ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8710/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, sub nr. 43/2004,

reclamanta F.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 261 din 25 noiembrie 2003 a

Casei Județene de Pensii Harghita, cu motivarea că s-a născut în timpul

refugiului părinților, la data de 10 februarie 1944 și în consecință,

beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 66 din 15

martie 2004, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr. 261 din 25 noiembrie

2003, a Casei Județene de Pensii Harghita și a obligat pârâta, să stabilească

în favoarea reclamantei, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, completată

și modificată prin Legea nr. 367/2001, pentru perioada 10 februarie 1944 -

martie 1945, în care reclamanta a fost refugiată din considerente etnice.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut că reclamanta s-a născut în perioada în care întreaga

familie se află în refugiu, efectele și privațiunile refugiului răsfrângându-se

și asupra acesteia.

Împotriva sentinței sus-menționate a

declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Harghita, motivând că nu beneficiază

de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în perioada de

strămutare a părinților.

Recursul este nefondat.

În conformitate cu dispozițiile art.

14 din Decretul nr. 31/1954, privitor la persoanele fizice și persoanele

juridice, domiciliul minorului este la părinții săi, iar potrivit art. 100 C.

fam., copilul minor locuiește la părinții săi.

Exercitarea drepturilor și

îndatoririlor părinților față de minori impune, pe lângă existența, de regulă,

a unui domiciliu comun și asigurarea nemijlocită de către părinți, a unor alte

cerințe cu privire la obligația de întreținere, de îngrijire, de dezvoltare și

de educație.

Concluzia la care se ajunge prin

asumarea raționamentului propus de recurentă, în sensul că un minor, mai ales

de o vârstă foarte fragedă, nu împărtășește condiția grav restrictivă impusă

părinților săi, este eronată și nu poate fi primită.

Soluția, ca și motivarea adusă de

prima instanță, hotărârii pronunțate, sunt în afară de orice critică și exprimă

un mod corect de înțelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.

Potrivit prevederilor art. 1 din

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile

acestui act normativ, persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie

1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din cele 6

situații enumerate, în dispozițiile normative menționate.

Din interpretarea teleologică a

prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul, cât și scopul reglementării

îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile

suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice,

în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a

urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate

din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele

care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au

suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au

răsfrânt nemijlocit asupra lor.

Acesta este cazul copiilor care s-au

născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați,

ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit, astfel, toate

consecințele nefavorabile care au decurs din această situație.

În cauză, este de necontestat că

reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinții săi au fost nevoiți

să se refugieze din localitatea de domiciliu și, deci, a suferit aceleași

prejudicii pe care le-a suferit și familia sa, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate.

Față de considerentele mai sus

expuse, recursul declarat se vădește nefondat și urmează a fi respins ca atare,

menținându-se sentința criticată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței civile nr. 66 din 15 martie

2004, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2004.