în fond, admite acțiunea reclamantei O.E. Obligă pârâtul să răspundă la cererea petiționarei privind activitatea desfășurată în calitate de profesor la Școala Sălătrucel, în perioada iunie - octombrie 1997, verificări care să se efectueze în arhivă, în mapele cu acte, urmând să i se comunice răspuns în acest sens. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 februarie 2005.